România şi refugiaţii din Pandemonium

Adrian CIOFLÂNCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
România şi refugiaţii din Pandemonium jpeg

Se spune că secolul XX a fost, între altele, și secolul refugiaților. Războaiele mondiale, crizele economice și politice, implozia unor imperii sau regimuri politice, dictaturile, extremismele și persecuțiile au dislocat zeci de milioane de oameni, risipind comunități, cariere, averi. Oameni obișnuiți măturați de istorie au devenit, dintr-odată, „probleme“ pentru alte state. Primul Război Mondial a transformat în refugiați aproximativ trei milioane de oameni, iar revoluția bolșevică, alte trei milioane. Alții vorbesc de şase milioane de refugiați doar în cazul disoluției Imperiului Țarist. Apeogeul crizelor umanitare a fost atins după al Doilea Război Mondial, cînd în jur de 30 de milioane de suflete au fost puse pe drumuri.

Soldații celor două războaie mondiale au parte de monumente și evocări elogioase. Despre victimele civile ale războaielor – rezultate în urma impunerii doctrinei „războiului total“, pentru care nu există mari diferențe între combatanții în uniformă și populația civilă, și a raționalizării militare a ideii „dușmanului din interior“ – se vorbește prea puțin.

România a fost parte în această istorie bulversată. Un episod cu totul uitat este legat de urmările Primului Război Mondial și ale revoluției bolșevice din Rusia (războiul civil, comunismul de război și valul de pogromuri din partea de vest a fostului Imperiu Țarist, comise de toate taberele implicate în conflict). Tulburările și persecuțiile au provocat un exod în masă al civililor, cei mai mulți evrei, dar și ruși sau ucraineni, care au luat calea Vestului. România, adică România Mare rezultată din tratatele de pace, a fost un loc de refugiu sau tranzit pentru 50-100.000 de oameni.

Majoritatea refugiaților erau evrei pentru că și în timpul Marelui Război, și în timpul războiului civil au fost ținta unor atrocități de neimaginat. Un prim mare val de violențe s-a înregistrat în 1915: peste o sută de pogromuri, în mai multe provincii ale Imperiului. Spre deosebire de pogromurile din 1881-1884 și 1903-1906, de data aceasta militarii au fost principalii agresori, în special cei cazaci. Pogromurile au con­ti­nuat și după disoluția Imperiului Țarist și a armatei țariste, ca efect al mișcărilor revoluționare din 1917.

Războiul civil ce a urmat a transformat teritoriul fostei Zone de Rezidență – din partea de vest a Imperiului Țarist, unde au fost masați evreii începând cu secolul al XVIII-lea – într-un Pandemonium (Boris Souvarine). Fostul Imperiu a ajuns un tărîm al fărădelegii, răvășit de confruntările nenumăratelor grupări rivale, de abuzuri ale autorităților vremelnice, de jafuri, violuri, dezordini de tot felul și pogromuri.

Agresiuni împotriva evreilor au fost comise peste tot, de către toate taberele aflate în conflict, inclusiv de către bolșevici, care oficial denunțau antisemitismul. Cele mai multe pogromuri au fost produse de tabăra Albilor, în special de cazaci, care au fost mobilizați de o combinație între antisemitismul tra­di­țional și noua propagandă împotriva „iu­deo-bolșevismului“. A rămas în analele cruzimii pogromul de la Krivoi Ozero, din decembrie 1919, cînd cazacii din trupa lui Denikin au torturat și au mutilat sute de evrei, mulți dintre ei copii și femei, după care au lăsat cadavrele neîngropate, să fie mîncate de cîini și de porci, și au organizat un bal sinistru în care lumea bună din zonă să vadă grozăvia.

Ca urmare a atrocităților de acest fel, zeci de mii de oameni au luat-o din loc, spre Vest. Dincoace de Nistru, deși locurile au fost afectate de război, era incomparabil mai multă stabilitate, asigurată de trupele și autoritățile române, cu ajutorul aliaților.

Bucureștiul se temea că anarhia și comunismul se vor răspîndi pe teritoriul țării. Armata și Siguranța au primit puteri extinse și, în mai multe zone din Basarabia, a fost instituită starea de asediu. Anticomunismul, grefat pe tradiționala rusofobie, era deja un element fundamental în cultura politică românească, iar politicienii erau cu toții de acord că este nevoie de măsuri excepționale pentru combaterea bolșevismului. Participarea la înfrîngerea regimului comunist de la Budapesta a întărit convingerea în rîndul multor decidenți politici și militari că au un rol istoric în stăvilirea bolșevismului.

