Revelioanele şi reveioanele vremurilor trecute

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
Revelioanele şi reveioanele vremurilor trecute jpeg

Mai întîi, o precizare. „Réveillon“ desemnează, în ţările occidentale, cu precădere sărbătoarea din noaptea ajunului Crăciunului – spre deosebire de ce susţine DEX. Se petrece pînă în zori, se mănîncă bine, la localurile de variétés au oferte speciale… Sărbătoarea Anului Nou este, acolo, mai puţin semnificativă. (A crescut în importanţă odată cu afirmarea multiculturalismului.) Cam aşa se pare că era şi la noi în perioada interbelică. De fapt, în zonele în care tradiţiile sînt încă puternice, aşa era pînă de curînd (poate mai e şi acum). La un Crăciun petrecut acum vreo 40 de ani într-un sat din Maramureş, totul începea la miezul nopţii (cu slujba de la biserică) şi continua pînă în zori, cînd cetele de colindători (formate din adulţi) intrau din casă în casă, unde intonau colinde, beau, mîncau, se veseleau.

Regimul comunist, în care Crăciunul nu era sărbătoare legală, a făcut imposibilă celebrarea prelungită a Naşterii Domnului (căci în ziua de Crăciun se lucra, şi anume cu prezenţa controlată „la sînge“). Aşa se face că românii şi-au mutat marele dezmăţ în noaptea de Anul Nou, cînd urmau două zile libere (dacă era noroc şi de o „punte“, chiar mai multe).

Orăşenii aveau două moduri distincte de a petrece „noaptea dintre ani“ (ca să folosesc unul din poncifele epocii): revelionul şi reveionul.

Revelionul era al oamenilor aşezaţi, al familiştilor, care se adunau în grupuri mici (nu mai mult de patru cupluri) în faţa televizorului şi a unei mese mai mult sau mai puţin îmbelşugate. Oaspeţii erau primiţi cu televizorul deschis şi aşa rămînea, pînă dimineaţa. Scenografia era întotdeauna aceeaşi. Latura lungă şi cele scurte ocupate de meseni, a patra liberă, cu deschidere la televizor. Masa aranjată frumos, cu faţa de masă şi tacîmurile cele bune, printre ele decoraţii diverse, de sezon (crenguţe de brad, globuri de sticlă, lumînări colorate).

Şi aveau motive întemeiate. În comparaţie cu restul anului, programul de Revelion al Televiziunii Române era un regal. Toată floarea revistei româneşti, orchestrată de regizori fără cusur (Lazarov, Bocăneţ). Pînă la 12, cînd se transmitea discursul Conducătorului, nu prea aveai ce vedea. Pluguşoare, coruri, muzică şi dansuri populare prelucrate de activiştii căminelor culturale, magistrala albastră, macarale rîd în soare argintii. Tocmai bine pentru ca gospodinele să aibă timp să pună pe masă salata de boeuf şi să încălzească sarmalele. În pauzele dintre feluri, se juca o carte (canasta) sau un remi, după obiceiul casei, dar mereu cu un ochi la televizor. Cui are noroc la cărţi în prima noapte îi merge bine tot anul.

După miezul nopţii, nodul de la cravată se lărgea, vigilenţa proletară se înmuia şi puteau fi văzute balerine decoltate decent, formaţii pop (Sincron, niciodată Phoenix), ba chiar (pe programul 2) producţii din ţările prietene. În unii ani predominau scheciurile îndrăzneţe (Mircea Crişan, Toma Caragiu), în alţii – mai de brigadă artistică (Radu Zaharescu, Stela şi Arşinel). Muzică uşoară mobilizatoare sau chiar mai decadentă, după cum băteau vînturile prin Comitetul Central. Un istoric cu metodă ar putea chiar întemeia, vizionînd programele de Revelion de-a lungul timpului, un interesant studiu despre evoluţia ideologiei oficiale, ale fluxurilor şi refluxurilor cenzurii comuniste.

