Redefinirea societăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Redefinirea societăţii jpeg

Îmi displace Facebook-ul dintr-o varietate de motive. Dar cel mai important motiv este acela al oamenilor care îl accesează. Nu toţi sînt indigeşti. Sînt unii pentru care a fi stupid şi a arăta asta pe reţelele de socializare îmbracă o oarecare formă naivă de manifestare. Ei distribuie inocent tot felul de dulcegării şi imbecilităţi crezînd cu sinceritate că ajută la ceva. Sînt ca un roi de fiinţe amorfe, bulucite în jurul oricăror postări inepte şi care benchetuiesc de bucurie la fiecare vorbă de duh ce le străpunge scoarţa cerebrală. 

Cînd postează un citat din Teo sau Poptamaş, mai că simţi tu însuţi presiunea forţelor tectonice din adîncurile căpşorului lor la citirea adevărurilor revelate în banalitatea aia, cînd li se cere să dea

dacă-şi iubesc mămuca, eşti convins că, în felul acesta, ei cred în mod onest că îşi dezvăluie dragostea pentru cea care le-a dat viaţă. Par nişte căţelandri ce n-au făcut bine ochi şi se ţin de tot felul de boacăne. Nu poţi purta pică unui animăluţ cu creierul cît o nucă fiindcă îşi face nevoile pe covorul din sufragerie. E doar un animăluţ, ce naiba!

De-aia, pentru astă categorie de nătîntoci simt o oarecare duioşie, căci mizeriile pe care, involuntar, le deversează pe

-ul meu izvorăsc dintr-o bună intenţie autentică. 

Ei aşa simt, aşa fac. Nu urmăresc să iasă în evidenţă, sînt doar ei înşişi. Dacă stai de vorbă cinci minute cu ei, simţi că îi cunoşti de la prima reîncarnare. Însă orice altceva ar vorbi peste alea cinci minute devine redundant, strident, supărător. Pentru că nu au o gîndire proprie şi, din fericire pentru ei, socot că nici nu le trebuie. Se simt bine fiind astfel, iar tu îi tolerezi pentru că nu fac caz de asta.

Însă mulţi alţii îşi iau foarte în serios prostia şi o înfăţişează drept cea mai evoluată formă de inteligenţă. Ceea ce devine, de la un moment încolo, agasant. Pentru aceştia, nimic din ceea ce fac şi li se întîmplă nu este lipsit de importanţă. Totul are legătură cu persoana lor şi, întrucît îi are pe ei în prim-plan, cu siguranţă trebuie să îi intereseze şi pe cei din lista de prieteni. 

Drept urmare, reţelele de socializare sînt valorificate ca o declaraţie făţişă a personalităţii pe care doresc să o conştientizezi şi în care orice postare vine la pachet cu un ghid introductiv în plămada unui ego exacerbat ce suferă (nemeritat, desigur) de o acută nebăgare în seamă. Sau de o insuficientă băgare în seamă. 

Un citat din Freud distribuit pe contul lor nu e, ca la nătîntocii menţionaţi mai sus, doar un citat din Freud, ci o chestie adîncă pe care ţin să o aducă la cunoştinţa publicului şi care, în subsidiar, vorbeşte despre preocupările intelectuale ale celui care a postat respectivul citat. 

Cînd share-uiesc un link cu trimitere la o cauză socială sau întrebări stupide din categoria „Tu ştiai că un copil care citeşte e un adult care gîndeşte?“, ei vor să-ţi dezvăluie, în afara faptului că nu prea au citit cînd erau copii, natura ascunsă a unei firi sensibile ce îşi exprimă dezacordul cu nedreptăţile şi indiferenţa lumii sau preocuparea pentru viitorul societăţii în care trăim. 

Cînd descoperă pe net că în orice înghiţitură de Nutella se găseşte 55% zahăr (vai, cine s-ar fi gîndit?), indignarea lor şocată pomeneşte, în fapt, despre principiile sănătoase după care îşi organizează dieta. Şi la fel se petrec lucrurile cu hrana spirituală furnizată de maeştrii genului: Dale Carnegie, Buddha, Khalil Gibran, Coelho, Osho etc. 

