România a avut vărsat de vînt în copilărie!

Publicat în Dilema Veche nr. 204 din 12 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sfîrşitul anului 2004. Bruxelles. Hotel "Le Meridien". 5 stele. Hol. Afară plouă. Înăuntru, nu. Afară, trafic. Înăuntru, o muzică de pian. În surdină. Berea, bună. Personalul, distant, cu mişcări elegante, similare majordomilor englezi. Ca în toate hotelurile de 5 stele. Linişte tihnită. Decoraţiuni elegante. Se vorbeşte semi-şoptit. Pe la patru după-amiază, uşile de la intrare se deschid în forţă. Un domn strigă puternic, în româneşte, stricînd tihna locală: "Da, măi, da, l-am eliberat". Altul îi răspunde: "Cum, mă, cum? Cum naiba l-am eliberat?". "Uite-aşa, ne-a făcut moşu’, pe lista de ieri nu era, azi l-a băgat pe la mijloc." "Şi tu n-ai verificat?" "Erau mulţi, mă, mi-a scăpat." Prima voce era a lui Alin Teodorescu, şeful Cancelariei prim-ministrului. Al doilea era chiar el, prim-ministrul. Adrian Năstase. Veneau de la aeroport. Pe drum, cînd şi-au deschis telefoanele, tocmai au aflat că semnaseră decretul de graţiere a lui Miron Cozma. Amîndoi erau livizi. Ceilalţi membri ai delegaţiei vorbeau deja nonstop la mobile cu presa din ţară. Delegaţia venise la Bruxelles, la Consiliul European, pentru că tocmai se terminaseră negocierile de aderare a României la UE. Septembrie 2007. Bucureşti, clădirea TVR, intrarea Pangratti, sala de la etajul II din "carfur" (asta e clădirea albastră de lîngă intrare, unde stau şefii). Are loc o şedinţă. Participă reprezentanţii partidelor politice parlamentare şi cei ai televiziunii publice. Încearcă să negocieze temele campaniei electorale pentru Parlamentul European. Punctul de vedere al TVR: ce e acquis comunitar este temă de campanie. Ce este pe lîngă se socoteşte populism, inducere în eroare a electoratului şi nu constituie temă de dezbatere. "Da, dar temele astea europene sînt plicticoase, abstracte, nu o să se uite nimeni, noi vrem să discutăm subiectele de zi cu zi, pensiile, sănătatea, educaţia." "Or fi, dar astea nu se reglementează la nivel comunitar, veţi da din gură, veţi face promisiuni fără acoperire." Şi am tot negociat. La un moment dat, una dintre reprezentante izbucneşte: "Voi, de la TVR, veţi face cum zicem noi". "Dar de ce, mă rog frumos?" "Uite-aşa, pentru că sînteţi la mîna noastră." 3 decembrie 2007. La televizor, la un canal de ştiri, ecranul e împărţit în două: una dintre jumătăţi arată, de ore în şir, intrarea într-o casă din Voluntari. Nu se întîmplă nimic acolo. E doar o casă. Asta, la prima vedere. La a doua vedere, afli că acolo doarme Miron Cozma. Fusese eliberat cu o zi înainte. Camera transmite în direct, de ore întregi, imaginea unei case. Acolo doarme Miron Cozma. 2004, la două ore după scena "intrării". E din nou linişte. Delegaţia s-a împărţit. Unii au plecat la reuniunea Partidului Socialist European. Alţii, la cumpărături. Restul delegaţiei este în plină diversiune. Suferă cu toţii. Alexandra Alexandrescu, fata lui Horia, membră a delegaţiei, nu are cameră la "Le Meridien", ci la un hotel din apropiere. De aceea, Miron Cozma, cel-prea-devreme-graţiat, trece în planul doi. Cum rezolvăm problema puştoaicei ofuscate? Se lămureşte şi asta, în final. Pleacă toţi. Rămîne un domn între două vîrste. Pare stingher, în holul hotelului. E îmbrăcat cu un pardesiu bleumarin. Dă să iasă. "Unde mergeţi, dom’ profesor?" "Ies şi eu la o bere." "Sărbătoriţi încheierea negocierilor? Unde e şampania?" "Şampania mă-sii, mă băieţi, şampania mă-sii". "Hai, că venim cu dumneavoastră." "Hai, măi, să bem ceva." Şi am băut. Cîte trei sau patru beri (nu mai ţin bine minte cîte), la o cîrciumă micuţă, îi zice "Le Théâtre". Aşa a sărbătorit Vasile Puşcaş finalul a patru ani de muncă. Octombrie 2007. Reuşim să încheiem a cincea rundă de negocieri pentru stabilirea temelor. Într-un mod european, am mai dat şi noi, au mai dat şi ei. Au "scăpat" doar două teme extracomunitare: educaţia şi sănătatea. Îi ameninţ pe "stafii de campanie" că le pregătim "faza cu Norvegia" cît de des putem. Unii îmi spun la finalul discuţiei că e nasol, că trebuie să îi pregătească pe candidaţi. Da, life sucks, trebuie să munceşti dacă vrei să te dai rotund. Asta gîndesc. Nu le spun, pentru că, să nu uităm, "sînt la mîna lor". 