Prietenii mei, elefanţii... din publicitate

Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Prietenii mei, elefanţii    din publicitate jpeg

Există un timp în care merită să-ţi faci prieteni. Aşa cum vine şi o vreme în care trebuie să-ţi desfaci prieteniile care-ţi apasă sufletul ca nişte pietre de rîu. Am trăit pe la mijlocul anilor ’90 ocazii bune pentru a-mi face prieteni în lumea publicităţii. Am ratat acele vremuri. E vina mea. Atunci, de-abia mă apucasem să scriu regulat articole despre business-ul de publicitate din România, iar ei, oamenii care lucrau în agenţii, de-abia descifrau „tainele meseriei“. Erau, cum se spune, „premise favorabile“ pentru a lega prietenii, ei cu afacerile lor (pe bani mulţi), eu scriind articole (pe o leafă de ziarist). Ei munceau cu entuziasm de puteau să mişte şi munţii din loc, erau încrezători în tot ceea ce făceau şi absorbeau ca nişte bureţi învăţăturile multinaţionalelor abia venite în România, cu mulţi ani de publicitate în spate. Eu scriam curios să descopăr o lume nouă, le ceream interviuri, îi ascultam şi nu mă sfiam să-i întreb ce-i ăla rating, reach, pitch, brief, concept creativ. (Nu existau cărţi, nici Internet, nici librării online.) Ei îmi explicau cu generozitate, ca unui prieten. Iată alte premise bune pentru a lega nişte prietenii de-o viaţă! 

Cei care lucrau în departamentele de creaţie ale agenţiilor (copywriterii şi art-directorii) erau vorbăreţi, îndîrjiţi ca nişte artişti neînţeleşi, dar atenţi să nu scape vreun secret al clienţilor, doar discutau cu un ziarist! Cei care conduceau agenţiile, adică managerii şi patronii, erau atenţi la fiecare cuvînt rostit, retractili şi scorţoşi. Şi unii, şi ceilalţi erau aroganţi pentru că, nu-i aşa, aveau (mult) mai mulţi bani decît mine şi pentru că din bugetele gestionate de ei trăieşte presa şi ziariştii îşi iau lefurile. (Aroganţa asta n-a dispărut nici în prezent.) Mulţi vorbeau (şi încă mai vorbesc) prost româneşte, dar mă vrăjeau cu o romengleză vioaie. Ăsta este job-ul lor, să ştie să comunice, să fie volubili, să aibă mereu răspunsuri şi viteză de reacţie... Nişte oameni posaci în publicitate ar muri de foame. Disponibilitatea publicitarilor pentru dialog, să-şi laude clienţii, serviciile, reclamele care au crescut vînzările (nici unul nu mi-a arătat scrisă pe hîrtie vreo astfel de dovadă) – ar fi fost o altă premisă de a lega prietenii. Am ratat-o. Au fost ani în care existau atîţia bani în piaţa noastră de publicitate încît nu se mai ştia pe ce să fie cheltuiţi (toţi aveau maşini, case şi îşi făceau vacanţe exotice). La fiecare sfîrşit de săptămînă se făcea cîte un party. Ca să nu mai spun că luna decembrie era plină de chefuri. La multe astfel de paranghelii ţinute fie la sediul agenţiilor, fie în cluburi fiţoase, am fost invitat şi eu. Dar nu m-am dus. De fraier. Altă şansă de a lega prietenii trainice şi, de ce nu, de a cunoaşte femei frumoase. (În publicitate lucrează numai femei frumoase!) De asemenea, am fost sunat de multe ori de oameni de publicitate care m-au invitat la un lunch, la o bere sau la o cafea, ca să ne cunoaştem mai bine. Am acceptat de puţine ori. Alte şanse pierdute de a-mi face prieteni. 

După această lungă introducere (de parcă aş fi fost buricul publicităţii!), ar trebui să fac o listă a publicitarilor cărora le-am ratat prietenia. N-am s-o fac. Este o listă interioară şi, oricum, aceste nume nu ar spune mare lucru publicului. (Vă asigur că pe lista mea nu se află celebrii Bogdan Naumovici şi Bogdan Enoiu, deşi am avut multe de învăţat de la ei.) Publicitarii nu sînt ca fotbaliştii şi nici ca vedetele TV. Locul lor se află în spatele brandurilor. 

Recunosc însă că mi-a fost teamă să-mi fac prieteni în lumea asta, pentru ca prietenia să nu degenereze într-o relaţie de interese: scriu despre prietenul meu din publicitate pentru că îmi este prieten, iar el îmi „marcă banul“ pentru că am scris frumos despre el. Pentru că interesul este „liantul“ prieteniilor în business-ul de publicitate. Nu este nimic imoral şi condamnabil în aceste prietenii. Nu principiile, credinţa sau sentimentele leagă prieteniile, ci banul! Toate prieteniile din advertising se leagă pentru a obţine profit. Un om de publicitate eficient trebuie să aibă (în afară de inteligenţă) şi mulţi prieteni. Adică „relaţii“. Peste tot: în mediul de business, în presă (ca să obţină preţuri convenabile!), în partidele politice, în administraţia locală şi centrală, în show business – pentru că nu se ştie niciodată cînd ai nevoie de un astfel de prieten. Banii mişcă această industrie şi tot ei leagă şi dezleagă prieteniile. Piaţa noastră a devenit în prezent atît de săracă şi nervoasă în ultimii doi ani de criză, încît nu poţi să rămîi indiferent că un concurent (prietenul tău de suflet cîndva) ţi-a suflat clientul la ultima licitaţie, dîndu-i clientului o şpagă. Cunosc oameni de publicitate care (prieteni fiind în anii ’90) dacă s-ar întîlni acum într-un vagon de metrou (deşi ei nu călătoresc cu metroul, dar e o imagine forţată!), doar unul ar coborî la următoarea staţie, iar peronul s-ar umple de sînge, mult sînge. 

Dar cele mai profitabile prietenii ale oamenilor de publicitate se leagă de clienţi, fireşte, pentru că de la ei vin banii. Clientul trebuie ţinut în braţe, periat şi alintat. Prietenia din interes este forma supremă de ipocrizie în acest business. Cînd clientul îmi mută bugetul la altă agenţie, este un trădător, un infam, un idiot, şi toată prietenia de pînă atunci se sparge într-un şir nesfîrşit de frustrări şi înjurături. A trecut vremea cînd aş fi putut să-mi fac prieteni în publicitate. Nimeni nu mă mai sună să mă invite măcar la o cafea. Mă simt bine. 

Petre Barbu este prozator şi senior editor la Forbes România.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.