"România este un loc mai bun“ - interviu cu Jonathan SCHEELE

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
"România este un loc mai bun“   interviu cu Jonathan SCHEELE jpeg

În cei şapte ani de la aderarea României la Uniunea Europeană au mai apărut, uneori destul de apăsat, întrebări legate de cît de pregătit a fost Bucureştiul pentru acest proces. Sînteţi în cea mai bună poziţie să evaluaţi dubiile legate de meritul României de a fi membru cu drepturi depline al UE.

Eu cred că România a meritat întotdeauna să fie parte a Uniunii Europene. Întrebarea este mai curînd dacă 2007 a fost momentul potrivit, dacă ar fi trebuit să se întîmple mai tîrziu sau tot ce trebuia îndeplinit înainte de aderare a fost făcut. Răspunsul la această a doua întrebare este clar, nu, nu s-a întîmplat aşa şi de aceea există Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Dacă ne uităm înapoi la 2007 şi la lucrurile care au fost făcute de Guvernul României şi de alţi actori europeni în acest proces, poate că multe chestiuni ar fi trebuit rezolvate în 2007. Dar întrebarea cea mai importantă este dacă, aderînd în 2007, România a fost în poziţia de a fi folosit oportunitatea pe care aderarea i-a oferit-o, aceea de a dezvolta România sub toate aspectele. Iar răspunsul la această întrebare este că România nu a folosit oportunitatea aderării în măsura în care ar fi fost de dorit să o facă.

În 2012, cînd aţi vorbit despre România, la cinci ani după integrare, aveaţi un ton foarte optimist. Cîteva luni mai tîrziu, Comisia Europeană a pus serios la îndoială angajamentul României faţă de valorile europene şi statul de drept, urmare a acţiunilor Guvernului de atunci. Apoi au fost evenimentele din Ungaria, şi ele criticate de Comisia Europeană. Întrebarea este dacă nu cumva şi UE are nevoie de noi şi instrumente pentru a preveni derapaje precum cele ale Bucureştiului în 2012, ori ale Ungariei.

Ar fi fost de dorit ca UE să fi avut instrumente. Există însă o balanţă între suveranitatea naţională şi cît de departe sînt pregătite statele membre să accepte decizii ale instituţiilor europene. Există aceeaşi problemă şi în chestiunile economice. Este o situaţie complicată. Sîntem în faţa unor guverne care au dreptul de a formula politici şi a lua decizii. Şi aici mai vine şi întrebarea cîtă legitimitate pot avea instituţiile europene. Dacă ne uităm la situaţia din Ungaria, fie că ne place sau nu ce face Viktor Orbán în Ungaria, el este produsul unui proces democratic. Şi mai trebuie să ne uităm şi la echilibrul politic. Acţiunile lui Viktor Orbán nu au fost condamnate de unii membri ai grupului său politic, din cadrul Partidului Popular European din Parlamentul European. În timp ce alte acţiuni au fost condamnate. Dar acest lucru reflectă o judecată a partidelor politice. Este aşadar un echilibru extrem de complicat de care trebuie ţinut cont. Este însă la fel de clar că ce s-a întîmplat în vara lui 2012 în România nu a fost cu siguranţă un semnal bun transmis pentru Guvernul de la Bucureşti şi pentru angajamentul democratic al acestuia.

V-aţi gîndit că Mecanismul de Cooperare şi Verificare se va dovedi cel mai eficient instrument de presiune pentru România şi că încă mai este nevoie de el, după şapte ani de la aderare?

Aş fi sperat să nu-l mai aveţi. Şi este dezamăgitor... MCV a fost, dacă vreţi, partea a doua a mecanismului de salvgardare iniţial gîndit pentru a preveni fenomene de derapaj, a fost o chestiune mai largă, care a mers mai departe de domeniul justiţiei şi al administraţiei publice. A fost o modalitate prin care am dorit ca reformele administraţiei şi justiţiei să fie păstrate.

Analişti şi diplomaţi străini, în special din statele membre vechi ale UE, încă întreabă cîtă vreme va mai trebui să existe mecanisme de presiune (tehnice sau politice), astfel încît lucrurile să evolueze sau să nu derapeze la Bucureşti. Şi acesta este un răspuns greu de dat... Cum aţi răspunde dumneavoastră?

