lucian pintilie – o reconstituire

Un personaj png
Un personaj
1990. Eram în clasa a IX-a, cînd profesorul nostru de română ne-a încolonat şi ne-a dus pe toţi la cinematograful Victoria din Tîrgu-Jiu, la De ce trag clopotele, Mitică?. Parcă îl aud: „O clasă de filologie n-are voie să nu vadă filmul ăsta.“
Prima întîlnire jpeg
Prima întîlnire
Decembrie 1967. Într-o adolescenţă întîrziată, descopeream cu pasiune România. În culmea emoţiei – în ciuda sau din cauza dezastrului din jur –, ameţită de literatura rusă, nu conteneam să repet, spre exasperarea tuturor: „E nemaipomenit, trăim aici în plin Dostoievski şi în plin Cehov.“
„În viaţă să nu faci nimic la fel ca alţii“   interviu cu regizorul Andrei ŞERBAN jpeg
„În viaţă să nu faci nimic la fel ca alţii“ - interviu cu regizorul Andrei ŞERBAN
"Trăind şi lucrînd în Occident, într-o lume atît de competitivă, paradoxal, nu a existat la nici unul dintre noi nici cea mai mică urmă de competiţie; dimpotrivă, ne bucuram toţi trei de succesele celuilalt, ne bucuram şi că sîntem români, lucru rar în diaspora noastră."
„Dom’le, nu mi mai puneţi placa cu «Maestre, nu se poate!»“ jpeg
„Dom’le, nu-mi mai puneţi placa cu «Maestre, nu se poate!»“
Nici nu ştiu cum să mă adresez. Acum mulţi ani, în timpul postproducţiei la De ce trag clopotele, Mitică?, am asistat la următorul dialog: „Maestre, nu putem avea sala de postsincron înainte de ora 17, nu avem maşina mîine decît după 11“, maestre, nu se poate aia, nu se poate ailaltă.
Autoportret al artistului la maturitate jpeg
Autoportret al artistului la maturitate
Cînd am văzut această conferinţă de presă de la Prea tîrziu (susţinută în 1996), mi-am dat seama că există acolo un autoportret Lucian Pintilie: inconfortabil, tăios, sclipitor şi ironic în egală măsură. Am ales cîteva fragmente, sper, semnificative.
O operă rezistentă la oficializare   „Protestez cu indiferenţă!“ jpeg
O operă rezistentă la oficializare - „Protestez cu indiferenţă!“
În 9 noiembrie 2013, Lucian Pintilie a împlinit 80 de ani; două zile mai tîrziu, la Teatrul Bulandra, a fost omagiat de o mînă de oameni: cîţiva actori (nu mulţi), cîţiva regizori (puţini), cîţiva scriitori şi artişti (foarte puţini), cîţiva – cum se spune – „oameni de cultură“, cîţiva prieteni, doi regizori din noul val.
Locul 17 jpeg
Locul 17
Primul film de Lucian Pintilie pe care l-am văzut a fost Balanţa. Versiunea lungă. Al doilea a fost Balanţa. Versiunea scurtă. Al treilea a fost Balanţa – versiunea lungă. Toate în aceeaşi zi, la data premierei româneşti din 1992.
România şi liniile ei de surpare jpeg
România şi liniile ei de surpare
Reconstituirea este inclus într-o retrospectivă de două săptămîni care va începe joi la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York. Programul consistent oferă publicului american de asemenea şansa de a vedea filmele mai recente ale domnului Pintilie, printre care şi Niki Ardelean, colonel în rezervă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Cred că am făcut bine cît se putea face“
"Pentru Reconstituirea, în 1969, cînd a fost filmul realizat, cu prelungiri şi în 1970, după mai multe vizionări, iar pentru Revizorul, într-adevăr, în 1972. În ambele ocazii era vorba de realizări importante ale aceluiaşi talentat şi neliniştit regizor de film şi teatru, Lucian Pintilie."
"El era liber, noi eram mai puţin liberi“   interviu cu Florin MIHĂILESCU jpeg
"El era liber, noi eram mai puţin liberi“ - interviu cu Florin MIHĂILESCU
M-am întîlnit cu Florin Mihăilescu la UNATC, unde este profesor, să vorbim despre cum a lucrat cu Lucian Pintilie la De ce trag clopotele, Mitică? Au trecut nişte ani de atunci, dar cînd a început să povestească, totul părea că s-a întîmplat ieri.