Religia te face om atunci cînd societatea dă greş

Alexandra VRÂNCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prieteni, distracţie, aplicaţii non-stop în căutarea unui job, nopţi pierdute în oraş şi multe filme şi muzică bună. Aceasta este viaţa mea! După cum vă puteţi da seama, nu sînt părinte, nici profesor şi aţi putea spune că nu am nici o treabă cu educaţia religioasă din şcoli, ba chiar aţi putea spune că este un subiect care nu mă priveşte din absolut nici un punct de vedere. Ei bine, nu sînt cea mai pioasă credincioasă, nici cea mai fidelă clientă a bisericii şi în nici un caz nu mă simt în măsură să dau vreun sfat în legătura cu religiozitatea mai profundă sau mai superficială a nimănui. Pot doar să-mi spun povestea şi opinia în legătura cu opţiunea de a păstra sau nu religia ca materie obligatorie în şcoli. Şi toate acestea din perspectiva cuiva care a terminat şcoala generală acum zece ani şi care a trecut prin 12 ani de religie obligatorie. Dacă în momentul de faţă am terminat două facultăţi şi un master, dacă am reuşit să trec peste moartea mamei mele cînd aveam doar 18 ani şi peste faptul că tatăl meu ne-a părăsit cînd încă nu apucasem să rostesc primele cuvinte, dacă ştiu să apreciez o carte şi o piesă bună de teatru, să spun o rugăciune seara înainte de culcare, să ofer scaunul în autobuz unei bătrînici, vă spun că toate acestea se datorează în primul şi în primul rînd religiei studiate în cei mai vulnerabili şi confuzi ani din viaţă şi, nu în ultimul rînd, profesorului de religie.

Orele de religie nu au constat nici o secundă într-o lecţie de îndoctrinare sau spălare de creier, înţeleg asta acum şi am înţeles-o şi atunci. Erau singurul moment în care mă relaxam, în care simţeam că învăţ ceva util şi singurul moment în care puteam să uit de problemele de acasă. Domnul profesor nu era doar dascălul nostru, nu era doar sfătuitorul nostru, nu era doar persoana care ne mustra, era mai mult decît atît. Era prietenul, confidentul, era o persoană pe care o admiram, o respectam şi ale cărui sfaturi le urmam cu sfinţenie. Era persoana de care eram sigură că nu mă judecă, orice i-aş zice, care ştiam că mă ajuta oricînd fără nici o urmă de egoism sau interes ascuns, dascălul care m-a făcut să înţeleg că oamenii sînt vulnerabili, şi asta nu e o ruşine.

Acum am 25 de ani, s-au petrecut foarte multe schimbări în viaţa mea, foarte multe evenimente, unele mai fericite şi mai norocoase, altele mai puţin. În decursul anilor, am avut zeci de profesori, unii mai pregătiţi şi mai profesionişti decît alţii, mai morali sau mai lipsiţi de scrupule, oricum de foarte puţini îmi amintesc şi cu şi mai puţini păstrez legătura. Singurul al cărui număr de telefon îl mai păstrez, singurul pe care îl mai vizitez din cînd în cînd la şcoală este doar domnul profesor de religie.

Acest articol nu este o pledoarie în favoarea religiei, nu este o lecţie de morală şi în nici un caz nu este o poveste dramatică. Este doar povestea unei experienţe pe care am simţit nevoia să o împărtăşesc în ideea că poate părinţii se vor gîndi de două ori atunci cînd spun că nu e nevoie de religie în şcoli şi că obligativitatea ei îngrădeşte liberul arbitru. Eu aş vrea să spun că tocmai lipsa religiei din şcoli îngrădeşte liberul arbitru. Datorită faptului că am avut şansa să aflu cine au fost Buddha, Mohamed, Brahman şi alte divinităţi, sînt acum capabilă să înţeleg şi să accept în jurul meu prieteni de toate religiile sau chiar oameni fără nici o convingere sau crez. 

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.