România a avut vărsat de vînt în copilărie!

Publicat în Dilema Veche nr. 204 din 12 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sfîrşitul anului 2004. Bruxelles. Hotel "Le Meridien". 5 stele. Hol. Afară plouă. Înăuntru, nu. Afară, trafic. Înăuntru, o muzică de pian. În surdină. Berea, bună. Personalul, distant, cu mişcări elegante, similare majordomilor englezi. Ca în toate hotelurile de 5 stele. Linişte tihnită. Decoraţiuni elegante. Se vorbeşte semi-şoptit. Pe la patru după-amiază, uşile de la intrare se deschid în forţă. Un domn strigă puternic, în româneşte, stricînd tihna locală: "Da, măi, da, l-am eliberat". Altul îi răspunde: "Cum, mă, cum? Cum naiba l-am eliberat?". "Uite-aşa, ne-a făcut moşu’, pe lista de ieri nu era, azi l-a băgat pe la mijloc." "Şi tu n-ai verificat?" "Erau mulţi, mă, mi-a scăpat." Prima voce era a lui Alin Teodorescu, şeful Cancelariei prim-ministrului. Al doilea era chiar el, prim-ministrul. Adrian Năstase. Veneau de la aeroport. Pe drum, cînd şi-au deschis telefoanele, tocmai au aflat că semnaseră decretul de graţiere a lui Miron Cozma. Amîndoi erau livizi. Ceilalţi membri ai delegaţiei vorbeau deja nonstop la mobile cu presa din ţară. Delegaţia venise la Bruxelles, la Consiliul European, pentru că tocmai se terminaseră negocierile de aderare a României la UE. Septembrie 2007. Bucureşti, clădirea TVR, intrarea Pangratti, sala de la etajul II din "carfur" (asta e clădirea albastră de lîngă intrare, unde stau şefii). Are loc o şedinţă. Participă reprezentanţii partidelor politice parlamentare şi cei ai televiziunii publice. Încearcă să negocieze temele campaniei electorale pentru Parlamentul European. Punctul de vedere al TVR: ce e acquis comunitar este temă de campanie. Ce este pe lîngă se socoteşte populism, inducere în eroare a electoratului şi nu constituie temă de dezbatere. "Da, dar temele astea europene sînt plicticoase, abstracte, nu o să se uite nimeni, noi vrem să discutăm subiectele de zi cu zi, pensiile, sănătatea, educaţia." "Or fi, dar astea nu se reglementează la nivel comunitar, veţi da din gură, veţi face promisiuni fără acoperire." Şi am tot negociat. La un moment dat, una dintre reprezentante izbucneşte: "Voi, de la TVR, veţi face cum zicem noi". "Dar de ce, mă rog frumos?" "Uite-aşa, pentru că sînteţi la mîna noastră." 3 decembrie 2007. La televizor, la un canal de ştiri, ecranul e împărţit în două: una dintre jumătăţi arată, de ore în şir, intrarea într-o casă din Voluntari. Nu se întîmplă nimic acolo. E doar o casă. Asta, la prima vedere. La a doua vedere, afli că acolo doarme Miron Cozma. Fusese eliberat cu o zi înainte. Camera transmite în direct, de ore întregi, imaginea unei case. Acolo doarme Miron Cozma. 2004, la două ore după scena "intrării". E din nou linişte. Delegaţia s-a împărţit. Unii au plecat la reuniunea Partidului Socialist European. Alţii, la cumpărături. Restul delegaţiei este în plină diversiune. Suferă cu toţii. Alexandra Alexandrescu, fata lui Horia, membră a delegaţiei, nu are cameră la "Le Meridien", ci la un hotel din apropiere. De aceea, Miron Cozma, cel-prea-devreme-graţiat, trece în planul doi. Cum rezolvăm problema puştoaicei ofuscate? Se lămureşte şi asta, în final. Pleacă toţi. Rămîne un domn între două vîrste. Pare stingher, în holul hotelului. E îmbrăcat cu un pardesiu bleumarin. Dă să iasă. "Unde mergeţi, dom’ profesor?" "Ies şi eu la o bere." "Sărbătoriţi încheierea negocierilor? Unde e şampania?" "Şampania mă-sii, mă băieţi, şampania mă-sii". "Hai, că venim cu dumneavoastră." "Hai, măi, să bem ceva." Şi am băut. Cîte trei sau patru beri (nu mai ţin bine minte cîte), la o cîrciumă micuţă, îi zice "Le Théâtre". Aşa a sărbătorit Vasile Puşcaş finalul a patru ani de muncă. Octombrie 2007. Reuşim să încheiem a cincea rundă de negocieri pentru stabilirea temelor. Într-un mod european, am mai dat şi noi, au mai dat şi ei. Au "scăpat" doar două teme extracomunitare: educaţia şi sănătatea. Îi ameninţ pe "stafii de campanie" că le pregătim "faza cu Norvegia" cît de des putem. Unii îmi spun la finalul discuţiei că e nasol, că trebuie să îi pregătească pe candidaţi. Da, life sucks, trebuie să munceşti dacă vrei să te dai rotund. Asta gîndesc. Nu le spun, pentru că, să nu uităm, "sînt la mîna lor". 