Restanţele Parlamentului

Raluca POPOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Restanţele Parlamentului jpeg

Peste 200 de proiecte de lege acoperind cele mai diverse domenii au fost lăsate moştenire de fostul Parlament celui curent, dintre acestea 177 rămînînd nedezbătute în Camera Deputaţilor şi 23 – în Senat. În condiţiile în care votarea unei legi a durat şi două minute în plenul Camerei (vezi rapoartele de monitorizare date publicităţii de Institutul pentru Politici Publice din Bucureşti – IPP, în ultimii ani), ne aşteptăm ca, măcar la începutul unui nou mandat, noul Guvern să facă curăţenie între restanţele legislative din Parlament.

Diferitele ministere din guvernele trecute, care au depus o parte consistentă dintre acestea (peste 40%), nu au făcut, în ultimii ai, nici măcar minimul efort de a evalua lista propriilor iniţiative, dacă nu cu o periodicitate anuală, măcar la finalul, respectiv începutul unei noi sesiuni parlamentare. Din această perspectivă, devine evident că României nu îi pasă să-şi construiască memorie instituţională, de fiecare dată un nou guvern începîndu-şi mandatul prin denigrarea proiectelor fostului. Măcar dacă acest lucru ar fi însemnat discutarea în vederea respingerii acestor proiecte, în loc să fie ignorate pur şi simplu! Pe de altă parte, nici staff-ului Parlamentului şi conducerii celor două Camere nu le putem aduce laude, în sensul în care nu am văzut vreo iniţiativă din partea acestor structuri specializate în a atenţiona Guvernul asupra practicilor de iniţiere a unor noi acte normative, fără să ţină cont de propriile restanţe, deja aflate în circuitul legislativ. Cele mai multe proiecte sînt din anii 2009-2012, pe fondul unei efervescenţe din partea autorităţilor române, după integrarea în UE, de a supralegifera în anumite domenii şi, bineînţeles, a unui zel dus pînă la extrem de unii parlamentari ai mandatului trecut. Una dintre periodicele cercetări ale IPP asupra eficienţei activităţii de legiferare atrăgea atenţia asupra fenomenului în creştere a depunerii de iniţiative legislative cu scopul de bifa, statistic, o activitate intensă, celebri în acest sens fiind foştii parlamentari Mircea Giurgiu – cu peste 400 de iniţiative depuse – şi Emilian Frâncu – 135 de iniţiative depuse în întreg mandatul. Dovada superficialităţii cu care unii aleşi tratează aceste lucruri rezultă din dezinteresul total în a-şi promova ei înşişi proiectele, făcînd lobby pentru a fi incluse pe agenda de lucru.

Explicaţia din spatele acestor sute de proiecte uitate în Parlament (şi care reprezintă practic 10% din iniţiativele depuse într-un mandat de patru ani) nu are, în mod evident, nici o legătură cu importanţa domeniilor vizate, pe listă figurînd propuneri de acte normative pentru: serviciile de utilităţi publice privind producerea, distribuţia de energie, dar şi pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, exercitarea profesiilor de asistent, moaşă şi kinetoterapeut, protecţia mediului, ariile naturale protejate şi conservarea habitatelor naturale, nemaivorbind de cele privind modificări ale legii privind statutul magistraţilor, al judecătorilor şi procurorilor, respectiv al personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lîngă acestea. Zelul unor parlamentari care-şi contorizează exclusiv statistic aportul în activitatea legislativului a dus, de cele mai multe ori, la o inflaţie de proiecte de lege redactate fără o consultare prealabilă cu mediile interesate, de unde şi opoziţia – de multe ori foarte puternică – a acestora în momentul în care acestea sînt incluse în calendarul de lucru al Parlamentului. Pentru că nu au forţă să determine respingerea efectivă a acestor proiecte, dar nici parlamentarii nu au decenţa să recunoască un proiect de lege nefundamentat pe realităţile din România, tactica este de a tergiversa la nesfîrşit includerea în agendă, pînă la aşteptarea unor contexte politice ideale.

Epocală este situaţia – care pare fără sfîrşit – a Proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România, înregistrat la Senat încă din iunie 2005, cu iniţiator Guvernul României. Respins de Senat în octombrie 2005, proiectul este transmis către Camera Deputaţilor, aceasta fiind camera decizională. La sfîrşitul lunii iunie 2006, plenul Camerei Deputaţilor a decis retrimiterea acestui proiect de lege Comisiilor Permanente de specialitate (Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi) pentru a formula rapoarte suplimentare, urmînd ca, peste un an, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor să reia discuţia despre acest proiect, dar fără nici un rezultat concret. După alţi patru ani, în martie 2011, surpriză: proiectul figurează din nou pe ordinea de zi a Biroului Permanent, iar după încă un an şi cinci luni de dezbateri, în septembrie 2012, este înscris pe ordinea de zi a plenului, acesta decizînd însă retrimiterea sa la comisiile de specialitate, cu un nou termen: 25 septembrie 2012. În fine, oficial, în prezent, proiectul se află pe lista priorităţilor legislative ale Guvernului pentru sesiunea februarie – iunie 2013, cu propunere de termen de finalizare procedurală în mai 2013. Sîntem, iată, în iunie, iar tema nu se poate spune că nu ar avea importanţă. Dacă nu importanţa acestor proiecte este explicaţia, mai degrabă par că au ajuns să fie folosite drept un instrument de şantaj/negociere în plan politic, oglinda cea mai fidelă a faptului că totul se tranzacţionează în politică fiind chiar activitatea legislativă din Parlament.

Noua dezbatere constituţională – dacă nu voinţa politică în care ne punem de atîţia ani speranţa – ar trebui să prevadă reguli clare de anulare din oficiu a unor asemenea proiecte lăsate în sertarele Parlamentului de peste opt ani. Actualele prevederi regulamentare şi-au dovedit în mod clar limitările, somaţiile repetate ale membrilor Birourilor Permanente (mai ales la Cameră) adresate Comisiilor Permanente de a întocmi raport asupra acestor proiecte (fără de care respectiva iniţiativă nu poate intra pe ordinea de zi a plenului) rămînînd fără ecou. În Parlament, mai ales la nivelul Camerei, anumite comisii au devenit clienţii şedinţelor de Birou cînd se discută despre întîrzieri în dezbaterea proiectelor de lege; anume, în ordinea numărului de restanţe, Comisia pentru industrii şi servicii (74 de proiecte nedezbătute), Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi (54 de proiecte nedezbătute) sau cea pentru Administraţie Publică (17 proiecte nedezbătute). La Senat, cea mai leneşă Comisie pare cea juridică, în condiţiile în care, spre deosebire de alte domenii unde este mult în spatele Camerei, Senatul ţine mai bine în mînă agenda şi termenele (ne)îndeplinite de Comisii în redactarea rapoartelor asupra proiectelor de acte normative.

Raluca Popovici este coordonator de programe în cadrul Institutului pentru Politici Publice (www.ipp.ro), think-tank românesc cu peste 12 ani de experienţă, dintre care peste 10 ani în monitorizarea sistematică a performanţei aleşilor din Parlament. Analizele IPP folosesc date oficiale comunicate sau afişate de instituţiile publice – în cazul de faţă, de cele două Camere ale Parlamentului.

Foto: M. Chivu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.