O operă rezistentă la oficializare - „Protestez cu indiferenţă!“

H-R. PATAPIEVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
O operă rezistentă la oficializare   „Protestez cu indiferenţă!“ jpeg

În 9 noiembrie 2013, Lucian Pintilie a împlinit 80 de ani; două zile mai tîrziu, la Teatrul Bulandra, a fost omagiat de o mînă de oameni: cîţiva actori (nu mulţi), cîţiva regizori (puţini), cîţiva scriitori şi artişti (foarte puţini), cîţiva – cum se spune – „oameni de cultură“, cîţiva prieteni, doi regizori din noul val. Au vorbit, emoţionant, Victor Rebengiuc şi Andrei Pleşu. În teatrul care i-a văzut acum 40 de ani strălucirea geniului, aniversarea de 80 de ani a lui Lucian Pintilie părea stingheră, nehotărîtă, ezitantă. Cu toată vizibila afecţiune a participanţilor, în ciuda admiraţiei lor lipsite de rezerve, ceva din aerul evenimentului părea să nu-şi găsească tonul. E drept, sărbătoritul a cerut în mod expres sobrietate, refuzînd orice sugestie festivistă. Dar! Presa cotidiană nu a menţionat evenimentul deloc. Televiziunile de ştiri l-au ignorat cu desăvîrşire. Iar în presa culturală din săptămîna sărbătoririi lui Lucian Pintilie au apărut doar două articole. Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, partidele politice, politicienii, instituţiile statului (adică toate oficialităţile) au tăcut.  

Aşa a marcat România împlinirea vîrstei de 80 de ani a unuia dintre cei mai mari regizori pe care i-a avut vreodată. În anonimat şi tăcere, din partea societăţii. În nesimţire, din partea oficialităţilor.

Ca unul care are încă viu în memorie neplăcutul contact cu membrii comisiilor de cultură ale Parlamentului, ştiu bine că parlamentarul român, indiferent de coloratura sa politică, are ca religie pozitivă naţionalismul cultural. Toţi jură pe valorile naţionale. Toţi iubesc numai valorile naţionale: le slujesc, le venerează, li se jertfesc. Gîndul la sacrele valori naţionale le aduc politicienilor români lacrimi în ochi şi străluciri năuce în privire.  

Cum, între marii creatori români în viaţă, Lucian Pintilie este una dintre valorile naţionale par excellence, te întrebi, nu fără uimire, cum a fost cu putinţă ca nici una dintre oficialităţile statului să nu îşi fi dat seama că obiectul zilnic al adoraţiei lor patriotice, valoarea naţională, se află chiar sub ochii lor, tocmai a împlinit 80 de ani şi merită o adîncă reverenţă? În semn de omagiu pentru Lucian Pintilie şi în acord cu spiritul etic coroziv al creaţiei sale, voi încerca să dau un răspuns.  

Din punctul de vedere al dezinteresului faţă de idei, România este o ţară ideală. Minunile durează trei zile, scandalurile obosesc după o zi, adevărul nu stîrneşte pasiuni, minciunile nu scandalizează, nimeni nu se compromite din nimic, totul se reia mereu de la început, fără memorie, fără progres, fără tristeţe. Dacă mîine, Immanuel Kant ar publica aici Critica raţiunii pure, nimeni nu ar băga de seamă pentru că nimeni nu ar lua-o în seamă. La noi, cărţile ies pe piaţă aşa cum cad bilele metalice în ulei – fără zgomot, fără să facă valuri şi fără să lase amintiri. 

Şi din punctul de vedere al toleranţei, România este o ţară ideală. Căci la noi, aproape totul ţi se trece cu vederea: dacă furi, eşti privit cu îngăduinţă; dacă te laşi corupt, eşti tratat cu înţelegere; dacă tu corupi, eşti compătimit; dacă eşti incompetent, nimeni nu observă; dacă eşti lichea, toţi te admiră; dacă eşti idiot, te bucuri de simpatie; dacă eşti mîrlan, obţii respect. Nu atragi atenţia nimănui nici dacă eşti bun, nici dacă eşti rău, nici dacă minţi, nici dacă spui adevărul. Totul ţi se trece cu vederea – şi hoţia, şi corupţia, şi prostia, şi incompetenţa, şi lichelismul, şi minciuna, şi nesimţirea – cu o singură condiţie: să fii patriot. Iar să fii patriot înseamnă să venerezi valorile naţionale.

Dar ce sînt, pentru patrioţii care se definesc prin adorarea lor, „valorile naţionale“? Pentru adoratori, valoarea naţională e sacrosanctă, e indiscutabilă şi e obligatoriu oficială. E sacrosanctă nu pentru că ar fi sfîntă, ci pentru că funcţionează în mintea adoratorului ca un substitut de religie. E indiscutabilă nu pentru că ar fi deasupra oricărei discuţii, ci pentru că orice discuţie referitoare la ea e stigmatizată ca antinaţională. E oficială nu pentru că e recunoscută de toţi, ci pentru că e recunoscută de stat. Pentru a fi recunoscută ca naţională, valoarea adorată de aceşti patrioţi trebuie să fi fost mai întîi declarată ca oficială. Nu cultura română e obiectul acestei adoraţii care se crede patriotică, ci acea parte a culturii române care a fost recunoscută oficial, de către cine ştie ce oficialitate cu trecere, ca fiind naţională. Pentru ei, adevăraţii creatori români nu sînt, pur şi simplu, marii creatori români, ci numai aceia care au intrat în manuale sau fac deja parte din vreuna dintre variantele de cultură oficială a statului. De fapt, nu valorile naţionale în sine fac obiectul acestui soi de patriotism, ci valorile oficiale.  