Reveionul era altfel, era cu „gaşca“. (Cine nu avea gaşcă era trist şi petrecea Revelionul cu familia.) Cu media de vîrstă mai scăzută şi participare mai numeroasă. De obicei, cu contribuţie. Întîi se stabilea gazda. Trebuia să aibă o casă suficient de spaţioasă şi putere de muncă (să rînească la sfîrşit), şi vesélă de sacrificat. La categoria tineret, trebuia să aibă şi părinţii plecaţi de acasă. Apoi, lista de participanţi – de regulă, cam acelaşi nucleu, de la un an la altul, cu gazda prin rotaţie, plus „achiziţiile“ mai recente. Trebuia alcătuită cu mare grijă, astfel încît să se asigure un cît mai perfect echilibru de gen. Apoi, se făcea lista de materiale necesare. Inconturnabile erau: salata de boeuf, piftia, sarmalele, friptura, salata de fructe (asta a devenit, după ce am dobîndit statut de familist, specialitatea noastră), tortul. Urma alocarea responsabilităţilor (conform principiului din Critica programului de la Gotha: de la fiecare după capacităţi). Tu aduci aia, tu ailaltă… Cei necăsătoriţi erau de obicei însărcinaţi cu procurarea băuturilor. Şi, cum la Reveioanele cu mai mulţi tineri erau, statistic, mai mulţi becheri, acolo era şi mai multă băutură. Se întîmpla adeseori să apară şi invitaţi neprogramaţi (un amic care tocmai se certase cu iubita, altul care tocmai se împrietenise cu unul din „oficiali“); erau bine primiţi, de obicei nu veneau nici ei cu mîna goală – găseau pe acasă un cozonac, o piftie, o legumă.

Mai era un personaj important: omul cu muzica. Posesor al unui magnetofon (mai tîrziu, casetofon) cît mai performant şi al unei colecţii substanţiale de înregistrări cu muzica din topurile New Musical Express şi Billboard la zi – şi neapărat pe gustul membrilor grupului. Era şi el scutit de contribuţia în produse. Se venea de pe la 11 (în afară de „comitetul restrîns“, care venea mai din timp, să strîngă covoarele, să mute mobilele ca să rămînă cît mai mult spaţiu liber), astfel încît la miezul nopţii toată lumea să fie pe poziţii. Se dansa în draci, aproape non-stop, se flirta, se rîdea, se mînca (niciodată la masă, ca la Revelioane), se legau cunoştinţe, se cimentau prietenii sau, dimpotrivă, aveau loc rupturi mai mult sau mai puţin iremediabile. În momentele de pauză pentru schimbarea benzii de magnetofon se spuneau bancuri şi se depănau amintiri de la Reveioanele trecute. Un Reveion reuşit era cel care se termina mult după ce afară se luminase de a binelea şi de la care nimeni nu pleca singur.

Pe 1 ianuarie, urma prolongé-ul. Asta însemna că, după cîteva ore de somn şi un eventual prînz în­tîrziat în familie, petrecăreţii reveneau la locul faptei, pentru a consuma ceea ce nu putuse fi consumat în noaptea precedentă. De data asta, petrecerea era mai relaxată, în ţinută mai puţin spectaculoasă, cu participare mai restrînsă (cei care nu făceau parte din „nucleul dur“ preferau să rămînă cu familia sau să fructifice relaţiile încropite în noaptea precedentă). Începea cu o ședinţă de spălat vase, dar, pînă la urmă, se încingea şi de data asta un dans, mai aşezat, mai între cupluri consolidate.

Trebuie precizat că se pare că existau şi alte feluri de a întîmpina Anul Nou, un fel de vanghelioane, cum ar fi „Revelionul tineretului“, unde petreceau mari mase de utecişti (mi se pare, la actualul Romexpo). De regulă, ni se arătau la televizor, la jurnalele de ştiri din zilele următoare, imagini de acolo. Eu însă nu pot să povestesc nimic despre ele pentru că nu am întîlnit niciodată, nicăieri, vreun om care să fi participat la unul din ele. 

Mircea Kivu este sociolog.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.