Reclama e sufletu'

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Da, recunosc, sînt subiectiv şi nereprezentativ. De aceea n-o să pretind că vorbesc în numele vreunei pături sociale - deşi sînt sigur că putem s-o punem măcar de-o păturică. Iată Declaraţia mea de independenţă, care conţine un singur Amendament: N-am cumpărat niciodată nici un produs şi n-am recurs la nici un serviciu ca urmare a publicităţii. Pe bune. Niciodată de niciodată. N-am nici un motiv să inventez, am prieteni care lucrează în publicitate, am lucrat şi eu într-o vreme, n-am frustrări, nu sînt refractar, cred că publicitatea trebuie să existe, am reclamele mele preferate, unele mi se par geniale (după cum altele sînt categoric imbecile), am citit relativ multă teorie în domeniu - de pildă, pe Jay Conrad Levinson, nenea acela cu Guerilla Advertising -, consider că o reclamă reuşită (fie ea video, audio ori pe hîrtie) poate fi o mică operă de artă, dar n-am dat vreodată bani pe ceva pentru că văzusem, auzisem ori citisem o reclamă despre acel ceva. Dar cum? După ce criterii? Eu o să vi le spun pe ale mele şi las altora, mai calificaţi, plăcerea (sau datoria) de a aprecia, pentru fiecare dintre ele, ce procent din populaţie îl aplică, conştient sau nu. Unu: din inerţie. Inerţia, de altfel, este - după părerea mea - cea mai puternică forţă care animă omul, mai mult chiar decît instinctele, că de raţiune n-are rost să vorbim în contextul unei discuţii despre publicitate. Aşadar, mănînc ce mănînc pentru că am mai mîncat şi mi-a plăcut. Doi: pentru că produsul/serviciul respectiv mi-a fost recomandat de o persoană în ale cărei gusturi am încredere - pînă la proba contrarie, fireşte. Trei: din curiozitate. Din cînd în cînd cumpăr ceva despre care nu ştiu mai nimic. Uneori mă păcălesc, alteori nu. E o loterie ca orice altă loterie. Dar joc destul de rar. Patru: pentru că am căpătat în timp (pe baza primelor trei criterii) încredere în magazinul/firma respectiv(ă). Şi aici, fireşte, e loc de dezamăgiri. Cinci: din întîmplare. Asta e valabil mai ales pentru servicii. Cînd ai o nevoie presantă, te opreşti la cea mai apropiată benzinărie sau vulcanizare, fără să alegi în vreun fel. Criteriul se aplică şi la invitaţii: te invită cineva la o bere - mergi unde îţi propune el. Uneori îţi place, alteori nu. În fine, întîmplarea e suverană, şi atunci cînd vorbim despre cadouri primite. Cam atît despre criteriile mele. Bizare, antiprogresiste, retrograde, rupte de spiritul epocii, complet greşite? Chiar de-ar fi aşa, n-aş putea decît să ridic din umeri, cîtă vreme sînt, în linii mari, mulţumit - horribile dictu - de viaţa mea. Dar iată ce mi-a fost dat să citesc, după decenii în care am aplicat cu seninătate exclusiv criteriile enumerate: o importantă bancă a făcut o statistică destinată să măsoare eficienţa unei campanii intense pe toate televiziunile, în ore de maximă audienţă; rezultatul: doar 5% dintre clienţii noi intraţi în bancă după declanşarea campaniei (cît o fi costat!) au mărturisit că au venit ca urmare a promovării. Ştirea nu preciza care au fost motivele care acopereau restul de 95%, dar pentru mine n-are nici o importanţă. Oricare ar fi fost, n-aveau legătură cu reclama. Şi cum ar putea să aibă? Care bancă anunţă dobînda totală a unui credit, adică diferenţa procentuală dintre ce iei şi ce dai (în 2, 5, 10, 20 de ani)? În plus, o parte dintre reclame sînt în chineză. Dacă ştii că produsul prezentat în prime time conţine factorul bifidus sau enzima Q, om te-ai făcut! Normal că sari din fotoliu şi alergi la magazin. Păcat doar că nu se vinde nimic care să aibă în el molecula W sau măcar suspensia omniameamecumporto. O altă parte - masivă - dintre mesajele publicitare cultivă cele mai penibile defecte umane, de la plăcerea de a-ţi înşela consoarta (mai rar