3 decembrie. Chávez a pierdut referendumul. România a bătut China la handbal feminin şi a picat în grupă cu Italia, Franţa şi Olanda, la fotbal. Jumătate de ecran este, în continuare, ocupată de imaginea casei în care doarme Miron Cozma. Din nou 2004. Plouă nasol, mocăneşte. E a doua zi după "marea intrare". Adio linişte la Le Meridien. Au venit şi celelalte două delegaţii româneşti. Una e a lui Ion Iliescu, cealaltă e a lui Traian Băsescu. Preşedintele (încă) în funcţie şi preşedintele ales. Au venit cu avioane separate, au coloane oficiale separate. Un coşmar logistic şi organizatoric, mai ales în traficul imposibil din Bruxelles. Au făcut tot posibilul să nu se întîlnească, să nu fie nevoiţi să se suporte reciproc. În hol, atmosferă megatensionată. Delegaţia "Băsescu" e mică, dar vioaie: Săftoiu, Pleşu, Stolojan. Cea a lui Iliescu e mai discretă. Partea Năstase discută nonstop la mobile şi explică povestea cu graţierea. După toate eforturile de separare a delegaţiilor, se petrece inevitabilul. Băsescu dă nas în nas cu Iliescu la lift. Ora de plecare era aceeaşi, iar "Le Meridien" nu are decît un lift. Băsescu: "Ha, ha, ha, tataie, cu Cozma ai intrat în istorie, cu Cozma ieşi, ha, ha, ha". Mai devreme, Năstase fusese în apartamentul lui Iliescu. După aia, a apărut contra-decretul decretului de graţiere. La Bucureşti, în acelaşi timp, se glosează pe toate televiziunile. Analiştii explică doct cum "marile puteri occidentale, precum şi organizaţiile civice europene" au făcut presiuni pentru rearestarea lui Cozma. 2004, Place Schumann. Locul este ticsit de care de televiziune turceşti. Sînt înnebuniţi turcii. Se discută şansele aderării lor. Zic mersi că noi am trecut de mult de momentul ăsta. Noi nu mai avem nici o emoţie. Vom fi acolo, în UE. La centrul de presă există două subiecte de discuţie. În limba română se vorbeşte de Miron Cozma. În toate celelalte limbi europene se vorbeşte de Turcia şi de decizia istorică de a-i primi sau nu la negocieri. Ergo: ziariştii români aleargă după cîte un oficial european şi îi pun întrebarea standard: "Ce părere aveţi de eliberarea lui Miron Cozma?". "Excusez-moi, Miron qui?" "Cozma" "C’est qui, ce Cozma?" "Liderul minerilor care..." "Aaaaaaa, ça, c’est une affaire interne, ehhhh, oui, nous saluons les efforts de la Roumanie, bla, bla." La Bucureşti, televiziunile de ştiri titrează: "Oficialii europeni refuză să comenteze cazul Cozma". 23 noiembrie 2007. S-au terminat alegerile pentru PE. Prezenţa a fost de 30%. Cam cît media europeană, nici mai mulţi, nici mai puţini. Campanie electorală liniştită. De aceea a părut plicticoasă. Adică, s-a discutat mai mult despre chestiunile europene decît despre ale noastre. Jalnic! România nu a trimis nici un parlamentar naţionalist sau extremist la Bruxelles. PRM şi PNG au rămas pe dinafară. O singură excepţie: László Tökés, care a candidat independent. Este o diferenţă uriaşă faţă de Bulgaria sau ţările din valul 2004. 3 decembrie 2007. Continuă reacţiile la declaraţiile comisarului Kovács. Dacă pierde acţiunea, Guvernul român trebuie să dea banii înapoi în cazul taxei de primă înmatriculare. Pe cealaltă jumătate de ecran, casa în care doarme Miron Cozma arată neschimbată. E deja 10 dimineaţă. Cred că omul îşi bea deja cafeaua. În cazul că nu am reuşit să fiu clar, dacă reacţia ta, românule din UE, este ceva de genul: "ce a vrut ăsta cu istorioarele lui?", să mă fac mai bine înţeles. România lui decembrie 2007, la un an de UE, seamănă al naibii de tare cu aia a lui 2004, la doi ani înainte. Autorităţile îşi văd de meciurile interne. Aderarea a trecut la "pasive", "chestii cu care ne mîndrim cînd avem timp". Modernizarea ţării este pe planul doi sau trei şi se face cînd avem pauză în meciul cu "palatul ălălalt". Presa îşi vede de "ce vrea publicul". Faptul că România nu e o ţară singură pe lume ne deranjează. Ne interesează ce se întîmplă la Bruxelles doar dacă vreun oficial al Comisiei sau vreun parlamentar european "combate" cu vreunul de-al nostru. Altfel, să fie la ei acolo. Evident, elementul de continuitate se dovedeşte a fi şi Miron Cozma. Nu scăpăm de obsesiile copilăriei. E ca şi cum am făcut vărsat de vînt la doi ani şi acum, la adolescenţă, credem că ne-au rămas semne pe faţă. Şi nu putem să ne uităm şi noi la o fată, să ne vedem de viaţă. Ne obsedează vărsatul de vînt din copilărie. Să nu uit, Doamne, iartă-mă: încă nu au găsit-o pe Elodia! Şi sîntem deja de un an în UE.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.