O operă rezistentă la oficializare - „Protestez cu indiferenţă!“

H-R. PATAPIEVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
O operă rezistentă la oficializare   „Protestez cu indiferenţă!“ jpeg

În 9 noiembrie 2013, Lucian Pintilie a împlinit 80 de ani; două zile mai tîrziu, la Teatrul Bulandra, a fost omagiat de o mînă de oameni: cîţiva actori (nu mulţi), cîţiva regizori (puţini), cîţiva scriitori şi artişti (foarte puţini), cîţiva – cum se spune – „oameni de cultură“, cîţiva prieteni, doi regizori din noul val. Au vorbit, emoţionant, Victor Rebengiuc şi Andrei Pleşu. În teatrul care i-a văzut acum 40 de ani strălucirea geniului, aniversarea de 80 de ani a lui Lucian Pintilie părea stingheră, nehotărîtă, ezitantă. Cu toată vizibila afecţiune a participanţilor, în ciuda admiraţiei lor lipsite de rezerve, ceva din aerul evenimentului părea să nu-şi găsească tonul. E drept, sărbătoritul a cerut în mod expres sobrietate, refuzînd orice sugestie festivistă. Dar! Presa cotidiană nu a menţionat evenimentul deloc. Televiziunile de ştiri l-au ignorat cu desăvîrşire. Iar în presa culturală din săptămîna sărbătoririi lui Lucian Pintilie au apărut doar două articole. Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, partidele politice, politicienii, instituţiile statului (adică toate oficialităţile) au tăcut.  

Aşa a marcat România împlinirea vîrstei de 80 de ani a unuia dintre cei mai mari regizori pe care i-a avut vreodată. În anonimat şi tăcere, din partea societăţii. În nesimţire, din partea oficialităţilor.

Ca unul care are încă viu în memorie neplăcutul contact cu membrii comisiilor de cultură ale Parlamentului, ştiu bine că parlamentarul român, indiferent de coloratura sa politică, are ca religie pozitivă naţionalismul cultural. Toţi jură pe valorile naţionale. Toţi iubesc numai valorile naţionale: le slujesc, le venerează, li se jertfesc. Gîndul la sacrele valori naţionale le aduc politicienilor români lacrimi în ochi şi străluciri năuce în privire.  

Cum, între marii creatori români în viaţă, Lucian Pintilie este una dintre valorile naţionale par excellence, te întrebi, nu fără uimire, cum a fost cu putinţă ca nici una dintre oficialităţile statului să nu îşi fi dat seama că obiectul zilnic al adoraţiei lor patriotice, valoarea naţională, se află chiar sub ochii lor, tocmai a împlinit 80 de ani şi merită o adîncă reverenţă? În semn de omagiu pentru Lucian Pintilie şi în acord cu spiritul etic coroziv al creaţiei sale, voi încerca să dau un răspuns.  

Din punctul de vedere al dezinteresului faţă de idei, România este o ţară ideală. Minunile durează trei zile, scandalurile obosesc după o zi, adevărul nu stîrneşte pasiuni, minciunile nu scandalizează, nimeni nu se compromite din nimic, totul se reia mereu de la început, fără memorie, fără progres, fără tristeţe. Dacă mîine, Immanuel Kant ar publica aici Critica raţiunii pure, nimeni nu ar băga de seamă pentru că nimeni nu ar lua-o în seamă. La noi, cărţile ies pe piaţă aşa cum cad bilele metalice în ulei – fără zgomot, fără să facă valuri şi fără să lase amintiri. 

Şi din punctul de vedere al toleranţei, România este o ţară ideală. Căci la noi, aproape totul ţi se trece cu vederea: dacă furi, eşti privit cu îngăduinţă; dacă te laşi corupt, eşti tratat cu înţelegere; dacă tu corupi, eşti compătimit; dacă eşti incompetent, nimeni nu observă; dacă eşti lichea, toţi te admiră; dacă eşti idiot, te bucuri de simpatie; dacă eşti mîrlan, obţii respect. Nu atragi atenţia nimănui nici dacă eşti bun, nici dacă eşti rău, nici dacă minţi, nici dacă spui adevărul. Totul ţi se trece cu vederea – şi hoţia, şi corupţia, şi prostia, şi incompetenţa, şi lichelismul, şi minciuna, şi nesimţirea – cu o singură condiţie: să fii patriot. Iar să fii patriot înseamnă să venerezi valorile naţionale.

