Promisiunea unei noi vieţi

Fanny Chartres
Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Nadia sau despre absurdul școlar cotidian durabil (cîte decenii?) png

1 septembrie 2014, înaintea începutului de an şcolar. Îmi pregătesc geanta, aşa cum îmi pregăteam ghiozdanul cu nişte ani în urmă.  

Mîine îi voi regăsi pe elevii de care m-am despărţit în iunie. Ei vor avea cu două luni mai mult, cu siguranţă au crescut, s-au maturizat, li s-au îngroşat vocile… Se vor reîntoarce, şi fiecare an care trece e un nou început, o primă zi dintr-o serie de altele pe care le vor petrece într-o lume nouă, diferită de cea a anului trecut. 

Mă revăd pe mine în preajma primei zile de şcoală, nerăbdătoare şi neliniştită să întîlnesc o altă lume, să părăsesc vacanţa de vară care mi se părea, de fiecare dată, că dura o veşnicie. Îmi făceam cu multă grijă ghiozdanul din velur roşu cu bleu, îmi puneam penarul în buzunarul din faţă, iar în buzunarul din spate, rigla cea nouă pe care mi-o cumpărasem singură din supermarket, făcîndu-mi loc cu greu, împingîndu-mă cu coatele, printre mamele care duceau cărucioarele doldora de rechizite roz, strălucitoare, şi erau însoţite de copii zîmbitori. Mă uitam la compartimentele ghiozdanului meu, care vor întîmpina, în curînd, manualele pe care le voi îmbrăca într-o husă strălucitoare şi voi adăuga o etichetă pe coperta de plastic, pe care voi scrie cu atenţie prenumele meu, numele şi clasa. După ce îmi terminam de făcut ghiozdanul, îmi făceam baie, mă dădeam pe piele cu cremă, pentru a ascunde urmele unei eczeme care apărea peste vară, îmi pieptănam părul şi mă întindeam în patul meu, aflat sub cel al surorii mele, care îndeplinea acelaşi ritual (mai puţin cel legat de cremă). 

În acea noapte nu vom dormi, vom aştepta. 

2 septembrie 2014, într-o curte de şcoală din Bucureşti, la cîteva mii de kilometri de curtea în care am făcut primii paşi, cu cîteva mii de ani în urmă, la primul etaj al şcolii unde predau ca profesoară, de acum înainte, văd alţi copii micuţi, care sînt aruncaţi în curtea elevilor mari, striviţi de ghiozdanele uriaşe şi cu inimile palpitînd de frică şi de emoţie.  

În două luni, ei au trecut de la statutul de cei mai mari la grădiniţă, la cel de cei mai mici de la şcoală. Îi privesc pe adolescenţii de 17 ani, care, ca şi ei, încep pe 2 septembrie primul lor an de liceu, cu o combinaţie de admiraţie şi de frică. Ei devin astfel, oficial, cei mai mari, cei care, peste zece luni, vor primi diploma care le va permite să părăsească băncile acestei şcoli, devenite între timp prea mici pentru ei. Între cei mai mici şi cei mai mari, se află cei „între vîrste“. Nici prea copii, nici prea adulţi, cu pielea pe care se văd urmele tranziţiei, sub formă de coşuri roşii sau rozalii, cu vocile în schimbare, trecînd de la note înalte la cele joase, într-o secundă (şi nu doar la orele de muzică), cu trupurile supuse transformărilor adolescenţei, fără ca ei să fie conştienţi de ele, cu gîndurile lor care sînt, de asemenea, tulburate.  

2 septembrie 1992, cocoţată pe bicicletă, mă îndrept spre gardul şcolii mele, care se află la cîteva pedalări distanţă de cea a surorii mele. Pe sora mea o urmez cu fervoarea celui pierdut în noapte care are nevoie de lumina unui far călăuzitor. În fiecare vară, legăturile dintre noi se sudează şi mai tare, aşa cum pe oameni îi uneşte suferinţa, aşa că fiecare început de toamnă e o separare, o ruptură a unui cordon care a reuşit să ne menţină la suprafaţă, de-a lungul verii, care ne-a ajutat să nu ne scufundăm. E o sfîşiere fină, un vid şi o senzaţie de asfixiere care vine din senin căci, în timp ce pătrundem în curtea colegiului, ieşim la suprafaţă, plămînii noştri se încarcă brusc de aer proaspăt şi generos. Parcă încă aud clopoţelul care sună şi vesteşte sfîrşitul perioadei noastre de carantină, finalul verilor care nu erau decît o succesiune de lungi duminici triste. 