3 decembrie. Chávez a pierdut referendumul. România a bătut China la handbal feminin şi a picat în grupă cu Italia, Franţa şi Olanda, la fotbal. Jumătate de ecran este, în continuare, ocupată de imaginea casei în care doarme Miron Cozma. Din nou 2004. Plouă nasol, mocăneşte. E a doua zi după "marea intrare". Adio linişte la Le Meridien. Au venit şi celelalte două delegaţii româneşti. Una e a lui Ion Iliescu, cealaltă e a lui Traian Băsescu. Preşedintele (încă) în funcţie şi preşedintele ales. Au venit cu avioane separate, au coloane oficiale separate. Un coşmar logistic şi organizatoric, mai ales în traficul imposibil din Bruxelles. Au făcut tot posibilul să nu se întîlnească, să nu fie nevoiţi să se suporte reciproc. În hol, atmosferă megatensionată. Delegaţia "Băsescu" e mică, dar vioaie: Săftoiu, Pleşu, Stolojan. Cea a lui Iliescu e mai discretă. Partea Năstase discută nonstop la mobile şi explică povestea cu graţierea. După toate eforturile de separare a delegaţiilor, se petrece inevitabilul. Băsescu dă nas în nas cu Iliescu la lift. Ora de plecare era aceeaşi, iar "Le Meridien" nu are decît un lift. Băsescu: "Ha, ha, ha, tataie, cu Cozma ai intrat în istorie, cu Cozma ieşi, ha, ha, ha". Mai devreme, Năstase fusese în apartamentul lui Iliescu. După aia, a apărut contra-decretul decretului de graţiere. La Bucureşti, în acelaşi timp, se glosează pe toate televiziunile. Analiştii explică doct cum "marile puteri occidentale, precum şi organizaţiile civice europene" au făcut presiuni pentru rearestarea lui Cozma. 2004, Place Schumann. Locul este ticsit de care de televiziune turceşti. Sînt înnebuniţi turcii. Se discută şansele aderării lor. Zic mersi că noi am trecut de mult de momentul ăsta. Noi nu mai avem nici o emoţie. Vom fi acolo, în UE. La centrul de presă există două subiecte de discuţie. În limba română se vorbeşte de Miron Cozma. În toate celelalte limbi europene se vorbeşte de Turcia şi de decizia istorică de a-i primi sau nu la negocieri. Ergo: ziariştii români aleargă după cîte un oficial european şi îi pun întrebarea standard: "Ce părere aveţi de eliberarea lui Miron Cozma?". "Excusez-moi, Miron qui?" "Cozma" "C’est qui, ce Cozma?" "Liderul minerilor care..." "Aaaaaaa, ça, c’est une affaire interne, ehhhh, oui, nous saluons les efforts de la Roumanie, bla, bla." La Bucureşti, televiziunile de ştiri titrează: "Oficialii europeni refuză să comenteze cazul Cozma". 23 noiembrie 2007. S-au terminat alegerile pentru PE. Prezenţa a fost de 30%. Cam cît media europeană, nici mai mulţi, nici mai puţini. Campanie electorală liniştită. De aceea a părut plicticoasă. Adică, s-a discutat mai mult despre chestiunile europene decît despre ale noastre. Jalnic! România nu a trimis nici un parlamentar naţionalist sau extremist la Bruxelles. PRM şi PNG au rămas pe dinafară. O singură excepţie: László Tökés, care a candidat independent. Este o diferenţă uriaşă faţă de Bulgaria sau ţările din valul 2004. 3 decembrie 2007. Continuă reacţiile la declaraţiile comisarului Kovács. Dacă pierde acţiunea, Guvernul român trebuie să dea banii înapoi în cazul taxei de primă înmatriculare. Pe cealaltă jumătate de ecran, casa în care doarme Miron Cozma arată neschimbată. E deja 10 dimineaţă. Cred că omul îşi bea deja cafeaua. În cazul că nu am reuşit să fiu clar, dacă reacţia ta, românule din UE, este ceva de genul: "ce a vrut ăsta cu istorioarele lui?", să mă fac mai bine înţeles. România lui decembrie 2007, la un an de UE, seamănă al naibii de tare cu aia a lui 2004, la doi ani înainte. Autorităţile îşi văd de meciurile interne. Aderarea a trecut la "pasive", "chestii cu care ne mîndrim cînd avem timp". Modernizarea ţării este pe planul doi sau trei şi se face cînd avem pauză în meciul cu "palatul ălălalt". Presa îşi vede de "ce vrea publicul". Faptul că România nu e o ţară singură pe lume ne deranjează. Ne interesează ce se întîmplă la Bruxelles doar dacă vreun oficial al Comisiei sau vreun parlamentar european "combate" cu vreunul de-al nostru. Altfel, să fie la ei acolo. Evident, elementul de continuitate se dovedeşte a fi şi Miron Cozma. Nu scăpăm de obsesiile copilăriei. E ca şi cum am făcut vărsat de vînt la doi ani şi acum, la adolescenţă, credem că ne-au rămas semne pe faţă. Şi nu putem să ne uităm şi noi la o fată, să ne vedem de viaţă. Ne obsedează vărsatul de vînt din copilărie. Să nu uit, Doamne, iartă-mă: încă nu au găsit-o pe Elodia! Şi sîntem deja de un an în UE.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.