Dar ce sînt, pentru patrioţii care se definesc prin adorarea lor, „valorile naţionale“? Pentru adoratori, valoarea naţională e sacrosanctă, e indiscutabilă şi e obligatoriu oficială. E sacrosanctă nu pentru că ar fi sfîntă, ci pentru că funcţionează în mintea adoratorului ca un substitut de religie. E indiscutabilă nu pentru că ar fi deasupra oricărei discuţii, ci pentru că orice discuţie referitoare la ea e stigmatizată ca antinaţională. E oficială nu pentru că e recunoscută de toţi, ci pentru că e recunoscută de stat. Pentru a fi recunoscută ca naţională, valoarea adorată de aceşti patrioţi trebuie să fi fost mai întîi declarată ca oficială. Nu cultura română e obiectul acestei adoraţii care se crede patriotică, ci acea parte a culturii române care a fost recunoscută oficial, de către cine ştie ce oficialitate cu trecere, ca fiind naţională. Pentru ei, adevăraţii creatori români nu sînt, pur şi simplu, marii creatori români, ci numai aceia care au intrat în manuale sau fac deja parte din vreuna dintre variantele de cultură oficială a statului. De fapt, nu valorile naţionale în sine fac obiectul acestui soi de patriotism, ci valorile oficiale.  

E adevărat că, uneori, valorile oficiale sînt şi valori naţionale. Cel mai adesea, acest lucru se întîmplă pentru valorile naţionale din trecut. Dar aproape niciodată, pentru contemporaneitate, valorile oficiale nu sînt şi valori naţionale, şi asta din simplul motiv că valoarea naţională nu poate fi niciodată dedusă din valoarea oficială. A susţine contrariul e o eroare nu doar logică, ci categorială. Anume comiterea acestei erori categoriale îi face incapabili pe adoratorii valorilor oficiale să recunoască o veritabilă valoare naţională: cît timp nu e oficial recunoscută, nu o văd nici măcar cînd o au sub ochi. Aşa se explică lipsa de reacţie a autorităţilor la aniversarea lui Lucian Pintilie.  

Ceea ce mă reconfortează în creaţia lui Lucian Pintilie este că, prin capodoperele sale, ea se sustrage în mod natural oficializării. E în ea ceva necruţător şi neîmpăcat. Ceva care se încăpăţînează cu înverşunare să rămînă etic şi care exclude posibilitatea oricărei tranzacţii, a oricărei acomodări, oricărei relativizări, a oricărei atrageri în sfera oficializării. Creaţiile lui Lucian Pintilie aparţin acelor rare valori care sînt naţionale, fără a putea fi în vreun fel transformate în valori oficiale. E o operă rezistentă la oficializare. Îmi pot foarte bine imagina replica pe care Lucian Pintilie ar arunca-o autorităţii de stat care ar încerca să îl oficializeze – ar spune (cu o vorbă luată dintr-una din conferinţele sale de presă din anii ’90): „Protestez! Protestez cu indiferenţă!“ 

H.-R. Patapievici este scriitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Ucrainenii anunță că au încercuit orașul Lîman și îi transmit Moscovei să-i contacteze dacă vrea să-și salveze soldații
Un purtător de cuvânt al armatei ucrainene a anunțat vineri că toate căile de aprovizionare spre bastionul forţelor ruse din orașul Lîman, în regiunea Donețk, se află în colimatorul artileriei Kievului.
Casa de oaspeti a Regelui Charles din Valea Zălanului Sursa Foto contele Kalnoky png
Crăciun în casa Regelui Charles, în Transilvania. Britanicii, poftiți în România la „cazare responsabilă”
O agenție de turism din Marea Britanie propune un pachet de Crăciun la casa din Transilvania a Regelui Charles al III-lea. În ofertă se pune accent pe un aspect care-i lasă pe mulți români indiferenți.
uragan Ian   foto colaj captura jpg
Cuba cere ajutor guvernului american ca răspuns la uraganul Ian
Ziarul a arătat că Washingtonul continuă să colaboreze cu Havana pentru a clarifica cantitatea de asistență necesară.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.