România şi liniile ei de surpare

A.O. SCOTT
Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
România şi liniile ei de surpare jpeg

● Niki Ardelean, colonel în rezervă, un film de Lucian Pintilie. 

Regizorul român Lucian Pintilie şi-a făcut debutul în 1965, anul în care Nicolae Ceauşescu devenea secretar general al Partidului Comunist Român. În deceniile care au urmat, de dictatură ceauşistă, sfîrşită în 1989, domnul Pintilie, ca mulţi artişti est-europeni cu spirit liber, a încercat să lucreze în interiorul sistemului şi apoi a trăit în exil, plecînd în Occident în 1973 şi întorcîndu-se în ţară după căderea lui Ceauşescu.

Dintre filmele pe care a reuşit să le facă în ţară, Reconstituirea (1970) rămîne una din operele exemplare ale regiunii şi ale vremii. Subtil, dificil şi curajos, filmul e o puternică declaraţie de onestitate artistică, într-o cultură a minciunii şi a fofilării oficiale.

Reconstituirea este inclus într-o retrospectivă de două săptămîni care va începe joi la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York. Programul consistent oferă publicului american de asemenea şansa de a vedea filmele mai recente ale domnului Pintilie, printre care şi Niki Ardelean, colonel în rezervă – un film muşcător, aproape o comedie, din 2003, care reprezintă o punte – dar şi o înfruntare – între vechea şi noua Românie. Va rula timp de o săptămînă la MoMA, proiecţiile marcînd aşteptata, deşi tîrzia premieră nord-americană a filmului.

Scenariul este semnat de Cristi Puiu şi Răzvan Rădulescu, care au ajuns la maturitate la finalul erei ceauşiste şi care aveau să continue colaborarea cu Moartea domnului Lăzărescu (în regia lui Cristi Puiu), filmul care a marcat începutul Noului Val. Domnul Pintilie este unul dintre puţinii regizori români din generaţia anterioară, activi în perioada comunistă, revendicat de realiştii sceptici din tînăra generaţie drept influenţă fundamentală, aceştia dispreţuind în cea mai mare parte estetica ocolită, alegorică şi politica compromisului, practicată de vechea generaţie. Niki Ardelean, colonel în rezervă e un fascinant hibrid stilistic, de un naturalism pătrunzător, infuzat de un delicat, aproape sfios simţ al absurdului. (…)

Personajele principale  sînt  doi bărbaţi ajunşi la vîrsta a treia, pe care îi leagă – precum pe Alan Arkin şi Peter Falk în Cuscrii (1979) – mariajul copiilor lor. Niki (Victor Rebengiuc), colonel în rezervă din armata română, are o atitudine stoică, dar un fel de a fi ce sugerează rezerve ascunse de bunătate şi sensibilitate. E în doliu. Îl întîlnim, în primăvara lui 2001, lovit de moartea bruscă a singurului său fiu, Mihai (Marius Galea) şi de plecarea iminentă a fiicei sale, Angela (Dorina Chiriac) în SUA cu soţul ei, Eugen (Şerban Pavlu).

Tatăl lui Eugen e Florian, căruia i se spune Flo şi a cărui emancipare agresivă, ridicolă vine în contrast comic şi dureros cu tradiţionalismul impasibil al lui Niki. Un atotştiutor cu tendinţe de şef maniacal, un diletant plin de elanuri, căruia mitocănia i se pare fler, Flo poartă o şapcă de baseball pe care scrie, în engleză, Genius şi îi arată lui Niki înregistrarea nunţii lui Eugen cu Angela, pe care scrie (în franceză) „un film de Florian Tufaru“.

Niki se uită la opera cuscrului, moment crucial în film. Înfloriturile amatoriceşti, pseudocinematografice şi accidental-revelatoare ale lui Flo amplifică stările şi temele sugerate de stilul răbdător, clasic, de filmare şi montaj al domnului Pintilie. Nunta e un episod absolut banal, deci un amestec volatil de elemente burleşti şi tragice, o dezlănţuire în care tensiunile latente din interiorul familiilor şi contradicţiile subterane ale interacţiunilor lor ies la suprafaţă, fără a fi pînă la capăt conştientizate.

Niki Ardelean… urmăreşte îndeaproape multe personaje, printre care Eugen şi Angela, mamele lor, Puşa (fabuloasa Coca Bloos), Doina (Mihaela Caracas) şi văduva lui Mihai, Irina (Andreea Bibiri). Însă centrul său de greutate e, fără îndoială, Niki, a cărui suferinţă e ignorată de toţi cei din jurul său. Strădania sa evidentă de a nu se abate de la idealul de bărbăţie capabilă, altruistă, patriotică – ideal de care nu-i mai pasă şi pe care nu-l mai înţelege nimeni din jur – e axul pe care se desfăşoară drama filmului, devenind ceva mai mare, mai complicat şi mai teribil decît durerea tăcută a unui bătrîn.

La fel ca Reconstituirea, Niki Ardelean… pivotează, în moduri pe care nu le-aş dezvălui, de la tensiune calmă, neexprimată, la violenţă aproape suprarealistă. Şocurile livrate în ultimul act al filmului pot părea arbitrare, însă ele ne reamintesc şi că normalitatea – fie ea în lumea dispărută, plină de umbre a comunismului, fie în domeniul bine luminat, familiar al capitalismului consumerist – e întotdeauna fundamentată pe ipocrizie şi ameninţată de haos. 

(Articol publicat în The New York Times, 29 februarie, 2012) 

traducere de Laura POPESCU 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.