Reţeaua

Geo BARCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Omul sfinţeşte locul jpeg

Etajul şapte mă ajută să mă integrez mai uşor printre oameni. Acum am şi eu, ca majoritatea cunoscuţilor, cheia de la apartament, cartela de la interfon şi pot completa, în sfîrşit, pe spaţiile punctate secţiunea cu Bl, Ap… Pot vorbi în pauzele de cafea despre cît de enervanţi sînt vecinii de lîngă şi despre cît de nasol e cînd se strică liftul. „Vai, Geo, ai mai slăbit, ce s-a întîmplat?“ „Ei, trebuie să urc şi să cobor mereu de la etajul şapte, că s-a stricat porcăria aia de lift.“

După stilul în care păşesc, am intuit că vecinele de deasupra sînt bulimice. Seara, înainte să adorm, îmi imaginez cum ar fi dacă s-ar rupe tavanul în două şi ar cădea peste mine. Senzaţia că o greutate cărnoasă şi călduţă mă poate sufoca mă face să dorm mereu pe-o parte, cu faţa spre perete. Într-o zi au bătut la uşă, mama și fiica, să mă întrebe dacă şi la mine s-a luat curentul. A fost prima mea interacţiune cu comunitatea din bloc. Cînd urc scările am ocazia să mă plimb prin muzeul tablourilor cu imagini decolorate de pe hol, reprezentînd fie vaze cu flori, fie peisaje de la ţară. Mi-am dorit mult liftul comunist cu miros îmbîcsit şi uşi stricate, în special pentru oglinjoara cu numere de telefon şi becul care pîlpîie la oprire. Sînt sigură că liftul rîde pe ascuns cînd scoate scîrţîitul acela, pentru că ştie că va venit ziua Z cînd mă voi bloca acolo şi probabil vom petrece cîteva ore împreună. Seamănă cu o maşină a timpului pentru că atunci cînd se blochează, nu e nimeni care să te audă că strigi după ajutor.

Îmi place viaţa la bloc pentru că oriunde aş sta, mă conectează cu toate străzile din lume, cu toţi fugarii şi boschetarii străzilor, cu toţi muncitorii obosiţi şi chiar şi cu gunoierii care vin dimineaţa la şase. Cutia asta de beton, aşa cum o numesc miturile urbane, e o ridicătură în pătura de ciment pe care noi am construit-o. Asta îmi aminteşte de cînd eram mică şi patul în care dormeam mi se părea imens, iar atunci cînd voiam să mă ascund, mă băgam sub pătură, iar corpul meu făcea ca ea să semene cu un cort. Totul e conectat şi compact, cu mici denivelări, ceea ce mă face să visez că stau sub aceeaşi membrană imensă cu toate babele, casnicele, copiii care au învăţat să se joace singuri în faţa blocului, cu parcările subterane, cu scriitorii… Dacă am fi toţi copii ne-am da seama că nu avem nevoie de telefoane mobile, ci doar de nişte pahare de plastic, pe care să le legăm cu o aţă.

Mai e balconul – cafeneaua proprie, în care depozitezi toate lucrurile pe care nu vrei să le vezi în casă. De pe balcon faci studii sociologice despre ora la care vecinii de peste drum închid becul, despre cîte ţigări fumează şi despre mirosul de prăjeală pe care nu îl vrei în casă. Balconul e parfumeria rufelor abia spălate, de unde se vede soarele apunînd printre supermarketuri şi instituţii. Îmi place să ştiu că nu sînt cu picioarele pe pămînt.

Cînd m-am mutat prima dată, l-am văzut pe bătrînelul acela pe care îl vezi mereu pe banca din faţă, de altfel, specific fiecărui bloc, şi am avut senzaţia că deschid o cutiuţă muzicală din care iese mereu şi mereu aceeaşi balerină. Nu e nimic mai gălăgios decît spaţiul ăsta închis pentru că ritmul se schimbă mereu: cineva scapă o tigaie, se sparge o ţeavă, un copil aleargă pe scări, cineva ascultă manele prea tare, trîntitul unei uşi, cearta dintre îndrăgostiţi, ambulanţa care se îndreptă spre cardiacul de la ultimul etaj. Toate acestea alcătuiesc o armonie pe care casa, lipită de pămînt, izolată de un gard, nu o are. La casă mai latră cîte un cîine, se mai aude cîte o maşină, însă în cutia de beton, toate se aud în acelaşi timp. Blocul e o lasagna de sunete, oameni, mirosuri, obiceiuri şi substanţe de la ţevi.

Nu ar trebui să ne mai plîngem că secolul XXI este veacul singurătăţii, cînd blocul este adevărata reţea de socializare. Pe Internet ai cum să-ţi ascunzi diferite aspecte ale identităţii, însă la bloc pereţii aproape că sînt de sticlă. Nu e nimic mai adevărat decît ecourile certurilor din familii şi amenţările de divorţ, pe care le auzi prin pereţi, seara de la şapte şi care parcă te interesează mai mult decît ştirile de la TV.

Încerc să înţeleg de ce îmi place atît de mult aici. Poate pentru că de la etajul şapte văd lumea de sus şi observ felul în care se mişcă oraşul. O văd pe femeia de serviciu care în fiecare dimineaţă duce gunoiul de la casa ei. Văd fiecare parcare greşită pe care o face avocatul care locuieşte la parter. Reţeaua asta ştie multe despre mine, chiar dacă pe stradă trec neobservată. Poate vecinii de lîngă nu ştiu cum arăt, sau cîţi ani am, însă ştiu că mă culc mult prea tîrziu, ca rotesc cheia în uşă de prea multe ori şi că dimineaţa alerg pe scări. Aici nu am cum să îmi fac un profil fals, pentru că pînă la urmă, dormim unii peste alţii.

Geo Barcan este elevă în clasa a XII-a la C.N. „Gheorghe Vrînceanu“ din Bacău.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.