Protocol şi diplomaţie la 1800

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Tare complicată i și gastrodiplomația! jpeg

Orice misiune diplomatică se derulează în cadrul unui protocol „internaţional“, să-i spunem aşa, cunoscut şi respectat de toţi cei prinşi în jocurile de putere. La curţile domneşti de la Iaşi sau Bucureşti sînt primiţi viziri, paşale, ambasadori, consuli, agenţi diplomatici, prinţi. Pentru fiecare dintre ei, curtea domnească, prin intermediul postelniciei, desfăşoară un ritual cu fast sau cu mai puţin fast care îi introduce la curtea domnească şi în audienţă la domn. Femeile au şi ele parte de astfel de primiri protocolare, fie că sînt soţii ale diplomaţilor, fie că sînt doar „personalităţi“ ale epocii. Multe dintre aceste primiri protocolare sînt descrise cu lux de amănunte în rapoarte, corespondenţă diplomatică sau scrisori şi datorită faptului că ţările române reprezintă primul popas în Imperiul Otoman, oferind astfel o primă imagine despre „orientalismul“ atît de mult căutat. Mă voi opri asupra a două exemple care dau seama despre protocolul diplomatic, desfăşurat de către curtea domnească de la Bucureşti, respectiv curtea imperială de la Viena. 

La 1785, Marianne von Herbert-Rathkeal, soţia baronului Peter Philipp von Herbert-Rathkeal, internunţiul imperial (Imperiul Habsburgic) la Poartă, este primită cu mare fast la trecerea prin Bucureşti, în drumul ei de la Constantinopol spre Viena. Mihai vodă Suţu poruncea marelui comis, la 6 mai 1785, să se îngrijească de primirea baronesei von Herbert-Rathkeal. Ea urma a fi întîmpinată la Văcăreşti de „20 de seimeni cu căpitanii lor, călări, înarmaţi, de nemţii din Poartă [Poarta Curţii domneşti], iară cu zapcii lor“, în frunte numindu-se cîţiva importanţi dregători: Antonie Vilara, mare pitar, Panait Matraca, fost mare pitar, Alexandru Manu, mare comis. Doamnei i se punea la dispoziţie o caretă cu şase telegari, escortată de trei cihodari. Doar că baroneasa, obosită de drum, a refuzat să se alăture alaiului fastuos şi a preferat un pat curat unde să se odihnească. A doua zi, însă, baroneasa n-a avut scăpare şi a trebuit să intre în regulile protocolare ale vizitelor: „în ziua de 18, la ora 10 dimineaţa, marele postelnic, într-o caretă trasă de 6 cai, a venit să salute pe doamna [soţie a] internunţiului, în numele domnului şi, puţin după aceea, a venit marele comis cu un alai asemănător, ca să o salute din partea doamnei ţării, iar mai apoi a venit călare un slujbaş al Curţii, cu un cal dus de căpăstru, un cioltar bogat şi [postelnicul] a luat cu sine pe dragomanul imperial (Gian-Evangelor Timoni), pe care l-a dus la Măria Sa“. După vizitele protocolare, baroneasa primeşte „felurite dulciuri şi fructe“ trimise de la cămara doamnei. Dar protocolul nu se încheie aici. A doua zi, baronesei i se trimite careta doamnei care să o aducă la curte, în cadrul unui alai format din ostaşi ai palatului, dregători, cihodari, satîrgii, arnăuţi, toţi în ţinute de gală. La curtea domnească a fost întîmpinată de doamna ţării, Sevastiţa Suţu, de fetele ei şi de cele mai mari boieroaice, soţiile marilor dregători din sfatul domnesc, parfumată cu cele mai alese parfumuri. Doamnele s-au aşezat pe sofale, fiecare după rangul ei, într-un „chioşc foarte elegant“ unde însăşi doamna ţării a servit dulciuri şi cafele. Vizita avea să se încheie cu „obişnuitul parfum şi apă de trandafiri“, dar avea să fie urmată de trimiterea de curier cu daruri şi cu urări de sănătate. A doua zi, doamna ţării întorcea vizita baronesei: „în ziua de 19, la ora 12, a venit doamna ţării, cu mare pompă, să-i întoarcă vizita, însoţită de cele două domniţe şi de o numeroasă suită de boieroaice. Cînd a coborît din caretă, a fost primită de agent [Raicevich] şi, astfel, precedată de doi aprozi, care purtau parfumurile, a fost întîmpinată la uşa sălii [de primire] de către doamna [baroneasă], care i-a oferit locul din dreapta pe canapea, iar domniţele aveau scaune deosebite. Doamna [baroneasă] a oferit doamnei ţării dulciuri şi cafea, iar agentul le-a oferit domniţelor şi cucoanelor de seamă. După parfumuri şi apa de trandafiri a luat sfîrşit vizita“. După acest popas diplomatic, baroneasa şi a continuat drumul către Viena, oprindu-se doar atunci cînd un nou protocol diplomatic (sau nevoia de odihnă sau hrană) i-o impunea.

