"Cred că am făcut bine cît se putea face“

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- fragment dintr-un interviu cu scriitorul Ion BRAD -

[…]

Ilie RAD: În 1972, aţi fost supus unor critici severe pentru avizarea favorabilă a filmului Reconstituirea şi a spectacolului Revizorul, în regia lui Lucian Pintilie. Este interesant că aceste acte de disidenţă nu sînt consemnate de istoria literară. Ce s-a întîmplat atunci?

Ion BRAD: Pentru Reconstituirea, în 1969, cînd a fost filmul realizat, cu prelungiri şi în 1970, după mai multe vizionări, iar pentru Revizorul, într-adevăr, în 1972. În ambele ocazii era vorba de realizări importante ale aceluiaşi talentat şi neliniştit regizor de film şi teatru, Lucian Pintilie. Modul cum m-am comportat în cele două situaţii nu-l socotesc deloc o manifestare de disidenţă. A fost doar exercitarea datoriei, conform conştiinţei şi gusturilor mele artistice. Că ambele situaţii au trecut dincolo de discuţii între specialişti, de un fel de proces public, urmate de decizii şi sancţiuni, nu dovedea altceva decît faptul că unele reziduuri dogmatice reveneau în forţă. Promovată de unii activişti afectaţi de criticile Plenarei din 1968, printre care se număra nu numai Leonte Răutu, dar şi alţii crescuţi în umbra lui, de-a lungul anilor, cum era Paul Niculescu-Mizil, ajuns în ierarhie mai sus decît fostul său şef. […] Fiindcă aceasta era practica: înaintea intrării în producţie, decupajul regizoral al textului trebuia aprobat de mine, ca şi pelicula ajunsă la „patru benzi“, înaintea mixajului între muzică, text şi imagine. Apoi, copii standard şi difuzarea. Aşa s-a întîmplat şi cu Reconstituirea. Am aprobat şi decupajul regizorului, am aşteptat vizionarea la patru benzi. Aceasta a venit aproximativ repede, în comparaţie cu filmele altor regizori, mai tineri, mai risipitori de timp şi de bani decît Lucian Pintilie. Vizionarea aceasta, de etapă, avea loc nu la Buftea, ci la sala de proiecţii de la sediul CSCA, la etajul 8 al corpului central de la Casa Scînteii. Regizorul n-a dorit să fie prezent. Astfel că am participat doar eu, împreună cu Petre Sălcudeanu, directorul general al Studioului de la Buftea, fiecare însoţit de redactorii responsabili şi de consilieri. […] Am văzut filmul. Totul în regulă. O singură observaţie. Cîteva scene, notate cu două-trei fraze în scenariul literar şi în „decupaj“, deveneau acum largi, mult amplificate, mai ales în scenele Reconstituirii. Uriaşul actor George Constantin – omul legii – asista dominator la repetiţiile penibile ale tinerelului actor George Mihăiţă (azi director al Teatrului de Comedie), lăsînd astfel senzaţia unei cruzimi excesive. În fond, stări de spirit reale, dar care, exagerate, duceau la dezechilibru evident. Am sugerat şi am cerut scurtarea unor asemenea momente sau „burţi“, cum li se mai spune în spectacolele de teatru si film. Atîta mi-a trebuit. Colegul meu de literatură, Petre Sălcudeanu, în plină ascensiune profesională, dar doritor de şi mai mult (trecea de la vechile sale poziţii dogmatice, deprinse în anii studiilor la Moscova, la evidente şi uneori demagogice atitudini de liberalism), a considerat sugestiile mele drept o tentativă de cenzură, un pericol pentru soarta filmului. De aceea, a ţinut să ia legătura cu Adrian Păunescu, pe atunci adjunctul lui Geo Dumitrescu la conducerea noii Românii literare, iar tînărul şi talentatul poet ambiţios l-a alertat şi pe Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, ca şi pe alţi membri ai Biroului. I-a invitat pe toţi la o vizionare a filmului – ajuns deja în „copia standard“ – la Buftea. Nu m-a invitat şi pe mine, cum ar fi fost normal. Iar după vizionare, Păunescu a publicat o sinteză a părerilor tuturor, ca o alertă în faţa unui pericol iminent de interzicere a filmului. Ca urmare, Dumitru Popescu, în noua sa calitate de secretar al CC-ului, responsabil cu domeniile Culturii şi Artelor, mi-a comunicat că este valabilă aprobarea sa anterioară de a „da drumul“ filmului, chiar dacă ar mai fi necesitat unele retuşuri, la scenele „expuse“. Dar tocmai acele „scene“ i-au scos din sărite pe cei de la Poliţie şi Justiţie, al căror reprezentant în CC, ca secretar, era Vasile Patilineţ (dovedit mai tîrziu ca om al sovieticilor şi „sinucis“ în timp ce se afla, ca ambasador, la Ankara). Acesta l-a informat pe Ceauşescu, aflat în vacanţă la Neptun, despre acest „mare pericol“. Cu mintea lui înfierbîntată, a înţeles că filmul trebuie nu doar oprit, ci chiar distrus. L-a informat pe Dumitru Popescu despre decizia de-a se da foc peliculei. Popescu i-a telefonat lui Ceauşescu, spunîndu-i că nu poate fi de acord cu propunerile lui Patilineţ. Drept care acesta a expediat rolele cu filmul la Neptun, unde a fost invitat, de la Bucureşti, şi Dumitru Popescu. […]

Pînă la urmă, filmul Reconstituirea a beneficiat de o premieră publică discretă, nu la Patria, ca de obicei, iar lui Lucian Pintilie i s-a aprobat un paşaport pentru Iugoslavia, ca regizor de teatru. Probabil că adversarii săi sperau atunci că nu se va întoarce. S-a întors şi, astfel, în 1972, primăvara, a început repetiţiile cu Revizorul la Teatrul Bulandra. 

(Textul a apărut în revista Cultura din 27 noiembrie 2013 şi îl puteţi citi integral la http://revistacultura.ro/nou/2013/11/cred-ca-am-facut-bine-cat-se-putea-face.) 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Scenariul în care regimul lui Putin ar cădea: ce ar putea urma pentru Rusia
Decretarea mobilizării parțiale a slăbit susținerea regimului lui Putin, iar dacă armata Rusiei va suferi o altă înfrângere majoră cel mai probabil soarta lui este pecetluită, scrie Anatol Lieven.
Regina Margareta a Danemarcei FOTO Getty Images jpg
Regina Margareta a Danemarcei și-a deposedat patru nepoți de titlurile regale
Regina Margareta a Danemarcei, singura regină a Europei și cel mai longeviv monarh de pe continent, și-a deposedat patru dintre cei opt nepoți ai săi de titluri, a anunțat palatul.
Accidentul preotului Dobra FOTO Poliția Română jpg
Preotul mort pe autostradă avea permisul suspendat și nu obișnuia să poarte centură
Centura de siguranță ar fi putut salva viața preotului Remus Dobra, decedat într-un accident pe autostrada A1. El avea permisul de conducere suspendat pentru nerespectarea regulilor de depășire.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.