România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

România e coada cozii în Uniunea Europeană, cu excepția cazurilor cînd e penultima, după Bulgaria. Clar, nu? Vai de capul nostru! Ce rost are să mai discutăm?...

Ei bine, are, fiindcă genul ăsta de percepție există mai degrabă în România, țara lui „ca la noi, la nimeni”, și nu în afara ei. Nu că asta ne-ar pune în fruntea Europei. Dar, de cînd ne-am obișnuit să fim ultimii, în Europa s-au întîmplat diverse lucruri.

De cînd sînt la Bruxelles, am avut nenumărate întîlniri cu consultanți, politicieni și funcționari europeni și aproape totdeauna am simțit cel puțin o undă de percepție pozitivă față de România. Și nu e vorba de politețe sau diplomație. Brand-ul politic extern al României nu mai arată chiar atît de rău, chiar dacă imaginea internă a politicienilor e cea care e. Fundalul de percepție pe care acest brand se construiește e obiectiv. În primul rînd, e vorba de opinia pozitivă a românilor despre Uniunea Europeană, atestată în proporție de aproape 50%, de Eurobarometru. E adevărat că în România se vede cum euroscepticismul, curentele antivaccin, dezinformarea cresc, dar pentru Bruxelles sîntem mai proeuropeni decît media UE, iar asta e ceva ce politicienii occidentali știu și ceva cu care pot lucra, atunci cînd își fac proiecții.

Cu alte cuvinte, în țară, avem motive să ne dăm ochii peste cap pentru apariția în Parlament a AUR. Dar la Bruxelles, AUR e aproape invizibil. Aici se văd mult mai bine 5 Stelle din Italia, Rassemblement National din Franța sau AfD-ul din Germania. Balamucul făcut de George Simion pe la diferite uși și garduri e doar de interes local. În afara României, a ajuns doar pînă în holul unui hotel din Madrid, unde se întîlnea grupul conservatorilor extremiști din Parlamentul European. În sală nu a fost primit.

Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară. De la ieșirea din scenă a inegalabilului duo Dragnea-Dăncilă, diferitele alianțe care s-au perindat pe la Palatul Victoria n-au avut nimic rău de spus despre Europa. S-a terminat cu „mîndri că sîntem români” și cu bădărăniile lui Liviu Dragnea la adresa Uniunii Europene. Ba mai mult, în sens tehnic, România lucrează bine și cu Bruxelles-ul, și cu NATO. Asta s-a văzut, în cercurile politice, și în pandemie, atunci cînd autoritățile locale s-au conformat rapid propunerilor Uniunii despre ținerea în viață a transporturilor de marfă. Se vede și legat de Ucraina, cînd România s-a pus în mișcare rapid și eficient pentru a rezolva situația de criză referitoare la fluxul de cereale dinspre Ucraina.

Lucrurile astea nu se prea spun în presa românească și e firesc să fie așa, fiindcă treaba presei nu e să laude guvernanții. Dar se știu în instituțiile europene, care negociază cu țara noastră pe diferite paliere, dintre care cel administrativ, funcționăresc, contează mult mai tare decît pare. De el se leagă capacitatea de a pune în aplicare decizii politice europene și de a pune în mișcare lucruri, de la vagoane cu grîu la trupe militare.

Bineînțeles, competența administrativă a României e relativă, dacă ne uităm fie și numai la gradul de absorbție a fondurilor europene. Dar și ăsta e un lucru cunoscut la centru, iar ceea ce contează acum e buna voință politică. Și pe lîngă performanțe administrative și economice, în Uniunea Europeană din ultimii ani mai contează foarte tare și altceva: conformitatea cu valorile democratice, de la sistemul de justiție la discriminare. Iar aici se conturează un al doilea foarte important element obiectiv de percepție a României. Nici la acest capitol nu stăm grozav, dar de cîțiva ani competiția (în sens negativ) e serioasă. Exemplele notorii sînt Polonia și Ungaria, deși mai sînt și alții care par că vor afară din UE. Prima, cu distorsiunile introduse în Justiție și faimoasa problemă a zonelor libere de LGBT, a doua, cu autoritarismul acaparant al lui Viktor Orbán, care se manifestă pe toate planurile. Față de astfel de lucruri, faptul că USR a ieșit de la guvernare într-o situație tulbure legată de reformele Justiției promovate de Stelian Ion e ceva ce nu afectează pe termen scurt interesele și dinamica Uniunii Europene. Toate acestea nu vor fi uitate, e drept. Totuși, deocamdată, topul democrației din UE se modifică, iar România e împinsă în sus de contraperformanța altora.

Bineînțeles, pentru românii reformiști destrămarea guvernării PNL-USR e o veste proastă. Coaliția PSD-PNL e, oricum am lua-o, o alianță a partidelor „vechi” și ea consfințește statu quo-ul politic pe mai mulți ani de acum înainte. Există însă niște limite în care această coaliție se mișcă, dictate de interesele externe și electoratul în curs de schimbare generațională. Cei care văd în guvernarea actuală „noul USL” uită de puseele antieuropene pe care PSD-ul le-a avut pînă la catastrofa Dragnea-Dăncilă. „Vechiul USL” era în primul rînd o alianță electorală, stridentă și declarativă. Asocierea PSD-PNL e una postelectorală, din interes. PSD-ul din 2022, al lui Marcel Ciolacu, nu mai are nici un motiv să imprime României o traiectorie asemănătoare cu a Ungariei, de exemplu. Banii oferiți de UE prin Planul Național de Redresare și Reziliență sînt foarte mulți (aproape 30 de miliarde de euro) și au început să fie cheltuiți, în timp ce finanțarea Ungariei e blocată de problemele legate de statul de drept. Dacă se adeveresc scenariile despre non-combatul dintre PNL și PSD la alegerile din 2024, vom intra într-un soi de brejnevism autohton, nu în sensul extern, ci în cel intern, al unei stagnări/prelungiri a statu quo-ului.

Despre toate acestea avem însă motive să ne îngrijorăm în țară. Pentru Bruxelles, stagnarea internă poate însemna stabilitate din punctul de vedere al aderenței la valorile proeuropene și lipsă de apetit pentru iliberalism. E adevărat, Bruxelles-ul nu uită și nu iartă, ci dă cel mult derogări. Dar nu legat de problemele principiale, ca Justiția și corupția. Dacă se vor perpetua sau accentua, atitudinea față de „periferia românească” se va schimba. Iar asta înseamnă că, în primul rînd, alianța PSD-PNL va avea probleme, inclusiv cu banii Europei. Ceea ce alianța PSD-PNL nu-și dorește deloc.

Toate acestea sună trist sau, în orice caz, nu pot fi considerate un triumf politic al vreunuia din partidele autohtone. Totuși, traseul și percepția noastră europeană sînt destul de clar determinate de jaloanele Bruxelles-ului: pur și simplu, România nu trebuie să facă prostii. Uniunea Europeană nu are acum așteptări mai mari de atît – și poate că asta ne consolează în privința așteptărilor proprii, nesatisfăcute. Aceasta e cea mai importantă clauză, chiar dacă nescrisă, a tratatelor europene.

Iulian Comanescu este consultant de comunicare, stabilit la Bruxelles. Lucrează pentru oameni politici și instituții de acolo.

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.