Nu cu mult diferit se desfăşoară protocolul de primire a marelui spătar Ienăchiţă Văcărescu la Viena (1782), unde ajunge în căutarea fiilor fugari ai domnului fanariot Alexandru Ipsilanti (1774-1782). Curtea din Viena devine scena majoră pe care dregătorul valah îşi joacă rolul de boier bogat, diplomat poliglot şi bărbat elegant. Cancelarul Wenzel Anton von Kaunitz îl introduce în atmosfera vieneză: „mă luă de mînă şi ieşim în sala de asamblée, unde era toţi ambasadorii curţilor adunaţi şi cele mai strălucite dame din Viena. Făcui cunoştinţă cu toţi şi mă întîmpinară cu libov şi cu cinste… Prinţul Kaunitz găsi pricină să-mi laude blanele de samur cu care eram îmbrăcat (căci obişnuiesc europenii să arate la acestea o simplicitate şi la oamenii acei ce-i văd întîi). Şi pe mine la această asamblée mă descinseseră damele şi de brîu, ca să-mi vază şalul“. Scenele sînt povestite de Ienăchiţă Văcărescu în a sa Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani.

Cum stăpîneşte bine o serie de limbi, cum mînuieşte bine cuvintele, Ianache Văcărescu devine foarte repede atracţia saloanelor, petrecînd în compania cancelarului Kaunitz, marelui duce Pavel al Rusiei, ambasadorului Franţei, Louis August Le Tonnelier de Breteuil, vicecancelarului Philipp von Cobenzel, ambasadorului Spaniei, arhiducelui Maximilian. Boierul intră în logica protocolului vienez, trecînd la vizite de curtoazie şi felicitare către toţi diplomaţii străini: „m am dus pă la toţi ambasadorii dă i-am heretisit (felicitat) cu bileturi şi întorcîndu-mă la gazdă să prînzesc au venit toţi ambasadorii la mine dă m-au heretisit cu bileturi“.

După aceste vizite protocolare şi obligatorii, Ienăchiţă Văcărescu este primit în audienţă de către împăratul Iosif al II-lea. Audienţa este descrisă amănunţit de Văcărescu, impresionant fiind de palatul imperial, de „foişorul cu stîlpii de marmură ce-i ţin leii în spinare“, de „perdelele ce spînzură la baldachin dă aur lucrat“, de „cloşurile de sîrmă“, de mărgăritarele care le decorează, de gardă, de săbii, de mulţimea camerelor, de cabinet etc. Două lumi diferite se întîlnesc: Iosif al II-lea, adeptul unui ceremonial cît mai simplu, şi Ianache Văcărescu, prizonierul protocolului oriental sofisticat şi obedient. La sunetul clopoţelului, „şambelanul cu chee“ îl pofti la împărat: „…îndată să repezi şambelanul şi trase dă la perdea un cloş dă fir şi să rîdică perdeaoa şi-mi făcu semnu să întru în casă. Intrînd la uşă, văzui pă chesarul în mijlocul casei fără de capelă, în picere şi pe loc cîlcînd doi paşi am îngenuchiat turceşte şi puindu-mi capul în pămînt, vrînd să-l ridic m-am pomenit cu mîna chesarului la cap, zicîndu-mi că nu face trebuinţă de această ceremonie şi să mă ridic; şi vrînd să-i sărut mîna, au tras-o“. Protocolul oriental pus în scenă de Ianache Văcărescu devine dintr-o dată insignifiant şi mai degrabă jenant, atunci cînd Iosif al II-lea îşi retrage mîna ce urma să fie sărutată. 

În Valahia, boierii urmează protocolul oriental, sărutînd mîna domnului sau/şi poalele hainei ca o formă de respect şi de recunoaştere a ierarhiilor. Diplomat şi important dregător, Ianache Văcărescu se supune regulilor protocolare şi diplomatice pe care le cunoaşte şi le practică. Cunoscîndu-i curiozitatea şi dorinţa de informare, Ianache Văcărescu se va fi informat înainte de a pleca cu privire la ceremonialul diplomatic pe care ar trebui să-l urmeze odată ajuns în Imperiul Habsburgic. Totuşi, dregătorul valah preferă să rămînă fidel regulilor diplomatice otomane, interpretate ca o formă de respect şi supunere faţă de puterea simbolică reprezentată de persoana împăratului. Iosif al II-lea va interzice, printr-un decret imperial (1787), îngenuncherea, considerată drept „un comportament care nu este potrivit unei fiinţe umane, ci trebuie să fie rezervată doar lui Dumnezeu“.

Ceremoniile diplomatice au logica lor şi sînt respectate cu stricteţe pentru a se evita incidente, conflicte, războaie. Chiar şi atunci cînd anumite elemente din protocol par stranii sau de-a dreptul barbare… Dar despre toate acestea, poate altă dată. 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750 1860, Editura Humanitas, 2015.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.