Pentru o astfel de gîndire, valurile de refugiați care se revărsau peste graniță erau un coșmar. Înainte de a vedea problema umanitară, autoritățile române au rămas fixate asupra problemei de securitate. Era cunoscută intenția liderilor bolșevici de a exporta revoluția și fuseseră demascate și cîteva acțiuni destabilizatoare, dar pericolul era exagerat și generalizat. Refugiații erau priviți cu suspiciune, ca potențiali spioni și sabotori. După ce îi bănuiseră pe evreii regățeni, în timpul Războiului, de filogermanism, autoritățile îi suspectau acum pe toți evreii din fostul Imperiu Țarist de filorusism și filobolșevism. Pînă și agențiile de întrajutorare erau văzute ca oficine de spionaj.

Citite azi, rapoartele militare și po­li­ție­nești din acea perioadă par inepte pentru că abundă în presupuneri panicarde, aprecieri ignorante și generalizări scandaloase. Nu este de mirare că, în numele stării excepționale, s-au comis multe abuzuri – expulzări numeroase, interogatorii brutale, execuții sumare, jafuri sub pretextul rechiziționării etc.

Statul român s-a sustras de la suportarea costurilor, întreținerea refugiaților evrei căzînd în sarcina organizațiilor evreiești interne și internaționale. Wilhelm Filderman ne-a lăsat mărturii, în memoriile sale, despre calvarul obținerii și organizării ajutoarelor (apreciate la valoarea, enormă pentru acele vremuri, de 60 de milioane de lei pentru 50.000 de refugiați).

Cei mai mulți refugiați evrei s-au așezat inițial în Basarabia, care le era mai familiară pentru simplul motiv că și teritoriul dintre Prut și Nistru făcuse parte din Zona de Rezidență țaristă. Autoritățile militare și polițienești bombardau cu solicitări Bucureștiul pentru a-i muta din zona de graniță sau de a-i expulza, in­sis­­tînd mereu asupra pericolelor ridicate de prezența unui corp masiv de străini într-o provincie încă neasimilată.

Organizațiile evreiești cereau, în schimb, ca oamenii să fie lăsați pe loc, arătînd că incidentele de securitate nu au fost numeroase, că refugiații au ajutat la ameliorarea situației Basarabiei, pentru că au venit cu un capital pe care l-au investit în întreprinderi industriale și comerciale, contribuind la întărirea clasei micilor producători. Degeaba, obsesia purității etnice și paranoia cu spioni și teroriști au fost mai importante pentru gîndirea politică de la noi. O parte au fost mutați înspre interiorul țării, în general în locuri insalubre. Alții au fost expulzați în locurile de unde au venit. Cei mai mulți au fost grăbiți să plece din țară, în SUA, Palestina sau alte locuri.

O altă criză a refugiaților cu care s-a confruntat statul român s-a produs în iunie 1940, după ultimatumul sovietic ce a dus la cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. În răgazul de cîteva zile dat de sovietici, zeci de mii de oameni s-au năpustit asupra frontierelor de o parte și de alta, unii pentru a se refugia în Uniunea Sovietică, alții pentru a trece în România. În prima categorie erau în special basarabeni, precum și ruși sau ucraineni care doreau să se întoarcă acasă și evrei care sperau să scape de persecuțiile statului român. Venind în sens invers erau români care avuseseră locuri de muncă în teritoriile ce reveneau, după ultimatum, sovieticilor. S-au dat indicații clare ca evreii să nu fie primiți în România. În special evreii înstăriți ar fi vrut să fugă de comuniști, știind că riscă deportarea; nu au fost primiți și au fost, într-adevăr, deportați imediat în Siberia, cu miile, de către sovietici.

Cel mai grav este că autoritățile române au refuzat să admită că există o criză a refugiaților. Despre cei care doreau să plece din România spuneau că au fost amăgiți de comuniști și de evrei și i-au tratat ca trădători. Refugiații strigau că fug de abuzuri, de corupție, de sărăcie și persecuții, dar vocea lor nu s-a auzit. Politicienilor români nu le venea să creadă că, în ciuda discursului virulent anticomunist de la noi, lumea era totuși tentată de „paradisul“ comunist. Reprezentanții autorităților române și militarii care s au retras din Basarabia și din nordul Bucovinei au fost șocați de ostilitatea localnicilor, fie ei țărani basarabeni, orășeni evrei, ruși sau ucraineni.

Militarii români s-au răzbunat pe evrei. Unii au fost aruncați din trenuri, alții omorîți și jefuiți pe drumul retragerii. Pogromul de la Dorohoi și masacrul de la Galați au fost cele mai grave episoade.

La Galați, mai multe mii de persoane care doreau să se refugieze în Uniunea Sovietică au fost blocate în zona portului. Unii au fost ținuți pe vase în larg, fără apă și mîncare. O parte au fost închiși într-un lagăr încropit, la fel, fără apă și mîncare. Cînd cei închiși au protestat împotriva condițiilor, militarii români au deschis focul în plin. Cel puțin 400 de persoane – evrei, basarabeni, ruși – au fost măcelărite. Despre acest episod rușinos, elevii nu învață la școală.

Adrian Cioflâncă este director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România.

Foto: I. Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.