Prostul satului

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum să vorbeşti despre prostie în doar cîteva rînduri? Despre ce să vorbeşti mai întîi, ce să alegi după sărbătorile în care colindele îţi prilejuiesc cel mai minunat troc din istoria lumii, unul în care dai cu bucurie mere, nuci şi covrigi, iar în schimb ţi se aduce în casă – la adresa ta, în camera ta – Hristosul cel adevărat? Ce să alegi dintre prostiile prilejuite de post, de exemplu, post care ar trebui să ne fi făcut mai buni, „mai toleranţi cu piticii şi cu animalele“ (cum se exprima înţelept o mamă, vorbind despre Albă ca Zăpada)? Pentru că tot am amintit postul, e al treilea an în care uit să consemnez lista completă a alimentelor de curăţire spirituală pe care le propun supermarketurile, de la dieta cu şniţele de soia la ficatul de gîscă vegetal, de la brînza de soia la cozonacii de post şi tot aşa.

E păcat că nu va rămîne urmaşilor o documentare completă a felului în care prostia, potenţată de oferta pieţei globale, devine otrăvitoare pentru trup şi suflet. Dacă tot a fost Crăciunul, poate ar trebui să vorbesc despre brazii „ecologici“ din plastic, care, chiar dacă nu ar polua minţile copiilor noştri cu urîţenie şi falsitate, tot vor produce în curînd o mare cantitate de gunoi mai durabil decît piramidele egiptene, sau despre revistele glossy care ne învaţă în fiecare an ce podoabe de pom sînt trendy şi, mai ales, cum să renunţăm la cele cîteva piese moştenite, care au supravieţuit în mod miraculos timp de două, trei generaţii, în ciuda fragilităţii. Sau să povestesc despre „Oraşul bucuriei“ organizat ad hoc în parcul Kiseleff (cea mai veche grădină publică din Bucureşti!), în ultimele săptămîni sufocată de un nou mobilier urban, alcătuit din zeci de chioşcuri cu vînzare, corturi care exhibă carcase de porc la frigare, arse sau sleite după gust, pinguini, căprioare, pitici, urşi albi, reni, sănioare, sănii şi sănioaie, oameni de zăpadă – toate din sîrmă sau plastic frumos luminate din interior – cu cabluri electrice şi toalete ecologice multiplicate pe măsură – către care te îndrumă săgeţi indicatoare cu texte absconse cum ar fi balute, balute, dar, mai presus de toate, să nu uit ansamblul apoteotic montat pe bolovanii din mijlocul havuzului fără apă, pe care au fost instalate în jurul uriaşei inimi roz – devenită tradiţională – trei manechine feminine supradimensionate, îmbrăcate în valtrapuri textile şi privind care încotro, înfipte în jurul unei figuri ciucite care scurmă într-un coşuleţ plin de zăpadă din care se mai iţeşte încă un braţ de păpuşă-bebe. Mi-e şi teamă să zic, dar am bănuiala că ansamblul reprezintă o viziune peisagistică originală asupra Naşterii, combinată cu prezenţa Mariilor la Mormîntul Mîntuitorului...

Nu, nu, nu mă simt în stare să scriu despre prostia asta nocivă, ucigaşă şi plină de sine, cu aromă de progres. În schimb, îndrăznesc să ating un subiect în general tratat cu mîna la gură, pentru că nu dă bine la imaginea României. Puţini etnologi s-au ocupat de rolul îndeplinit de prostul satului (nebunul satului) în lumea ţărănească. Ca să fiu sinceră, nici pe aceşti puţini specialişti, eu nu-i cunosc...

Greu de imaginat vreo aşezare rurală în care să nu existe acest personaj, nu pentru că nu există sat fără proşti, ci pentru că viaţa socială şi spirituală comunitară nu se poate lipsi de acest rol. Mai precis, în comunicarea cu vecinii, dar mai ales în comunicarea cu Dumnezeu şi strămoşii, prostul satului este vehicolul principal. El aleargă toată ziua prin sat, împrăştiind ultimele ştiri, cele mai proaspete zvonuri şi bîrfe, înmînînd micile împrumuturi între vecini, dar mai ales observînd totul cu obiectivitatea pe care numai o anumită candoare ţi-o poate oferi. La sărbătorile importante, la hramuri şi la pomeniri, prostul satului este considerat cel mai sigur curier către lumea de dincolo; lui i se dau de pomană alimentele, hainele, uneori chiar piese de mobilă, pe care cei vii doresc să le transmită celor duşi. Este privit în sat cu umor tandru, pentru că oamenii ştiu că prin el îşi drenează frustrările, spaimele, dorul şi relaţiile tensionate. Şi, ca să revin la Crăciun, afirm că prostul satului întruchipează o mare parte din valorile creştine astăzi neglijate: puritatea şi candoarea, simplitatea şi fragilitatea, imperfecţiunea şi sinceritatea, umilinţa şi generozitatea. Şi, mai presus de toate, nemascata bucurie de a trăi.


 

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.