„În viaţă să nu faci nimic la fel ca alţii“ - interviu cu regizorul Andrei ŞERBAN

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
„În viaţă să nu faci nimic la fel ca alţii“   interviu cu regizorul Andrei ŞERBAN jpeg

Aş porni de la un fragment din interviul de anul trecut din Dilema veche, în care Lucian Pintilie spunea: „În aceşti ani de absenţă, în care creaţia mea şi – de ce să nu o spun de-a dreptul – supravieţuirea mea s-au datorat unor ţări atît de generoase ca Franţa şi SUA, i-am întîlnit pe fraţii mei de peregrinări universale, pe Andrei Şerban şi pe Liviu Ciulei.“ Ce înseamnă pentru dumneavoastră această „frăţie“?

În primul rînd, prietenia adevărată dintre noi. Trăind şi lucrînd în Occident, într-o lume atît de competitivă, paradoxal, nu a existat la nici unul dintre noi nici cea mai mică urmă de competiţie; dimpotrivă, ne bucuram toţi trei de succesele celuilalt, ne bucuram şi că sîntem români, lucru rar în diaspora noastră. Apoi, fiecare a încercat în felul său să înţeleagă prin teatru ce se ascunde în om, să pătrundă în subtextul relaţiilor – cu alte cuvinte, să caute, nu ce e evident şi cunoscut, ci o deschidere spre necunoscut, spre mister. Astfel, demersul fiecăruia s-a apropiat de spiritual, intenţionat sau nu, căci Ciulei era un ateu convins, Pintilie – ca şi Ingmar Bergman – s-a războit toată viaţa cu Dumnezeu, iar eu am o cale mai simplă de a mă apropia de El.

Dacă ar fi să descrieţi ce aducea fiecare în această triadă, cum aţi face-o? Ce roluri vi s-ar fi potrivit într-o punere în scenă a unui text clasic?

Ciulei ar fi Regele Lear, cu o capacitate de suferinţă şi nobleţe infinită, Pintilie – o combinaţie între Bufon şi Cordelia (cel care vede realitatea, cînd vesel, răutăcios, îndurerat ori compătimitor, dar cu o puritate morală nepătată), iar eu aş vrea să fiu Edgar, băiatul bun, deşi uneori mă surprind jucînd Edmund.

Ce vă apropie şi ce vă desparte de Pintilie?

Cred că amîndoi am urmat sfatul înţelept ca „în viaţă să nu faci nimic la fel ca alţii“. Cu alte cuvinte, să-ţi găseşti propriul drum sau să te laşi păgubaş. În ultimii ani, el s-a despărţit de soţia lui, teatrul, ca să se concentreze pe amantă – filmul. Eu am rămas fidel primei iubiri. Lumea lui e plină de pitici, de mitici, de idealuri năruite, expunînd minciuna, ipocrizia socială şi individuală; oamenii par deseori ca nişte gîndaci simpatici sau groteşti, victime ale dictaturii sau ale propriei imbecilităţi. Totul la Pintilie e o luptă cu sine şi cu lumea. El ştie că pulsul vieţii în artă e cel mai puternic în momente de mare intensitate, chiar de pericol. Asta se exprimă şi în felul în care lucrează: îşi creează singur situaţii de luptă, de conflict; de aceea, în tinereţe suferea adesea de dureri acute de stomac, în timpul repetiţiilor. Dar din starea de pericol se naşte creativitatea. Dacă trebuie să comparăm, şi eu cred în pericol şi caut intensitatea (dar fără crampe), sînt mai naiv, mai aerian decît el şi nu mă lupt cu demonii societăţii, ci doar cu cei interiori.

Cine e Pintilie văzut de Andrei Şerban?

Un mare artist e în legătură cu un „dublu“ ascuns undeva în subconştient, care e o sursă continuă de inspiraţie. Nu ştiu dacă l-a studiat pe Artaud, dar ca şi el, Pintilie a căutat neliniştit „altceva“ şi, căutînd, a schimbat nu doar felul de a privi al publicului, ci şi pe al său. Teatrul i-a definit propria existenţă, filmul i-a format conştiinţa civică. Evoluţia lui ca artist s-a dezvoltat în paralel cu istoria personală. Toţi ne uităm la Pintilie ca la un mit. El se folosea de teatru ca să vorbească, de fapt, de ceea ce se întîmpla în afara teatrului. Spectacolele lui provocau de fiecare dată un şoc, iar în timpul comunismului erau ca un far ce lumina în noapte, arătînd că în artă e posibil să atingi un nivel mai profund, mai intens, riscînd totul, să ai curajul să spui adevărul, oricît de întunecat ar fi el.

După ce, prin filmele lui, a influenţat adînc o generaţie nouă de regizori, care-i datorează enorm, în ultimii ani s-a retras în lumea lui privată şi a trăit ca un eremit, refuzînd să dea interviuri sau să intervină public.

Rar, cînd l-am întîlnit, cum a fost nu de mult, la New York, părea acelaşi „Pintzi“ caustic, original, plin de vervă, umor şi picanterii, deşi uneori îl simţeam mai tăcut, se vedeau la el urmele unei evoluţii personale dificile, o îngrijorare despre necunoscut, care, cu vîrsta, ar trebui să ne preocupe pe toţi. Înţeleg că e greu, la 80 de ani, să găsească forţa necesară pentru a porni în aventura unui nou film. Dar aş vrea să-l întreb pe prietenul meu cum am putea să-l convingem să revină să lucreze în teatru. Soţia i-a rămas credincioasă, iar noi, familia lui thespiană, avem nevoie de el, căci el, mai mult ca noi toţi, poate revitaliza o artă care, din păcate, îşi cam pierde oxigenul.

În sfîrşit, ţin să fac o confesiune (sper să nu-l supăr); şi deşi majoritatea fanilor lui se vor revolta că spun asta, eu întotdeauna am preferat teatrul său, filmelor sale. Noi, cei din teatru, îl aşteptăm să se întoarcă acasă! 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: adevarul.ro

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

NATO - Ucraina - Rusia FOTO Shutterstock
NATO ar putea ataca armata rusă din Ucraina dacă Putin va utiliza arme nucleare tactice
„Într-o astfel de situație, s-ar ajunge la un răspuns convențional în Ucraina”, a declarat ministrul polonez de Externe Zbigniew Rau.
tribuna colo colo jpg
VIDEO Momentul în care tribuna se prăbușește peste spectatori. Șoc și groază în Chile
Fanii echipei Colo Colo au trecut prin clipe de spaimă, după ce o parte a tribunei stadionului „Monumental” s-a prăbușit.
Gheorghe Flutur PNL - BEX - Palatul Parlamentului. FOTO Inquam Photos / George Calin
STENOGRAME Unii lideri PNL consideră demisia lui Cîmpeanu drept o înfrângere. Alți liberali dau vina pe USR
Demisia fostului ministru al Educației a împărțit părerile în rândul liberalilor, potrivit stenogramelor unei discuții între liderii PNL, publicate de Digi24.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.