„Un strop de sînge pentru un copil!“ „Dacă ştii pe cineva care poate dona, dă mai departe mesajul acesta. E URGENT!“ „Stop eutanasierii cîinilor vagabonzi!“ „Semnează petiţia online dacă eşti şi tu de acord!“

Aceste mesaje sînt fictive, însă, dacă foloseşti zilnic Internetul, cum o fac eu, este foarte posibil să te fi întîlnit cu unele similare. Şi, dacă ai pînă în 35 de ani şi locuieşti într-un oraş, sînt aproape sigură că intri zilnic pe Internet. Cel puţin aşa arată studiile.

Vara anului trecut m-a găsit făcînd o cercetare despre audienţele online şi felul în care tinerii studenţi din Bucureşti accesează site-urile de ştiri româneşti. Voiam să aflu care sînt cele mai populare site-uri, cum le vizitează şi ce îi motivează să facă asta.

Dar, pînă să ajung la ştiri, era nevoie de context. Cine sînt tinerii online? Ce fac ei „pe Internet“? Şi, mai ales, de ce? Cum cercetări pe tema aceasta, ale căror date să fie disponibile, erau destul de puţine, am început să caut date la companii de cercetare de piaţă, despre care ştiam că fac aşa ceva. Am aflat, astfel, că mare parte dintre tineri folosesc zilnic Internetul şi vor să facă lucrul asta oriunde, tot timpul. Pe stradă, în parc, autobuz, în baruri şi cafenele, tinerii vor să se conecteze la Internet în permanenţă („Tînărul din România. Profil urbam de marketing“, realizat de Brennan Research).

Le place să aibă opţiuni şi posibilitatea de a alege între mai multe surse de informare, să decidă singuri ce, cît, cînd şi de unde utilizează site-urile preferate. Sînt destul de familiarizaţi cu newsletter-ele şi folosesc e-mail-ul cît se poate de mult (cel puţin aşa spun datele „Studiului de Audienţă şi Trafic de Internet“ pe care l-am primit atunci). Ţin mult şi la comunicarea interpersonală şi folosesc mesageria instantanee, cum sînt chat-ul de la Facebook sau Gtalk.

Deşi nu mai este o noutate, cred, mulţi dintre tineri petrec zilnic ore bune pe Facebook, uitîndu-se la fotografiile celorlalţi, postînd link-uri sau fotografii mai mult sau mai puţin personale ori comentînd diferite lucruri. Se pare că fetelor le place mai mult să scrie, pentru că postează mai multe comentarii decît băieţii, care preferă să posteze mai mult link-uri cu filmuleţe, muzică sau fotografii. De altfel, muzica, filmele şi jocurile sînt printre principalele preocupări online ale tinerilor. Răzvan Crişan, de la Asociaţia ORICUM – care a făcut recent o cercetare despre tinerii online –, îmi spunea zilele trecute că YouToube este principala platformă pe care tinerii o caută şi o utilizează.

Google are şi el un rol important în viaţa tînărului de azi, căci tinerii îl folosesc aproape de fiecare dată cînd vor să caute ceva. De fapt, Google a devenit noul distribuitor de presă şi punct de informare pentru ei. 

I-am întrebat pe studenţi dacă obişnuiesc să comenteze pe portalurile de ştiri. Marea majoritate, dintre cei aproape 500 care au răspuns la chestionar, au spus că nu obişnuiesc, ci mai mult preferă să dezbată pe Facebook, alături de prieteni şi cunoscuţi. Bine, dar unde e opinia exprimată public? Deşi este o platformă foarte utilizată, Facebook poate fi accesată doar de cei care au cont creat.

Andy Kaltenbrunner, unul dintre cercetătorii dedicaţi interactivităţii portalurilor de ştiri, spune că activismul şi exprimarea opiniilor sînt chestiuni culturale. Mai puţin contează nivelul de tehnologizare al unei ţări, cît cultura solidarizării pentru o cauză civică şi a exprimării libere a opiniei, a protestului, în faţa anumitor situaţii sau subiecte. Se pare că ţările care au fost sub regim comunist, cum e şi cazul României, nu au această cultură împămîntenită. Şi-au pierdut din abilitatea sau conştiinţa de a lucra împreună pentru un scop comun, care ne priveşte pe fiecare dintre noi. Şi, deşi Internetul promite libera exprimare a opiniilor, tinerii nu se înghesuie să participe, ci preferă grupurile restrînse, uneori chiar private. Poate tinerii încă nu cred că au dreptul la o opinie sau că vocea lor contează. Sau poate nu cred că au puterea să schimbe ceva. O parte dintre ei probabil că nu au o opinie sau, cînd o au, preferă să o împărtăşească doar faţă de oameni cu viziuni similare.

În ton cu protestele din Piaţa Universităţii, mă uit la pagina de Facebook „Uniţi Salvăm“. Are peste 30.000 de like-uri şi mai bine de 40.000 de persoane vorbesc despre aceste subiecte. Zilele acestea, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă, în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, ca să protesteze împotriva exploatărilor de la Roşia Montană. Mulţi tineri, hipsteri, ecologişti, care lucrează sau nu în ONG-uri, marea majoritate a celor care au participat la marşul din Bucureşti au ieşit să susţină aceeaşi cauză. Şi cred că protestele acestea înseamnă încă un pas spre o democraţie funcţională. 

Vera Ularu este coordonator al Departamentului de Comunicare din cadrul FDSC.

Foto Cătălin Georgescu