Reclama e sufletu'

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Da, recunosc, sînt subiectiv şi nereprezentativ. De aceea n-o să pretind că vorbesc în numele vreunei pături sociale - deşi sînt sigur că putem s-o punem măcar de-o păturică. Iată Declaraţia mea de independenţă, care conţine un singur Amendament: N-am cumpărat niciodată nici un produs şi n-am recurs la nici un serviciu ca urmare a publicităţii. Pe bune. Niciodată de niciodată. N-am nici un motiv să inventez, am prieteni care lucrează în publicitate, am lucrat şi eu într-o vreme, n-am frustrări, nu sînt refractar, cred că publicitatea trebuie să existe, am reclamele mele preferate, unele mi se par geniale (după cum altele sînt categoric imbecile), am citit relativ multă teorie în domeniu - de pildă, pe Jay Conrad Levinson, nenea acela cu Guerilla Advertising -, consider că o reclamă reuşită (fie ea video, audio ori pe hîrtie) poate fi o mică operă de artă, dar n-am dat vreodată bani pe ceva pentru că văzusem, auzisem ori citisem o reclamă despre acel ceva. Dar cum? După ce criterii? Eu o să vi le spun pe ale mele şi las altora, mai calificaţi, plăcerea (sau datoria) de a aprecia, pentru fiecare dintre ele, ce procent din populaţie îl aplică, conştient sau nu. Unu: din inerţie. Inerţia, de altfel, este - după părerea mea - cea mai puternică forţă care animă omul, mai mult chiar decît instinctele, că de raţiune n-are rost să vorbim în contextul unei discuţii despre publicitate. Aşadar, mănînc ce mănînc pentru că am mai mîncat şi mi-a plăcut. Doi: pentru că produsul/serviciul respectiv mi-a fost recomandat de o persoană în ale cărei gusturi am încredere - pînă la proba contrarie, fireşte. Trei: din curiozitate. Din cînd în cînd cumpăr ceva despre care nu ştiu mai nimic. Uneori mă păcălesc, alteori nu. E o loterie ca orice altă loterie. Dar joc destul de rar. Patru: pentru că am căpătat în timp (pe baza primelor trei criterii) încredere în magazinul/firma respectiv(ă). Şi aici, fireşte, e loc de dezamăgiri. Cinci: din întîmplare. Asta e valabil mai ales pentru servicii. Cînd ai o nevoie presantă, te opreşti la cea mai apropiată benzinărie sau vulcanizare, fără să alegi în vreun fel. Criteriul se aplică şi la invitaţii: te invită cineva la o bere - mergi unde îţi propune el. Uneori îţi place, alteori nu. În fine, întîmplarea e suverană, şi atunci cînd vorbim despre cadouri primite. Cam atît despre criteriile mele. Bizare, antiprogresiste, retrograde, rupte de spiritul epocii, complet greşite? Chiar de-ar fi aşa, n-aş putea decît să ridic din umeri, cîtă vreme sînt, în linii mari, mulţumit - horribile dictu - de viaţa mea. Dar iată ce mi-a fost dat să citesc, după decenii în care am aplicat cu seninătate exclusiv criteriile enumerate: o importantă bancă a făcut o statistică destinată să măsoare eficienţa unei campanii intense pe toate televiziunile, în ore de maximă audienţă; rezultatul: doar 5% dintre clienţii noi intraţi în bancă după declanşarea campaniei (cît o fi costat!) au mărturisit că au venit ca urmare a promovării. Ştirea nu preciza care au fost motivele care acopereau restul de 95%, dar pentru mine n-are nici o importanţă. Oricare ar fi fost, n-aveau legătură cu reclama. Şi cum ar putea să aibă? Care bancă anunţă dobînda totală a unui credit, adică diferenţa procentuală dintre ce iei şi ce dai (în 2, 5, 10, 20 de ani)? În plus, o parte dintre reclame sînt în chineză. Dacă ştii că produsul prezentat în prime time conţine factorul bifidus sau enzima Q, om te-ai făcut! Normal că sari din fotoliu şi alergi la magazin. Păcat doar că nu se vinde nimic care să aibă în el molecula W sau măcar suspensia omniameamecumporto. O altă parte - masivă - dintre mesajele publicitare cultivă cele mai penibile defecte umane, de la plăcerea de a-ţi înşela consoarta (mai rar