Privind înapoi cu un zîmbet

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am putea privi programul Sibiu 2007 ca pe un corp, şi am putea încerca să-i cîntărim frumuseţea - dar şi funcţionalitatea - după înfăţişarea şi sănătatea anumitor părţi componente. Teatru, film, muzică, arte vizuale... Începutul lui 2008 mă găseşte mult mai îngăduitoare decît eram cu un an în urmă. Programul odată încheiat, conştientă că nu mă voi mai întîlni probabil niciodată - nici ca jurnalist, nici ca spectator - cu o asemenea densitate a evenimentelor, sînt dispusă să privesc în urmă zîmbind şi să fiu darnică în calificative. Dacă la începutul anului cu toţii credeam puternic în pilonii de bază ai programului - festivalurile de teatru, jazz şi film documentar - şi priveam cu scepticism capacitatea fizică a oraşului de a găzdui evenimente de amploare, spre finalul lui 2007 părerile s-au mai schimbat. Trebuie să recunoaştem prezenţa unor evenimente excepţionale, care nu se vor repeta prea curînd. Festivalurile de tradiţie au fost, într-adevăr, componente importante. În 2007, teatrul nu numai că a confirmat, dar a depăşit aşteptările. Cel mai bun lucru care se putea întîmpla a fost ramificarea ofertei în două mari festivaluri. Mai exact, apariţia, pe lîngă Festivalul Internaţional de Teatru, a Festivalului Teatrelor Europene, din toamnă. Dincolo de bogăţia evenimentelor, importantă este separarea lor, pentru categorii diferite de public. Pentru iubitorii divertismentului, festivalul de toamnă a trecut aproape neobservat; pentru consumatorul de evenimente de calitate însă, a fost un deliciu. Astra Film Fest a făcut şi el un salt remarcabil. Şi cel de jazz a adus nume mari. Dar dincolo de festivaluri au existat evenimente punctuale cu care Sibiul nu s-ar fi întîlnit altfel. Amintesc doar "Don’t Look Back", teatru în clădirea Primăriei, adus de British Council. A existat şi o cantitate de mărunte concerte sau expoziţii fără mare însemnătate, însă un corp este format şi din celule neutru colorate. Public de import. Festivaluri recent intrate pe scena sibiană - TIFF, importat de la Cluj, sau AniMotion - ne amintesc de categoria evenimentelor de calitate cu public sub aşteptări. Spre final de an, s-a produs un fel de suprasaturare. Acolo unde a lipsit publicul importat din Bucureşti sau de peste hotare, sălile au fost goale. Un al doilea festival de jazz s-a desfăşurat cu cîteva zeci de spectatori, la fel au rulat filme foarte bune la cinematograf, în timp ce proiecţiile gratuite din aer liber strîngeau sute de oameni. Nu poţi să nu remarci prezenţa în program a unor delicatese de care puţini s-au bucurat. Este însă normal ca la o expoziţie de artă publicul să fie mai puţin numeros ca la un concert rock. Aşa încît mi-ar fi greu să fiu de acord cu afirmaţia că artele vizuale au fost Cenuşăreasa programului. Aş spune doar că fiecare parte a "trupului" şi-a avut cuveniţii admiratori. A crescut apetenţa pentru evenimente - s-a spus - s-ar fi produs o rafinare... Alţii au zis că lumea vrea de-acum cultură doar pe gratis. Eu cred că, treptat, s-a retras curiosul, spectatorul de ocazie, şi s-a reconstituit nucleul de bază al consumatorilor fideli: cei care mergeau şi înainte la teatru, la Filarmonică, la muzee au continuat să frecventeze sălile, punînd preţ pe numele de pe afiş. Ceilalţi au continuat să vină doar în Piaţa Mare, la evenimente "pop-corn". Varietate a fost suficientă. N-aş putea spune că a lipsit ceva din meniu. Mai degrabă a fost, cu precădere în vară, un exces al culturii de divertisment, iar participarea la evenimente de calitate a fost uneori slabă, poate chiar ca urmare a excesului amintit. Sfaturi pentru Iaşi. Cînd se vorbeşte despre cîştiguri, se amintesc infrastructura modernizată, dublarea numărului de turişti, vizibilitatea Sibiului şi transferul imaginii sale asupra României, experienţa dobîndită de operatorii culturali. Sigur, acestea sînt lucruri care rămîn, dincolo de emoţiile momentului. Printre cîştigurile materiale se numără şi cele două scene care rămîn la Sibiu, precum şi pianul, care i-a fost cedat Filarmonicii de către Ministerul Culturii. Din păcate, nu se va construi o clădire nouă pentru teatru în 2008, aşa cum se promisese. Cum va arăta Sibiul cultural în 2008? Cu două mari festivaluri de teatru, în mai şi octombrie-noiembrie, cu nume ca Silviu Purcărete şi Andriy Zholdak. Cu concerte ale Filarmonicii în aer liber, după modelul "Trei tenori". Cu festivalul rock Artmania şi mai mare. Acestea sînt promisiunile. Iar dacă Iaşiul va fi să fie viitoarea capitală culturală europeană din România - aşa cum se spune - Sibiul va fi prietenul care îl va ajuta să îşi croiască mai uşor drumul. Se va învăţa nu atît din succesele, cît din bîlbîielile primului urcat pe scenă. Chiar şi greşelile se vor ridica, de atunci, la rang de cîştig. Sfaturi se pot da de pe acum: construiţi hoteluri, renovaţi sălile de spectacol şi nu uitaţi gara!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.