Prin mahalalele Bucureştiului la 1800

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"...că ştie toată mahalaua...", aceasta este sintagma cu care oamenii din trecut îşi legitimează spusele ori de cîte ori este nevoie şi în orice împrejurare. Formată în jurul unei biserici, a unei importante personalităţi din epocă, ctitor al unei biserici, al unui loc care spune ceva, mahalaua ajunge să se identifice cu denumirea respectivă: Tuturor Sfinţilor, Apostol, Sfîntul Gheorghe cel Vechi, Creţulescu, Brezoianu, Fîntîna Boului, Flămînda, Kaimata, Icoanei, Popa Cozma, Ceauş Radu, Udricani, Scaune, Mîntuleasa, Răzvan, Olari, Sărindar, Zlătari etc. Am pomenit doar cîteva dintre mahalalele celebre ale trecutului. Unele ne sînt familiare şi astăzi, altele s-au pierdut. Dar mult mai important este "spiritul" acestor mahalale. De la solidaritate la conflict Mica comunitate este centrul preocupărilor fiecăruia, iar fragilitatea raportului interior /exterior face ca mare parte din viaţă să fie trăită în spaţiul public. Mai toate activităţile se derulează în curte, în grădină, în uliţă, la cîrciumă, în faţa prăvăliei. Interiorul serveşte mai ales iarna, dar şi atunci vecini şi vecine se adună să lucreze sau numai să bîrfească împreună. Invitaţiile la masă par cît se poate de fireşti şi se fac cu ocazia sărbătorilor sau în zilele de duminică. Ioan ceauş din mahalaua Popa Soare îl invită deseori la masă pe vecinul său Ianache bărbierul cu familia sa, mai ales ştiindu-l sărac şi cu "casă grea". Mihalache, din mahalaua Sfîntul Gheorghe cel Vechi, recunoaşte singur că deseori îşi ia copiii şi mănîncă cînd la soacră-sa, cînd prin "alte părţi" şi nu acasă cu soţia sa, aşa cum ar dori aceasta; într-o zi din vara anului 1769, Turda ceauş îi invită pe Vasile lipscanul şi pe soţia acestuia "să ospăteze bucate", cînd un alt vecin pătrunde în curte, le întrerupe liniştea ospăţului "făcînd pricină de vorbe". La vecin se bate în poartă pentru micile ajutoare, ele se rezumă la forme banale de împrumut: o jurubiţă de tămîie, o lumînare, un fus, o sită de mălai, un tăciune din vatră pentru a aprinde focul. Caliţa din mahalaua Sfînta Vineri împrumută de la vecina ei Dumitrana un ghem de aţă pentru că avea nevoie să ţeasă "un tort de pînză". Această sociabilitate nu îndepărtează vigilenţa exacerbată care face ca fiecare gest, detaliu, cuvînt să fie reţinut, interpretat, comentat. Ferestrele, uşile întredeschise, gaura cheii, gardurile sînt locuri de supraveghere, poziţii de unde se poate observa. Pereţii sînt subţiri, iar ţipetele sau numai simpla ridicare a tonului pot răzbate "dincolo", acolo unde priviri şi urechi curioase aşteaptă cu nerăbdare să prindă din zbor frînturi de fraze, scene. În plus, nenumăratele războaie, insecuritatea cotidiană transformă corpul individului într-un ceas ce declanşează alarma cu fiecare zgomot necunoscut, cu fiecare foc de armă, cu fiecare ţipăt. Noaptea se doarme iepureşte, cu ciomagul, cuţitul sau puşca la cap. Strigătele de "hoţii, hoţii" în miez de noapte trezesc vecinătatea. Chiar dacă nu trimit întotdeauna la sensul propriu, ele sînt un semnal de alarmă care creează teamă şi curiozitate. Vecinii aprind lumînările şi cei mai curajoşi dintre ei se încumetă să pătrundă întunericul nopţii pentru a depista ce le-a tulburat somnul, dacă este un pericol, dacă trebuie să intervină sau dacă este vorba numai de un simplu tovarăş care chefuieşte. Vasile brutarul şi Istrate sînt deseori treziţi din somn de vecinul lor Gheorghe care "aruncă pistoale noaptea pă la trei ceasuri şi-şi bate soţiia". Dar dacă ei au curajul să se aventureze în întunericul nopţii, alţii preferă să-şi potolească curiozitatea, ascunşi în spatele tufişurilor şi doar să braveze în zori de zi: Toncea unchiaşul din mahalaua Fîntîna Boului povesteşte "că într-o seară, în păresimi pe la două ceasuri din noapte fiind întîmplîndu-se trecerea lui pe lîngă casa pîrîtului (Dumitrache - n.n.) şi auzind ţipete în casă s-au abătut în curte unde apropiindu-se de fereastra casii de jos au văzut pă Niţa jăluitoarea spînzurată de grindă. De care el, speriindu-se, îndată de frică, au şi fugit". Zi sau noapte, vecinii intervin şi reţin cu acurateţe cuvinte, imagini, detalii sau orice altă informaţie pe care apoi le deversează în faţa cui vrea să asculte. Voica povesteşte cum Sima grecul o bate pe Antiţa