reclame cu femei care înşală bărbaţi; ghici care e sexul predominant al celor care fac reclame!), pînă la încurajarea egoismului, a trîndăviei, minciunii, a prostiei, agresivităţii. Asistăm cu gura căscată la videoclipuri în care oamenii se electrocutează, distrug maşini sau îşi provoacă nevasta să se arunce pe geam! A treia categorie este cea a reclamelor care, pur şi simplu, nu comunică nimic, decît generalităţi triumfaliste şi neargumentate: produsul nostru e tare, mare, frumos, simpatic etc. Prin ce? Păi, prin faptul că e al nostru. Două cuvinte, în treacăt, despre mesajele ambigue. Fără altă precizare, "preţuri avantajoase" se poate interpreta. Avantajoase pentru cine? Pentru cine cumpără sau pentru cine vinde? Ce să mai spunem despre anti-reclame - făcute, ca şi celelalte, pe bani grei! Virtualii vizitatori-cumpărători ai unui important lanţ de supermarketuri au fost anunţaţi insistent că firma sărbătoreşte "10 ani de preţuri explozive"!!! Ce-or fi înţelegînd prin "explozive" oamenii ăia geniali care au făcut reclama şi/sau cei care au plătit pentru ea, de ce ar fi un motiv de laudă că de un deceniu îţi tot explodează preţurile - rămîne un mister gros ca marmelada. În aceeaşi categorie aş înscrie şi unele sloganuri electorale. Cel care clamează, în această toamnă, "Gîndim altfel", porneşte de la o presupunere: s-ar subînţelege că respectivii candidaţi gîndesc altfel decît reprezentanţii altor partide. Pe lîngă faptul că "altfel" nu înseamnă automat "mai bine, mai drept, mai frumos etc.", e cel puţin riscant, în materie de publicitate (fie ea comercială sau electorală), să te bazezi pe presupuneri. Nimic nu e de la sine înţeles. Cel puţin o parte din publicul-ţintă ar putea înţelege "Gîndim altfel decît voi", ceea ce e cam nasol ca mesaj electoral. În final, un mic exerciţiu (pe care vi-l propun şi dvs.!). Sînt la birou, mă uit în jur la tot ce am, încercînd să-mi amintesc nu doar sursa, ci şi motivaţia achiziţiei. Două telefoane mobile - unul primit cadou, celălalt de la angajatorul meu (cine vede că, întîmplător, aparţin aceleiaşi mărci, va fi sigur că am o preferinţă!). O mapă noname, am luat-o pe prima pe care am găsit-o. O cană de cafea din anii ’80, cumpărată probabil într-un set a cărei singură supravieţuitoare este. Un toc de ochelari de 2,5 lei de pe Berzei, singurul loc în care am putut găsi aşa ieftin. Ochelarii i-am făcut la cel mai apropiat magazin de specialitate, a fost o prostie, au costat fabulos, în alte părţi erau de cinci ori mai ieftini. Un ghiveci cu flori ca orice ghiveci cu flori. Atît ceasul de la mînă, cît şi cel de pe birou sînt primite cadou. În spatele meu, în cuier, pulovărul şi scurta - nu mai ştiu de unde cumpărate, dar nici n-aţi auzit vreodată de firmele producătoare respective. O brichetă fără nume. O sticlă de apă plată cu o marcă pe care o beau prima oară în viaţă - e la fel cu toate celelalte, nici mai bună, nici mai rea. Afară mă aşteaptă maşina Dacia - că asta am putut să cumpăr, dar sînt foarte mulţumit de ea. La televizor, văd (fragmente de) reclame doar cînd nu pun mîna suficient de repede pe telecomandă. Prefer să urmăresc bucăţi din mai multe emisiuni ori filme, decît să văd, fie şi un minut, reclame. Pe Internet le ignor cu atît mai mult cu cît sînt agresive şi se lăţesc pe ecran, cînd cu gîndul nu gîndeşti. Pur şi simplu închid ochii şi aştept să treacă. Pot să spun că nici nu ştiu la ce fac reclamă - chiar pentru site-urile pe care le vizitez zilnic. Afişele de pe stradă le văd, desigur, dar nu-mi reţin atenţia decît, cel mult, pentru o apreciere a formei, necum a conţinutului. Habar n-am, pînă azi, ce companie de telefonie mobilă oferă nu ştiu cîte "minute naţionale". Nu-i de mirare, aşadar, că pentru mine reclama e sufletu’.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.