E adevărat că, uneori, valorile oficiale sînt şi valori naţionale. Cel mai adesea, acest lucru se întîmplă pentru valorile naţionale din trecut. Dar aproape niciodată, pentru contemporaneitate, valorile oficiale nu sînt şi valori naţionale, şi asta din simplul motiv că valoarea naţională nu poate fi niciodată dedusă din valoarea oficială. A susţine contrariul e o eroare nu doar logică, ci categorială. Anume comiterea acestei erori categoriale îi face incapabili pe adoratorii valorilor oficiale să recunoască o veritabilă valoare naţională: cît timp nu e oficial recunoscută, nu o văd nici măcar cînd o au sub ochi. Aşa se explică lipsa de reacţie a autorităţilor la aniversarea lui Lucian Pintilie.  

Ceea ce mă reconfortează în creaţia lui Lucian Pintilie este că, prin capodoperele sale, ea se sustrage în mod natural oficializării. E în ea ceva necruţător şi neîmpăcat. Ceva care se încăpăţînează cu înverşunare să rămînă etic şi care exclude posibilitatea oricărei tranzacţii, a oricărei acomodări, oricărei relativizări, a oricărei atrageri în sfera oficializării. Creaţiile lui Lucian Pintilie aparţin acelor rare valori care sînt naţionale, fără a putea fi în vreun fel transformate în valori oficiale. E o operă rezistentă la oficializare. Îmi pot foarte bine imagina replica pe care Lucian Pintilie ar arunca-o autorităţii de stat care ar încerca să îl oficializeze – ar spune (cu o vorbă luată dintr-una din conferinţele sale de presă din anii ’90): „Protestez! Protestez cu indiferenţă!“ 

H.-R. Patapievici este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Palma de Mallorca Spania Sursă foto Dertour
Zboruri directe din Sibiu către destinații populare precum Palma de Mallorca, din 2025
Din vara anului 2025, Aeroportul Internațional Sibiu își va extinde opțiunile de zbor către o nouă destinație îndrăgită de români: Palma de Mallorca, una dintre cele mai apreciate locații de vacanță din Spania.
craciunul 2024, preturi in piata slatina brazi, aranjamente si legume   foto alina mitran (8) jpg
Brazii de Crăciun sunt apreciați, dar nu se cumpără. „Trece lumea ca la muzeu. Poate va fi mai bine săptămâna viitoare”
Ofertă bogată de brazi și ornamente pentru Crăciun în piețe. Clienții vin, se uită, întreabă, își bucură ochii, dar nu se grăbesc să cumpere. „Trece lumea ca la muzeu. Poate o fi mai bine săptămâna viitoare. Ieri și alaltăieri nici taxa nu am scos-o”, se plâng comercianții.
Mufasa Regele Leu și actorii care dau voce personajelor în varianta dublată Colaj
„Mufasa: Regele Leu” ajunge în România. Cine dă voce personajelor în varianta dublată
Pe 18 decembrie 2024, publicul din România va putea viziona la cinema noul film al studiourilor Walt Disney Pictures, „Mufasa: Regele Leu”, o producție care prezintă (servește ca prequel) evenimentele ce preced povestea binecunoscutului film „Regele Leu”.
masini trafic  Foto carVertical jpg
Ce mașini fac cele mai puține accidente în funcție de culoarea pe care o au
În general, oamenii nu cred că culoarea unei mașini poate influența numărul de accidente în care aceasta este implicată, considerând că doar vehiculele viu colorate sunt mai sigure.
carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.
Timişoara-decembrie 1989 FOTO FORTEPAN/Urban Tamas
15 decembrie: La Timişoara s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Începutul Revoluţiei din 1989
La 15 decembrie 1989, o demonstraţie de solidaritate cu pastorul Laslo Tokes declanşa o mişcare de protest împotriva regimului comunist la nivel naţional. Tot într-o zi de 15 decembrie, în 1947, se năştea George Pruteanu, celebru datorită emisiunii sale „Doar o vorbă săț-i mai spun”.
Aurora Boreală în Laponia Foto Eturia
Laponia, destinația externă cea mai căutată în luna decembrie. Oferte la prețuri reduse pentru 2025
Laponia continuă să fie una dintre cele mai populare atracții de Crăciun. Pentru sezonul 2025, au fost deja anunțate primele oferte pentru excursii în această destinație, care oferă oportunitatea de a experimenta magia Crăciunului în regiunile nordice.
image png
Mihaela Bilic, despre alimentul care ne distrugem organismul. Este consumat în timpul postului: „Postul nu face bine și nu ajută organismul decât atunci când...”
Românii care țin post se axează mai mult pe eliminarea produselor lactate, însă uită că un aliment consumat în exces le poate afecta sănătatea. Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat în detaliu despre ce este vorba.
muzeul FOTO Ionica Nechifor jpg
Instituția publică din România care face profit 3.5 milioane de lei. Cum reușește un institut de cercetare să concureze cu mediul privat
În nordul extrem al României se află probabil singura instituție publică din România care face profit. Ba mai mult, asemeni unei societăți comerciale îl investește în dezvoltare. A încheiat anul cu 3.5 milioane de lei în conturi și a derulat investiții de peste 4 milioane de euro.