Pentru ei, o fotografie cu clătite, hăpăite dimineaţa cu X, Y şi Z, alături de care se simt minunat, nu e doar o natură moartă insipidă, care nu interesează pe nimeni, ci o trimitere la micile bucurii ale vieţii, pe care le gustă fericiţi alături de prieteni. Prezenţa, confirmată tot prin poze, la o piesă de teatru sau la spectacolul lui André Rieu autentifică pasiunea lor pentru cultura de calitate, la fel cum participarea la o conferinţă unde plătesc ca să facă parte dintr-un auditoriu select – fapt certificat prin alte fotografii sugestive – marchează seriozitatea cu care îşi petrec ei timpul liber şi determinarea cu care privesc alegerile în viaţă.

Şi cam la fel de preţios le e CV-ul. V-a mînat vreodată curiozitatea – deşi aveţi nevoie şi de o doză bună de răbdare – să accesaţi LinkedInu’ acestora? Cum să zic, e imaginea în oglindă, din punct de vedere profesional, a contului de Facebook. Nu iartă nimic spre a te convinge de excepţionalitatea lor. CV-ul e o colecţie aşa stufoasă de conferinţe,

-uri,

-uri, sesiuni ştiinţifice şi responsabilităţi speciale revenite prin prisma job-urilor ce s-au perindat în viaţa lor că, pentru a răsfoi etapele specializării lor multiple, ai avea nevoie de mai mult timp decît pentru a citi

al lui Thomas Mann. În CV-ul lor găseşti tot ce poate fi mai irelevant, numai că fiecare non-activitate e voalată printr-o denumire pompoasă ce lasă să se înţeleagă că parcurgerea ei a constituit un fel de „milestone“ în dezvoltarea profesională. 

Răsfoind panegiricul din CV, descoperi – pe lîngă detaliile arhicunoscute că sînt serioşi, dinamici, profesionişti (nu vei găsi o excepţie de la această triadă!!!) şi că au o puzderie de atestate în domeniile cele mai diverse – mai ales că li se face o cumplită nedreptate: nu pricepi cum se pot împăca talentele lor variate cu faptul că, la urma urmei, sînt doar nişte funcţionari într-o corporaţie (fireşte, în spatele fiecărei titulaturi de funcţionar se află un acronim englezesc ce te duce cu gîndul la performanţe & viziuni manageriale marca Steve Jobs, la fel cum poziţia de „assistant manager“ pare întotdeauna altceva decît un post de secretară ce prepară cafeaua, îndosariază hîrtii şi răspunde la telefon).

Astfel de

– socot că termenul introdus de Jung pentru a desemna masca pe care individul o prezintă în lume cu scopul atît de a face o impresie asupra altora, cît şi pentru a ascunde adevărata sa natură li se potriveşte de minune – alcătuiesc sau aspiră să (re)definească societatea

a zilelor noastre. 

Aceşti indivizi, preponderent din aşa-numita clasă de mijloc, sînt conectaţi mai degrabă la tehnologie decît la realitatea per se, se raportează la existenţă prin sloganuri luate de pe Internet, îşi petrec timpul citind mai mult articole decît cărţi, au păreri bine conturate despre aproape orice lucrare din care au răsfoit cîteva pagini, înlocuiesc procesul de reflecţie şi cunoaştere individuală prin participarea la cursuri ce le atestă calităţile de care au nevoie prin insuflarea unor comportamente „de succes“, se simt mult mai împăcaţi încercînd să pară decît să fie şi, nelipsindu-le tupeul şi mizînd pe incultura şi ignoranţa şi mai crasă a celor din jur, au convingerea deplină că merită să fie „în top“. 

Iar mulţi chiar vor fi. După cum mulţi sînt deja. 

Ei se dezic dispreţuitor de galopul turmei şi de emoţiile de masă ale celor care trăiesc în fortăreţele sărăciei şi spiritualităţii proprii celor sărmani numai pentru a forma o turmă separată, mai elitistă, în care spleen-ul mărturisit prin luări de poziţie dezabuzate pe teme la modă se împleteşte cu standardele unei vieţi ce aspiră către un „dolce far niente“, golită de substanţă şi tributară unei manipulări la fel de nemiloase, ce obligă membrii acestei „congregaţii

“ să fie mai degrabă în pas cu preceptele în continuă schimbare promovate insidios prin reţelele de socializare decît în acord cu necesităţile sinelui, ale unui sine tot mai ferfeniţit şi înstrăinat de încercările repetate de a se plia peste o lume pe care o înţelege cu atît mai puţin cu cît încearcă să-i semene mai mult.  

Dear Darlin’ Namor,

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.