Rosturile (şi costurile) legitimatoare ale Istoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu cît prezentul pune mai multe probleme, cu atît mai mult se speră că soluţia-panaceu ar putea veni din trecut. Fie că-i vorba despre credibilitatea internă a regimurilor politice sau despre relaţiile cu vecinii, fie că e menită să vorbească despre prieteni sau despre adversari, Istoria primeşte " premeditat " un rol legitimator şi este însărcinată să arate care dintre versiunile privind prezentul şi viitorul sînt de preferat. În linii mari, acestea sînt coordonatele istoriografiei romantice de secol XIX " şi ale sistemelor educaţionale şi politice contemporane cu ea. Aşa spune teoria " pentru că realitatea prezentă arată cît de insidios poate fi, şi astăzi, un anume neo-romantism ce trece graniţa cărţilor şi plonjează direct în geopolitică. Să luăm exemplul a două state vecine. Nu România şi Ungaria (despre care s-a vorbit frecvent), ci Rusia şi Ucraina. Istoria lor comună, lungă şi complexă, ar trebui să le predispună la calm şi complementaritate " spune teoria. Realitatea spune altceva: tocmai istoria lor comună le îngreunează destinul de azi şi deschide mugurii incompatibilităţilor politice. Taras Bulba în luptă cu NATO Mai nou, totul pare a fi plecat de la o aniversare. În 2009 se împlinesc 200 de ani de la moartea lui Nikolai Gogol. În cinstea jubileului, Ministerul rus al Culturii a investit (de-a lungul ultimilor trei ani) 20 de milioane de dolari într-o ecranizare a romanului Taras Bulba. Pe 3 aprilie a.c. superproducţia a avut premiera la cinematograful "Octombrie" din Moscova şi succesul a fost pe măsură. Ca şi în roman, cazacul Taras Bulba din film luptă vitejeşte să-i alunge pe polonezi de pe pămînturile sale strămoşeşti. Dat fiind că polonezii erau invadatorii occidentali (şi catolici) ai acelei epoci, iar Rusia mică (şi ortodoxă) de atunci acum se cheamă Ucraina, nu sînt greu de intuit "ramificaţiile ideologice şi geopolitice" ale acestui film (spune analistul Taras Kuzio în Eurasia Daily Monitor, 6 mai a.c.). Poate că "vina" e a lui Gogol: ucrainean prin naştere şi parte a culturii ruse prin creaţie, el nu a intuit nici o clipă că la 200 de ani de la naştere va fi pion într-un război cultural-politic între două state ai căror conducători au o viziune total diferită privind prezenţa NATO în zonă. Nici Ucraina n-a stat cu mîinile în sîn. Acum cîţiva ani, autorităţile de la Kiev au susţinut o amplă campanie (istoriografică şi propagandistică) menită să demonstreze că foametea declanşată de Stalin în Ucraina la începutul anilor 1930 a fost de fapt un autentic genocid etnic. Nu pe clasa kulacilor se răzbuna Stalin, ci pe rasa ucrainenilor " acesta era mesajul. În 2007, delegaţia Ucrainei pe lîngă UE a deschis o expoziţie cu această temă la Bruxelles; am fost unul dintre vizitatori şi, la plecare, am primit cadou un DVD cu documente privind foametea din 1932-’33. Autorităţile de la Moscova nu agreează această interpretare. Drept care în februarie a.c. Ministerul de Externe rus a scos şi el un DVD (şi urmează să scoată cîteva volume adiacente de documente) menit a demonstra că foametea din Ucraina a fost îndreptată împotriva ţăranilor în genere, fără deosebire de etnia lor. Nu despre Istorie e vorba aici, ci despre prezent. Paradă militară cu Eurovision Şi măcar de Rusia ar avea probleme numai cu Ucraina. Recent, pe 9 mai, în Piaţa Roşie din Moscova, sub privirile preşedintelui şi prim-ministrului locali, s-a desfăşurat cea mai mare paradă militară din ultimele două decenii. 