Depinde de cît de puternică este societatea civilă, dar societatea civilă într-un sens mult mai larg, şi, prin urmare, de cît de eficientă este presiunea internă. Credeţi că aveţi o coaliţie de interese suficient de puternică printre reprezentanţii clasei de mijloc ai societăţii, printre organizaţiile neguvernamentale, inclusiv printre reprezentanţii partidelor politice, care să apere şi să susţină foarte puternic statul de drept? Întotdeauna am susţinut că un aspect-cheie pentru a avea un stat de drept puternic este o clasă de mijloc puternică. Dacă eşti bogat, dar statul de drept nu funcţionează, există riscul ca dreptatea să poată fi cumpărată. Clasa de mijloc este prima interesată în menţinerea şi funcţionarea statului de drept. Aşadar, România nu va mai avea nevoie de presiune externă ori presiunea externă nu va mai determina nici o schimbare atunci cînd presiunea internă, de care este foarte mare nevoie, va fi suficient de puternică. Însă acest proces ia mult timp. În Europa de Vest, avem de-a face cu societăţi care au sisteme şi instituţii relativ stabile din 1945, iar în unele cazuri există organizaţii care funcţionează de 100 de ani sau chiar mai bine. Astfel că, nu e de mirare că, la numai 25 de ani de la căderea comunismului în România (nici atît încă) nu este coagulată această coaliţie de interese care să susţină puternic statul de drept şi care, din interiorul societăţii, să fie suficient de puternică astfel încît să prevină interese ascunse, care vor exista întotdeauna, fie că este vorba despre oameni de afaceri ori politicieni. Aveţi în continuare un sistem politic în România mult prea personalizat, şi se vede acest lucru din mişcarea continuă a membrilor politici de la un partid la altul.

Un bilanţ nu e întotdeauna un moment în care listezi doar ce nu ai făcut. Care sînt cele mai bune lucruri pe care România le-a făcut ca membru al UE?

Cetăţenii României au libertatea de a călători şi de a munci oriunde, poate că standardul de viaţă nu este cu mult mai bun faţă de aşteptările cetăţenilor de dinainte de aderare, însă din multe puncte de vedere România este o ţară mai bună faţă de cea de dinainte de 2007. România mai trebuie să lucreze însă pentru a crea o tradiţie în exercitarea influenţei sale la nivel european şi să exerseze continuu această influenţă. Aşadar, România este un loc mai bun şi va continua să fie un loc mai bun. Aveţi instituţii eficiente şi independente, cum ar fi Banca Naţională, una din cele mai solide şi stabile. Alte instituţii funcţionează de asemenea fără influenţă politică, într-un fel care era de neconceput dacă ne întoarcem la anii ’90. Mai este însă un drum lung pînă ca administraţia publică şi structurile administrative să funcţioneze la nivelul la care cetăţenii României ar merita, însă calitatea de membru a UE e un factor pentru menţinerea acestor instituţii independente, ceea ce este parte a statului de drept. 

Jonathan Scheele a lucrat în cadrul Comisiei Europene din 1974 pînă în 2012. Din 2001 pînă în 2006, a fost şeful delegaţiei Uniunii Europene în România. A avut un rol important de-a lungul negocierilor de aderare cu UE, fiind foarte prezent în spaţiul public şi mediatic românesc şi o figură foarte populară în România – a ales să fie un diplomat activ şi implicat, folosind bine poziţia sa oficială şi influenţa funcţiei. Ulterior, între 2007 şi 2010, a fost director pentru politici de transport în cadrul Comisiei Europene. Ultima sa poziţie ca funcţionar european, înainte de a se pensiona, a fost cea de şef al Reprezentanţei Comisiei Europene în Marea Britanie. În prezent, este cercetător asociat la South East European Studies Oxford (SEESOX).

a consemnat Bianca TOMA  

Apariţia acestui text a fost realizată cu asistenţa Uniunii Europene, în cadrul unui grant oferit de Parlamentul European în domeniul comunicării. De conţinutul acestui articol este responsabilă doar revista Dilema veche şi nu se poate considera sub nici o formă că textul reflectă punctul de vedere al Uniunii Europene.

Proiectul BeEU - 8 organizaţii mass-media pentru un Parlament este cofinanţat de Uniunea Europeană.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.