pe uliţele mahalalei Biserica Albă, trăgînd-o de păr, rupîndu-i hainele de pe ea, cum numai intervenţia lui Costea Deliu o poate salva; un alt vecin, Ion, martor şi el la scenele din mijlocul uliţei, adaugă că l-ar fi auzit pe soţ strigînd "că le va pune foc caselor" dacă nu-l lasă în pace, în timp ce Necula completează cum soţul s-a jurat la cîrciumă "că va să o junghe şi să-i taie mîinile şi nasul". Astfel de vorbe se spun deseori la cîrciumă sau în uliţă, dar, deşi obişnuiţi cu un astfel de limbaj, oamenii le acordă importanţa cuvenită date fiind gravitatea ameninţărilor şi potenţialitatea producerii lor. Onoarea mahalagiului Negustorul, meşteşugarul şi micul prăvăliaş au nevoie de o bună reputaţie pentru a-şi apăra propriile afaceri, pentru a se bucura de stima vecinilor şi respectul întregii comunităţi. În numeroasele conflicte reţinute de arhivele judiciare se observă miza importantă deţinută de "cinste" în bunul mers al unei afaceri, al menţinerii echilibrului în interiorul familiei, în fine, al comunităţii. Reputaţia poate fi atacată de un tovarăş de afaceri pentru a diminua profiturile celuilalt şi pentru a-şi spori propriile beneficii. În acelaşi timp, devine obiect de şantaj mai ales atunci cînd persoana are o situaţie, ceva de oferit. Văduva Arghira din mahalaua Colţea din Bucureşti cunoaşte foarte bine avantajele unei "bune politii" (reputaţie - n.n.), încrîncenarea cu care fiecare individ încearcă să şi-o apere, dar şi vulnerabilitatea ei. Fostă amantă a ciubuciului Ispas, ea îl şantajează ori de cîte ori are ocazia ameninţîndu-l cu scandal în public, cu jalbe la mitropolit şi la domn. "Ipochimen de cinste", cu casă şi prăvălie, Ispas cedează într-o primă fază şi, pentru a evita scandalul şi dezonoarea, îi dă 50 de taleri. Ştiind că poate obţine mai mult, văduva creează scene după scene pe care le aruncă în joc în funcţie de context. Aflînd că Ispas s-a căsătorit, Arghira îi face o vizită. Iată cum o descrie reclamatul: "m-am pomenit la săptămînă cu numita la casa mea, unde după ce înaintea soţiei mele, luaţi de o săptămînă, m-au ocărît şi m-au necinstit căutînd am sparge casa". Nu se descurajează cînd jalbele ei sînt respinse rînd pe rînd atît la Mitropolie, cît şi la Divan, ci merge mai departe mizînd pe impactul vizual al scandalului şi pe defăimarea cotidiană. Aşa că îl "înfricoşează" cu "supărări şi necinste la prăvălia lui". Dimineaţa devreme îl pîndeşte cînd deschide obloanele şi soseşte şi ea cînd clientela începe să se adune pentru a-şi arunca acuzaţiile, insultele şi blestemele. Scenele adună trecătorii şi mai ales vecinii care nu scapă nici un detaliu: "ducîndu-se pîrîta Arghira la prăvălia lui în tîrgu, şi el prinzînd de veste, fiindu-i ruşine de neguţători s-au ascuns, iară pîrîta l-au necinstit cu feluri de ocări nesuferite, făcîndu-l de rizil în mijlocul neguţătorilor, în uliţă, căutîndu-l şi păn prăvălie, şi încă cu mare strigare întru auzul şi al soţi i lui, şi a muşteriilor dinprejur". După toate aceste scene, Ispas se vede nevoit să facă apel la justiţie care surprinde foarte bine jocul Arghirei: " că cu acest fel de pornire îl va înfricoşa pă jăluitor de a-i da oricînd îi va cere de cheltuială ca să nu-şi strice ipolipsisul" (17 iulie 1803). Prăvălia trebuie aşadar să trăiască "bine" atît în "interior", cît şi în "exterior": viaţa cuplului să fie liniştită, soţia "să-şi poarte cinstea", iar soţul să nu creeze "evenimente" care ar putea să-l dezonoreze, "să-l facă de batjocora oamenilor". Mersul afacerii constă şi în avea o bună "politie". Economicul este strîns legat de social, căci odată "făcut de rizil", clientela, tovarăşii de afaceri, vecinii se îndepărtează izolînd persoana în cauză. Scene din mahalalele Bucureştiului de altădată: solidarităţi, sociabilităţi, conflicte, amiciţii, tovărăşii, afecţiuni, posibile datorită unor alte vremuri, unor alte mentalităţi. Mahalaua este parte integrantă din viaţa tuturor: "ştie toată mahalaua", "după cum a văzut toată mahalaua", "rîde toată mahalaua", "e în gura tuturor mahalagiilor", "după cum au mărturisit toţi mahalagiii". Oamenii trăiesc, plîng, suferă, mor, flirtează, iubesc, se entuziasmează, se oferă, se tîrguiesc, se ating, se îmbrăţişează, se sărută sub privirile celorlalţi pentru că "viaţa poblică" este un mod de a fi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.