reclame cu femei care înşală bărbaţi; ghici care e sexul predominant al celor care fac reclame!), pînă la încurajarea egoismului, a trîndăviei, minciunii, a prostiei, agresivităţii. Asistăm cu gura căscată la videoclipuri în care oamenii se electrocutează, distrug maşini sau îşi provoacă nevasta să se arunce pe geam! A treia categorie este cea a reclamelor care, pur şi simplu, nu comunică nimic, decît generalităţi triumfaliste şi neargumentate: produsul nostru e tare, mare, frumos, simpatic etc. Prin ce? Păi, prin faptul că e al nostru. Două cuvinte, în treacăt, despre mesajele ambigue. Fără altă precizare, "preţuri avantajoase" se poate interpreta. Avantajoase pentru cine? Pentru cine cumpără sau pentru cine vinde? Ce să mai spunem despre anti-reclame - făcute, ca şi celelalte, pe bani grei! Virtualii vizitatori-cumpărători ai unui important lanţ de supermarketuri au fost anunţaţi insistent că firma sărbătoreşte "10 ani de preţuri explozive"!!! Ce-or fi înţelegînd prin "explozive" oamenii ăia geniali care au făcut reclama şi/sau cei care au plătit pentru ea, de ce ar fi un motiv de laudă că de un deceniu îţi tot explodează preţurile - rămîne un mister gros ca marmelada. În aceeaşi categorie aş înscrie şi unele sloganuri electorale. Cel care clamează, în această toamnă, "Gîndim altfel", porneşte de la o presupunere: s-ar subînţelege că respectivii candidaţi gîndesc altfel decît reprezentanţii altor partide. Pe lîngă faptul că "altfel" nu înseamnă automat "mai bine, mai drept, mai frumos etc.", e cel puţin riscant, în materie de publicitate (fie ea comercială sau electorală), să te bazezi pe presupuneri. Nimic nu e de la sine înţeles. Cel puţin o parte din publicul-ţintă ar putea înţelege "Gîndim altfel decît voi", ceea ce e cam nasol ca mesaj electoral. În final, un mic exerciţiu (pe care vi-l propun şi dvs.!). Sînt la birou, mă uit în jur la tot ce am, încercînd să-mi amintesc nu doar sursa, ci şi motivaţia achiziţiei. Două telefoane mobile - unul primit cadou, celălalt de la angajatorul meu (cine vede că, întîmplător, aparţin aceleiaşi mărci, va fi sigur că am o preferinţă!). O mapă noname, am luat-o pe prima pe care am găsit-o. O cană de cafea din anii ’80, cumpărată probabil într-un set a cărei singură supravieţuitoare este. Un toc de ochelari de 2,5 lei de pe Berzei, singurul loc în care am putut găsi aşa ieftin. Ochelarii i-am făcut la cel mai apropiat magazin de specialitate, a fost o prostie, au costat fabulos, în alte părţi erau de cinci ori mai ieftini. Un ghiveci cu flori ca orice ghiveci cu flori. Atît ceasul de la mînă, cît şi cel de pe birou sînt primite cadou. În spatele meu, în cuier, pulovărul şi scurta - nu mai ştiu de unde cumpărate, dar nici n-aţi auzit vreodată de firmele producătoare respective. O brichetă fără nume. O sticlă de apă plată cu o marcă pe care o beau prima oară în viaţă - e la fel cu toate celelalte, nici mai bună, nici mai rea. Afară mă aşteaptă maşina Dacia - că asta am putut să cumpăr, dar sînt foarte mulţumit de ea. La televizor, văd (fragmente de) reclame doar cînd nu pun mîna suficient de repede pe telecomandă. Prefer să urmăresc bucăţi din mai multe emisiuni ori filme, decît să văd, fie şi un minut, reclame. Pe Internet le ignor cu atît mai mult cu cît sînt agresive şi se lăţesc pe ecran, cînd cu gîndul nu gîndeşti. Pur şi simplu închid ochii şi aştept să treacă. Pot să spun că nici nu ştiu la ce fac reclamă - chiar pentru site-urile pe care le vizitez zilnic. Afişele de pe stradă le văd, desigur, dar nu-mi reţin atenţia decît, cel mult, pentru o apreciere a formei, necum a conţinutului. Habar n-am, pînă azi, ce companie de telefonie mobilă oferă nu ştiu cîte "minute naţionale". Nu-i de mirare, aşadar, că pentru mine reclama e sufletu’.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.