Puterea vorbei

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Puterea vorbei jpeg

- argument -

Inflaţia de vorbe, de pseudoinformaţii, de pseudodezbateri şi de pseudoargumentaţii pare a fi una dintre caracteristicile vremii în care trăim. Dacă românii sînt mai trăncănitori de felul lor – din pricina, poate, a spiritului latin –, caracteristica aceasta a cunoscut, în ultima vreme, unele transformări. Pe vremea lui Ceauşescu, lumea trăncănea la cozi, în vizite sau la telefonul fix (cine avea). Discursul public era aberant. Se foloseau limbajul de lemn şi cuvintele mari, în scopul preamăririi „iubitului conducător“ şi a partidului comunist, o cale prin care, într-un fel, se manifesta şi atunci un oarecare exces oratoric.

Imediat după Revoluţie, urechilor noastre le-a fost dat să audă lucruri cu totul noi. Unele discursuri publice începeau să pară logice şi de bun-simţ. Altele erau, în schimb, excesive sau incoerente. Dezbaterile erau întotdeauna aprinse şi semănau mai degrabă a ceartă. În particular, şuetele şi bîrfele pline de farmec, din vremea comunismului, au fost înlocuite, pentru o perioadă, de certurile pe teme politice, chiar şi în familie. La ceva vreme după această răbufnire firească, rezultată din ruperea zăgazurilor de toate felurile, părea că lucrurile se vor aşeza într-o matcă mai liniştită. N-a fost însă să fie aşa, pentru că acum, iată, ne aflăm în plină epocă a vorbirii fără rost, în plin haos al trăncănelii inutile sau iresponsabile. Astăzi, se poate spune orice nu doar în particular, ci şi în public. Şi pare că nimic din ceea ce s-ar putea spune nu rămîne nespus. Ba mai mult, se spune şi absolut tot ceea ce e de nespus. Cei care fac şi tac sînt în postura de perdanţi. Vorba înlocuieşte fapta. Vorbitorii sînt la putere. Şi nu-i interesează dacă-i mai ascultă cineva, important e ca ei să se exprime. Vorbesc în paralel unii cu alţii sau se suprapun, fără să se mai asculte între ei. Televiziunile – la care imaginile s-au transformat în şiruri de vorbe pe tonuri diferite – amplifică fenomenul pînă la saturaţie. Se vorbeşte despre vorbe. Cuvîntul, în înţelesul său profund, a căzut într-un noian de vorbe. Politica e numai vorbe, întregi partide parlamentare s-au întemeiat din vorbărie, evenimentele sînt create din vorbe, mii de kilometri de autostrăzi sînt doar vorbe, nu golurile, ci vorbele goale de după orice meci par a fi devenit scopul fotbalului, întreaga societate e construită pe o sporovăială generală.

Dincolo de discursurile şi dezbaterile publice, în particular, lumea trăncăneşte la telefonul mobil în neştire. Instrumentul, încă destul de nou, a devenit mai indispensabil decît orice altceva. E folosit în toate împrejurările. Unele statistici relevă faptul că, pe timp de criză, cumpărătorii din România preferă să renunţe la orice fel de aparate electrocasnice (chiar şi la televizor), în favoarea unui telefon cît mai inteligent. Că sînt acasă sau (mai ales) la serviciu, oamenii utilizează, încă din greu, şi reţelele de socializare. Cea mai mică banalitate trebuie iute împărtăşită cu toată lumea, chiar dacă nu interesează pe nimeni. În cîteva vorbe spus, libertatea de exprimare s-a transformat în libertate de exhibare. (Andrei Manolescu)

Ilustraţia: Ion Barbu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.