9000 de soldaţi au defilat în pas de gîscă, o fanfară cu peste 1000 de muzicanţi a încălzit atmosfera, 70 de avioane şi elicoptere au brăzdat cerul, 110 piese de armament (tancuri, transportoare, baterii de tunuri, lansatoare de rachete nucleare) de ultimă oră au trecut pe sub ochii admirativi ai publicului. Potrivit The Economist (16 mai a.c.), pregătirea evenimentului ar fi costat cca 94 de milioane de dolari; şi nu despre celebrarea sfîrşitului Războiului Al Doilea Mondial era vorba acolo, ci despre pregătirea Rusiei de a face faţă oricînd " azi sau în viitor " unui alt război. În cuvîntul său, preşedintele Medvedev a spus că lecţiile istoriei rămîn valide mai ales în faţa "celor ce încearcă noi aventuri militariste" împotriva ţării sale " trimitere directă la un alt stat vecin: Georgia lui Mihail Saakaşvili, cu care Rusia s-a aflat în război în august 2008. După paradă, Medvedev s-a dus la Kremlin, fiind gazda unei recepţii cu veteranii din 1941-’45. Iar premierul Putin s-a dus să inspecteze pregătirile care, la Arena Olimpică din Moscova, se făceau pentru găzduirea festivalului muzical Eurovision " o ediţie la care Georgia nu avea să participe, din moment ce piesa propusă de ea a fost refuzată de organizatori. Motivul nu ţinea de muzică, ci de text: cîntecul purta străveziul titlu "We don’t wanna put in!" Somaţi să schimbe refrenul, georgienii au refuzat " şi au privit festivalul la televizor (ca şi parada). În fine, să mai spun că instrumentalizarea trecutului se pune în calea fericirii nu numai în acest triunghi non-amoros Rusia-Ucraina-Georgia. Pe blogul său, preşedintele Medvedev denunţa recent "falsificatorii istoriei", iar Duma rusă a adoptat o lege prin care cei care caricaturizează "victoria sovietică în Al Doilea Război Mondial" sînt pasibili de amendă sau de închisoare. În ultimul deceniu, în sistemul de învăţămînt rusesc a apărut o schimbare de ton: opoziţia internă şi analişti externi au vorbit despre o treptată reabilitare a lui Stalin (al cărui rol pozitiv în război, prin subliniere, ar fi menit să-i camufleze păcatele), ca şi despre controlul direct al autorităţilor asupra manualelor şcolare. O ţintă prin ricoşeu a acestor reglementări o reprezintă toţi acei vecini ai Rusiei (Ţările Baltice mai ales, dar nu numai) care se încăpăţînează să spună că Armata Roşie a venit ca "ocupant"; în viziunea Moscovei, termenul corect pe care fostul soldat sovietic îl merită este acela de "eliberator". În 2007, această problemă a dus la un conflict diplomatic între Rusia şi Estonia " atunci cînd autorităţile de la Tallin au decis mutarea unui monument al ostaşului sovietic, iar Moscova a interpretat gestul ca fiind o provocare. Din întîmplare sau nu, în săptămînile următoare acelui diferend sistemul informatic al Estoniei a fost ţinta mai multor atacuri cibernetice concertate " nici acum nu se ştie din partea cui (dar nu lipsesc bănuielile). O reţea a memoriei rănite Aşadar, Istoria păstrează în acest perimetru multe răni deschise. Răni ale memoriei, răni ale politicii, răni ale orgoliului. Nu toate sînt plăgi ale trecutului; unele au un acut apetit pentru infestarea prezentului. De exemplu, mă tem că recenta diatribă a preşedintelui Băsescu împotriva "celor ce se fac părtaşi cu Ribbentrop-Molotov" s-ar putea să deranjeze nu numai la Moscova, ci şi la Berlin. Pentru că aceste răni sînt uniform distribuite şi surprinzător de interconectate. Rana unuia este şi rana celuilalt. Zgîndăreşti una şi se simte durerea în toate.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.