Restanţele Parlamentului

Raluca POPOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Restanţele Parlamentului jpeg

Peste 200 de proiecte de lege acoperind cele mai diverse domenii au fost lăsate moştenire de fostul Parlament celui curent, dintre acestea 177 rămînînd nedezbătute în Camera Deputaţilor şi 23 – în Senat. În condiţiile în care votarea unei legi a durat şi două minute în plenul Camerei (vezi rapoartele de monitorizare date publicităţii de Institutul pentru Politici Publice din Bucureşti – IPP, în ultimii ani), ne aşteptăm ca, măcar la începutul unui nou mandat, noul Guvern să facă curăţenie între restanţele legislative din Parlament.

Diferitele ministere din guvernele trecute, care au depus o parte consistentă dintre acestea (peste 40%), nu au făcut, în ultimii ai, nici măcar minimul efort de a evalua lista propriilor iniţiative, dacă nu cu o periodicitate anuală, măcar la finalul, respectiv începutul unei noi sesiuni parlamentare. Din această perspectivă, devine evident că României nu îi pasă să-şi construiască memorie instituţională, de fiecare dată un nou guvern începîndu-şi mandatul prin denigrarea proiectelor fostului. Măcar dacă acest lucru ar fi însemnat discutarea în vederea respingerii acestor proiecte, în loc să fie ignorate pur şi simplu! Pe de altă parte, nici staff-ului Parlamentului şi conducerii celor două Camere nu le putem aduce laude, în sensul în care nu am văzut vreo iniţiativă din partea acestor structuri specializate în a atenţiona Guvernul asupra practicilor de iniţiere a unor noi acte normative, fără să ţină cont de propriile restanţe, deja aflate în circuitul legislativ. Cele mai multe proiecte sînt din anii 2009-2012, pe fondul unei efervescenţe din partea autorităţilor române, după integrarea în UE, de a supralegifera în anumite domenii şi, bineînţeles, a unui zel dus pînă la extrem de unii parlamentari ai mandatului trecut. Una dintre periodicele cercetări ale IPP asupra eficienţei activităţii de legiferare atrăgea atenţia asupra fenomenului în creştere a depunerii de iniţiative legislative cu scopul de bifa, statistic, o activitate intensă, celebri în acest sens fiind foştii parlamentari Mircea Giurgiu – cu peste 400 de iniţiative depuse – şi Emilian Frâncu – 135 de iniţiative depuse în întreg mandatul. Dovada superficialităţii cu care unii aleşi tratează aceste lucruri rezultă din dezinteresul total în a-şi promova ei înşişi proiectele, făcînd lobby pentru a fi incluse pe agenda de lucru.

Explicaţia din spatele acestor sute de proiecte uitate în Parlament (şi care reprezintă practic 10% din iniţiativele depuse într-un mandat de patru ani) nu are, în mod evident, nici o legătură cu importanţa domeniilor vizate, pe listă figurînd propuneri de acte normative pentru: serviciile de utilităţi publice privind producerea, distribuţia de energie, dar şi pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, exercitarea profesiilor de asistent, moaşă şi kinetoterapeut, protecţia mediului, ariile naturale protejate şi conservarea habitatelor naturale, nemaivorbind de cele privind modificări ale legii privind statutul magistraţilor, al judecătorilor şi procurorilor, respectiv al personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lîngă acestea. Zelul unor parlamentari care-şi contorizează exclusiv statistic aportul în activitatea legislativului a dus, de cele mai multe ori, la o inflaţie de proiecte de lege redactate fără o consultare prealabilă cu mediile interesate, de unde şi opoziţia – de multe ori foarte puternică – a acestora în momentul în care acestea sînt incluse în calendarul de lucru al Parlamentului. Pentru că nu au forţă să determine respingerea efectivă a acestor proiecte, dar nici parlamentarii nu au decenţa să recunoască un proiect de lege nefundamentat pe realităţile din România, tactica este de a tergiversa la nesfîrşit includerea în agendă, pînă la aşteptarea unor contexte politice ideale.

Epocală este situaţia – care pare fără sfîrşit – a Proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România, înregistrat la Senat încă din iunie 2005, cu iniţiator Guvernul României. Respins de Senat în octombrie 2005, proiectul este transmis către Camera Deputaţilor, aceasta fiind camera decizională. La sfîrşitul lunii iunie 2006, plenul Camerei Deputaţilor a decis retrimiterea acestui proiect de lege Comisiilor Permanente de specialitate (Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi) pentru a formula rapoarte suplimentare, urmînd ca, peste un an, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor să reia discuţia despre acest proiect, dar fără nici un rezultat concret. După alţi patru ani, în martie 2011, surpriză: proiectul figurează din nou pe ordinea de zi a Biroului Permanent, iar după încă un an şi cinci luni de dezbateri, în septembrie 2012, este înscris pe ordinea de zi a plenului, acesta decizînd însă retrimiterea sa la comisiile de specialitate, cu un nou termen: 25 septembrie 2012. În fine, oficial, în prezent, proiectul se află pe lista priorităţilor legislative ale Guvernului pentru sesiunea februarie – iunie 2013, cu propunere de termen de finalizare procedurală în mai 2013. Sîntem, iată, în iunie, iar tema nu se poate spune că nu ar avea importanţă. Dacă nu importanţa acestor proiecte este explicaţia, mai degrabă par că au ajuns să fie folosite drept un instrument de şantaj/negociere în plan politic, oglinda cea mai fidelă a faptului că totul se tranzacţionează în politică fiind chiar activitatea legislativă din Parlament.

Noua dezbatere constituţională – dacă nu voinţa politică în care ne punem de atîţia ani speranţa – ar trebui să prevadă reguli clare de anulare din oficiu a unor asemenea proiecte lăsate în sertarele Parlamentului de peste opt ani. Actualele prevederi regulamentare şi-au dovedit în mod clar limitările, somaţiile repetate ale membrilor Birourilor Permanente (mai ales la Cameră) adresate Comisiilor Permanente de a întocmi raport asupra acestor proiecte (fără de care respectiva iniţiativă nu poate intra pe ordinea de zi a plenului) rămînînd fără ecou. În Parlament, mai ales la nivelul Camerei, anumite comisii au devenit clienţii şedinţelor de Birou cînd se discută despre întîrzieri în dezbaterea proiectelor de lege; anume, în ordinea numărului de restanţe, Comisia pentru industrii şi servicii (74 de proiecte nedezbătute), Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi (54 de proiecte nedezbătute) sau cea pentru Administraţie Publică (17 proiecte nedezbătute). La Senat, cea mai leneşă Comisie pare cea juridică, în condiţiile în care, spre deosebire de alte domenii unde este mult în spatele Camerei, Senatul ţine mai bine în mînă agenda şi termenele (ne)îndeplinite de Comisii în redactarea rapoartelor asupra proiectelor de acte normative.

Raluca Popovici este coordonator de programe în cadrul Institutului pentru Politici Publice (www.ipp.ro), think-tank românesc cu peste 12 ani de experienţă, dintre care peste 10 ani în monitorizarea sistematică a performanţei aleşilor din Parlament. Analizele IPP folosesc date oficiale comunicate sau afişate de instituţiile publice – în cazul de faţă, de cele două Camere ale Parlamentului.

Foto: M. Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.