Fiecare început de an şcolar era o primă zi, o promisiune a unei noi vieţi. Fiecare început de an e încă o primă zi, o promisiune a unei copilării care a supravieţuit.  

Fanny Chartres este traducătoare şi profesoară la Lycée Français „Anna de Noailles“ din Bucureşti.  

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Horoscop 22 octombrie
Horoscop miercuri, 6 noiembrie. Taurii sunt de neoprit, Gemenii stau bine cu banii, Fecioarele vor fi tulburate
Horoscop miercuri, 6 noiembrie. Descoperă ce îți rezervă astrele în cea de a treia zi a săptămânii. Taurii sunt de neoprit, Gemenii stau bine cu banii, Fecioarele vor fi tulburate.
salariu germania png
Cât câștigă un român care muncește de șase ani în Germania? „Este fluturașul meu (...) E corectă viața asta?”
Nenumărați români aleg să plece dincolo de hotare, în căutarea unui salariu mai bun și a unor condiții de viață mai bune.
bataie foto unsplash
Doi turci au atacat violent un bărbat pe o stradă din Alba Iulia
Doi cetățeni tuci au lovit cu maşina şi au bătut cu brutalitate un bărbat, pe stradă. Agresorii s-ar fi răzbunat pe victimă pentru că a furat mai multe bunuri din magazinul unuia dintre ei.
Shailene Woodley  foto   Shutterstock jpg
Dieta bizară la care a apelat o vedetă de la Hollywood: argilă mâncată cu lingurița la micul-dejun
Consumul de argilă în scopuri medicinale este o practică veche, întâlnită în numeroase culturi. De-a lungul istoriei, argila a fost utilizată pentru a ameliora diverse afecțiuni gastro-intestinale, precum diaree, indigestie și chiar sindromul de colon iritabil.
Nicolae Ceauşescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 6/1979)
Detaliul despre Nicolae Ceaușescu pe care puțini români îl mai știu. De ce avea un frate cu același nume
Este una dintre cele mai importante personalități din istoria recentă a României, iar de-a lungul timpului, s-au spus și s-au scris nenumărate lucruri despre acesta. Însă, chiar și în ziua de astăzi, doar foarte puțini români știu că Nicolae Ceaușescu avea un frate... pe Nicolae Ceaușescu!
pod tulcea braila foto asociatia pro infrastructura
S-a redeschis podul dintre Tulcea și Brăila. Se circulă din nou pe „Golden Gate de România”
Podul dintre Tulcea și Brăila s-a redeschis! Circulația pe „Golden Gate de României” a fost reluată între Tulcea și Brăila în urma lucrărilor de reasfaltare. Reparațiile provizorii continuă pe sensul Brăila-Tulcea, iar asfaltarea va fi realizată în primăvară dacă noua rețetă de asfalt se va dovedi r
kamala harris donald trump jpg
Toți ochii pe SUA! Alegerile de anul acesta vor scrie istorie, indiferent cine va fi învingător
Marți, 5 noiembrie, este ziua alegerilor în Statele Unite, iar Donald Trump şi Kamala Harris s-se luptă pentru un mandat de 4 ani la Casa Albă.
imane khelif facebook jpg
Campioana olimpică Imane Khelif este, biologic, bărbat, potrivit unui nou raport
Imane Khelif este din nou subiectului unui scandal, după ce în presă s-au „scurs” informaţii dintr-un raport întocmit de experţi endocrinologi în 2023, potrivit căruia ea este, biologic, bărbat. Vocile care susţin retragerea medaliei de aur câştigate la JO de la Paris sunt tot mai puternice.
e ti pasionat de fotbal urmare te meciurile pe un televizor inteligent kivi poza principala jpg
Ce aparatură de uz casnic vă spionează și trimite datele voastre personale către China. Dispozitivele spion despre care habar nu aveați
Fie că este vorba de friteuza cu aer sau de soneria video, mulți dintre noi folosim mai multe dispozitive inteligente în viața de zi cu zi.