Revoluționari, soldați, sportivi, oportuniști

Bogdan POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
Revoluționari, soldați, sportivi, oportuniști jpeg

Tinerețea a devenit, treptat, un subiect de studiu pentru istorici. Era deja acolo, dar intrinsec și oarecum inconștient: în vîrsta soldaților din marile bătălii, în materiile și metodele didactice ale școlilor, în subiecte etichetate ca prea frivole, precum sportul sau muzica. Lipseau din aceste istorii tinerii, aparent prea nepregătiți pentru a-și face auzite vocile și simțite ideile în marile dezbateri ale societății. Descoperirea lor nu înseamnă simpla revelație cronologică. Avram Iancu avea 24 de ani în timpul revoluției din Transilvania de la 1848-1849. Conducătorii pașoptiști munteni și moldoveni aveau, în general, în jur de 30 de ani. Grigore Lăcusteanu, adversar declarat al revoluției și unul dintre militarii care au lucrat pentru eșecul acesteia, avea 35 de ani. Vîrsta junimiștilor era într-o vreme materie de liceu. Titu Maiorescu avea 28 de ani cînd a descris „formele fără fond” de care societatea noastră nu pare dispusă să se despartă. Acești tineri, formați într-o perioadă de pace relativă și de așezare a societății, se deosebeau nu doar prin idei, multe datorate noii mode a învățării limbilor occidentale. Vestimentația era mai mult un semn exterior.

Acestea sînt însă excepțiile, cazuri bine cunoscute de personalități afirmate la vîrste fragede. Locul tinerilor în societate ne este perfect descris de surse de arhivă, de numeroasele memorii și, nu în ultimul rînd, de literatura epocii. Tineretul din secolele al XIX-lea și al XX-lea a fost, ca oricare altă categorie socială sau profesională, eterogen și, totodată, perceput diferit de contemporani. Tineri erau și soldații din războiul pentru independența României, și studenții cărora nu li s-a permis să plece pe front, pentru că un stat în curs de modernizare avea nevoie de medici, de funcționari, de profesori. Tineri erau cei care căutau să ajungă rapid, după ceva ani petrecuți prin școli, în slujba statului, în poziții ce îi fereau de pericolele unei cariere în economia capitalistă incipientă. Tineri nu mai erau cei care blamau asemenea așteptări profesionale și de viață.

Treptat, societatea românească, cu toate diferențierile sociale majore incomplet explicate de dihotomia lux-mizerie, a intrat la rîndul ei în așa-numita La Belle Époque. Doar că în această epocă de pace și frivolitate a germinat acel război care, în loc să le oprească pe toate, a dus la conflicte minore și majore ale căror urmări le resimțim și astăzi, într-un fel sau altul. Amintirile foștilor combatanți, atent elaborate sau consemnate cu stîngăcie și cratime lipsă, vorbesc despre o teamă de necunoscut, de viitor, de prezența morții și a incertitudinii. Melancolia se amesteca cu amintirea unor chefuri monstruoase.

Problema „organizării” tineretului, a acelor viitori cetățeni încă prea verzi, cruzi, necopți și nepregătiți pentru viața reală, a fost una dintre cele mai pregnante din perioada interbelică. Pentru tinerii dintre cele două războaie mondiale, un gen muzical propriu („jazz-ul”), practicarea cotidiană, nu obligatoriu profesionistă a sporturilor, și camaraderia între bărbați și femei au devenit trăsături definitorii. Lumea părea să se reașeze și să înceapă reconstrucția. De fapt, se pregătea de celălalt mare război. O mare schimbare se produsese. Tineretul devenise o preocupare guvernamentală. Nici democrațiile, nici statele totalitare nu doreau ca timpul liber să poată fi considerat irosit. Organizațiile de tineret se foloseau de exerciții fizice, de tabere în aer liber, de poezii și cîntece patriotice, de învățarea unor meserii pentru a pregăti ideologic tineretul. Impactul acestor politici este, logic, imposibil de măsurat individual. Rostul lor era multiplu: tineretul era ținut sub control și căpăta, teoretic, posibilitatea de a ieși din mediile familiale și familiare, de a-și completa educația prin călătorii și exerciții. Cronologia și răspîndirea geografică a acestor organizații sînt absolut impresionante.

România nu a fost o excepție. „Straja Țării“ a lui Carol al II-lea avea exact obiective și politici ca acelea descrise mai sus. În același timp, tineretul – procentual tot mai numeros în populația țării – începea să fie atras de idei și manifestări extremiste. Cazul intelectualilor și al oamenilor simpli care au crezut că au găsit în extrema dreaptă, în manifestările violente, antisemite, soluția unor probleme acumulate în timp este prea bine cunoscut.

Războiul mondial și schimbarea de regim nu au întrerupt aceste preocupări. Dimpotrivă, ideea de a ține sub control tineretul, de a-i planifica timpul prin diferite organizații, de la grădiniță și pînă la intrarea în maturitate, a persistat și s-a dezvoltat ideologic și logistic. Dar, din nou, pe măsură ce pacea și prosperitatea relative se instalau, deschiderea spre Occident a produs un nou val de influențe. Acolo, tineretul exprima, în principal în muzică și vestimentație, ideile dobîndite din lecturi cu potențial revoluționar politic și social.

Tinerii români au avut aspirații, idei și voci deopotrivă contestatare sau aprobatoare. Violența extremă și oportunismul cinic nu le-au fost străine. Schimbarea societății, negarantată nici de revoluții violente, nici de măsuri cu impact pe durată lungă, a fost pregătită în perioade mai scurte sau mai lungi, de relativă liniște și prosperitate.

Bogdan Popa este doctor în istorie și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti. Este autorul, printre altele, al volumului Educaţie fizică, sport şi societate în România interbelică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.