Protestul online

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Protestul online jpeg

„Un strop de sînge pentru un copil!“ „Dacă ştii pe cineva care poate dona, dă mai departe mesajul acesta. E URGENT!“ „Stop eutanasierii cîinilor vagabonzi!“ „Semnează petiţia online dacă eşti şi tu de acord!“

Aceste mesaje sînt fictive, însă, dacă foloseşti zilnic Internetul, cum o fac eu, este foarte posibil să te fi întîlnit cu unele similare. Şi, dacă ai pînă în 35 de ani şi locuieşti într-un oraş, sînt aproape sigură că intri zilnic pe Internet. Cel puţin aşa arată studiile.

Vara anului trecut m-a găsit făcînd o cercetare despre audienţele online şi felul în care tinerii studenţi din Bucureşti accesează site-urile de ştiri româneşti. Voiam să aflu care sînt cele mai populare site-uri, cum le vizitează şi ce îi motivează să facă asta.

Dar, pînă să ajung la ştiri, era nevoie de context. Cine sînt tinerii online? Ce fac ei „pe Internet“? Şi, mai ales, de ce? Cum cercetări pe tema aceasta, ale căror date să fie disponibile, erau destul de puţine, am început să caut date la companii de cercetare de piaţă, despre care ştiam că fac aşa ceva. Am aflat, astfel, că mare parte dintre tineri folosesc zilnic Internetul şi vor să facă lucrul asta oriunde, tot timpul. Pe stradă, în parc, autobuz, în baruri şi cafenele, tinerii vor să se conecteze la Internet în permanenţă („Tînărul din România. Profil urbam de marketing“, realizat de Brennan Research).

Le place să aibă opţiuni şi posibilitatea de a alege între mai multe surse de informare, să decidă singuri ce, cît, cînd şi de unde utilizează site-urile preferate. Sînt destul de familiarizaţi cu newsletter-ele şi folosesc e-mail-ul cît se poate de mult (cel puţin aşa spun datele „Studiului de Audienţă şi Trafic de Internet“ pe care l-am primit atunci). Ţin mult şi la comunicarea interpersonală şi folosesc mesageria instantanee, cum sînt chat-ul de la Facebook sau Gtalk.

Deşi nu mai este o noutate, cred, mulţi dintre tineri petrec zilnic ore bune pe Facebook, uitîndu-se la fotografiile celorlalţi, postînd link-uri sau fotografii mai mult sau mai puţin personale ori comentînd diferite lucruri. Se pare că fetelor le place mai mult să scrie, pentru că postează mai multe comentarii decît băieţii, care preferă să posteze mai mult link-uri cu filmuleţe, muzică sau fotografii. De altfel, muzica, filmele şi jocurile sînt printre principalele preocupări online ale tinerilor. Răzvan Crişan, de la Asociaţia ORICUM – care a făcut recent o cercetare despre tinerii online –, îmi spunea zilele trecute că YouToube este principala platformă pe care tinerii o caută şi o utilizează.

Google are şi el un rol important în viaţa tînărului de azi, căci tinerii îl folosesc aproape de fiecare dată cînd vor să caute ceva. De fapt, Google a devenit noul distribuitor de presă şi punct de informare pentru ei. 

I-am întrebat pe studenţi dacă obişnuiesc să comenteze pe portalurile de ştiri. Marea majoritate, dintre cei aproape 500 care au răspuns la chestionar, au spus că nu obişnuiesc, ci mai mult preferă să dezbată pe Facebook, alături de prieteni şi cunoscuţi. Bine, dar unde e opinia exprimată public? Deşi este o platformă foarte utilizată, Facebook poate fi accesată doar de cei care au cont creat.

Andy Kaltenbrunner, unul dintre cercetătorii dedicaţi interactivităţii portalurilor de ştiri, spune că activismul şi exprimarea opiniilor sînt chestiuni culturale. Mai puţin contează nivelul de tehnologizare al unei ţări, cît cultura solidarizării pentru o cauză civică şi a exprimării libere a opiniei, a protestului, în faţa anumitor situaţii sau subiecte. Se pare că ţările care au fost sub regim comunist, cum e şi cazul României, nu au această cultură împămîntenită. Şi-au pierdut din abilitatea sau conştiinţa de a lucra împreună pentru un scop comun, care ne priveşte pe fiecare dintre noi. Şi, deşi Internetul promite libera exprimare a opiniilor, tinerii nu se înghesuie să participe, ci preferă grupurile restrînse, uneori chiar private. Poate tinerii încă nu cred că au dreptul la o opinie sau că vocea lor contează. Sau poate nu cred că au puterea să schimbe ceva. O parte dintre ei probabil că nu au o opinie sau, cînd o au, preferă să o împărtăşească doar faţă de oameni cu viziuni similare.

În ton cu protestele din Piaţa Universităţii, mă uit la pagina de Facebook „Uniţi Salvăm“. Are peste 30.000 de like-uri şi mai bine de 40.000 de persoane vorbesc despre aceste subiecte. Zilele acestea, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă, în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, ca să protesteze împotriva exploatărilor de la Roşia Montană. Mulţi tineri, hipsteri, ecologişti, care lucrează sau nu în ONG-uri, marea majoritate a celor care au participat la marşul din Bucureşti au ieşit să susţină aceeaşi cauză. Şi cred că protestele acestea înseamnă încă un pas spre o democraţie funcţională. 

Vera Ularu este coordonator al Departamentului de Comunicare din cadrul FDSC.

Foto Cătălin Georgescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.