Preşuri, case, suflete

Jean-Lorin STERIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Preşuri, case, suflete jpeg

În scurtă vreme, plec din țară pentru o perioadă mai lungă. Cu trei săptămîni înainte de data zborului, mi‑am deschis valiza şi am lăsat-o la vedere, în sufragerie. Din cînd în cînd, așez în ea, ca într-un layer cake, lucrurile despre care îmi închipui că vor fi indispensabile în următoarele patru luni. Cum ar fi o pereche de pantofi sport, deteriorați, pe care am de gînd să-i las în locul unde am locuit pentru prima oară în Berlin. De cîțiva ani, am căpătat acest obicei de a lăsa încălțări și piese vestimentare în locuri cu rezonanță sentimentală. De obicei, acestea sînt de două feluri – casele în care am locuit suficientă vreme și locurile amprentate de persoane importante din viața mea. Ambele conțin ipostaze la timpul trecut al sentimentului de acasă.

De zece ani, oricît de des aș călători, acasă e garsoniera din Șipotul Fîntînilor. Din 2008, cînd aprind neonul aflat deasupra ușii pe care scrie „lorgean theatre“, în ea se întîmplă piese de teatru și performance-uri. De cinci ani, spectatori de la lorgean au devenit, la rîndul lor, gazde de spectacole, grație unei campanii pe care am intitulat-o „Se joacă cu casa deschisă“. De la garsoniera de 32 de metri pătraţi, conceptul s-a răspîndit în zeci de apartamente din București, iar de trei ani s-a concretizat într-un festival. Din 2015, am lăsat-o mai moale cu transformatul periodic al casei în spațiu semipublic. Și asta mi-a schimbat viața într-un mod pe care nu aveam cum să-l anticipez. Coincidență sau nu, din luna în care am luat această decizie, am început să‑mi închiriez garsoniera pe AirBnB, ca și cum nu aș fi fost capabil să renunț complet la împărțirea spațiului privat cu alții. Cum personalitatea cuiva și spațiul în care trăiește se influențează reciproc, afluența de străini în spațiul privat a avut un impact dramatic în viața mea. Sinele meu are preș la intrare – e una dintre concluziile la care am ajuns după mai multe reprezentații cu we need to talk about Lorgean, performance în care cei 17 spectatori invitați sînt rugați să-mi evalueze, cu testul Johari, modul în care mă prezint în fața lor, pentru a deveni apoi moștenitori (prin testament oficial) al cărților din biblioteca mea.

La HomeFest, oamenii își deschid casele nu doar pentru prieteni și rude, ci și pentru oameni necunoscuți. Nu știu alții cum sînt, dar eu m-am simțit întotdeauna bine în casele celorlalți. Îmi iubesc casa, dar, cu siguranță, nu mi-este suficientă. Am nevoie să o părăsesc, ca să mă pot bucura cînd mă întorc în ea, la fel cum am nevoie să călătoresc ca să mă simt întreg. Ori să o văd reflectată în ochii celorlalți. În 2009, cît timp am beneficiat de o rezidență artistică în Londra, am petrecut o lună într-o garsonieră situată la ultimul etaj al ICR-ului, o clădire în care angajații locuiau în apartamente aflate pe același palier cu birourile în care lucrau. În aceeaşi perioadă, apartamentul meu din Bucureşti a fost locul unui alt tip de rezidenţă: în el au locuit pe rînd paisprezece oameni, timp de 48 de ore fiecare. Unii dintre ei îmi erau apropiaţi, alții doar cunoștinţe întîmplătoare şi, într-un caz, o persoană complet necunoscută (recomandată de o prietenă). Astfel, în timp ce colonizam spaţiul public al unei instituţii, spaţiul meu privat suferea la rîndul lui o multiplă colonizare, căpătînd valenţe de spaţiu public (pensiune, hotel). Celor paisprezece locatari temporari li s-au înmînat o cameră video şi o casetă, cu rugămintea ca la sfîrşitul celor 48 de ore să lase aproximativ 20-25 de minute în care să înregistreze ce doresc, cu condiţia ca filmarea să aibă loc în apartament (garsonieră). Pentru a avea totuşi un fir roşu, filmarea trebuia să conţină şi o scenă a preparării cafelei sau a ceaiului într-o dimineaţă (ritual de adaptare), cît şi lectura în prezenţa camerei a unei pagini dintr-o carte aleasă la întîmplare din bibliotecă. La sfîrşitul fiecărei „rezidenţe“, dacă în apartament apăruseră transformări, coordonatorul de proiect refăcea cadrul iniţial pentru ca fiecare să beneficieze de acelaşi interior lăsat de mine la plecare. M‑a interesat raportarea la spaţiul meu privat, modul în care s-au lăsat influenţat de el, şi invers, cît a contat gradul de cunoaştere şi modul în care interacţionaseră sau nu cu locuinţa în trecut, cît şi în ce fel s-au raportat la prezenţa/absenţa mea. La întoarcere, din cele aproape şapte ore de material brut de filmări, am editat un film de aproximativ 15 minute, intitulat Cadastre, al cărui autor colectiv sînt locuitorii temporari, dar adevăratul regizor este apartamentul – sau, mai precis, lorgean theatre.

Cu două-trei luni înainte de începerea HomeFest-ului, vizitez apartamente pentru a le evalua potențialul artistic. Dacă ar avea sens, aș putea să-mi deschid deja o agenție imobiliar-culturală. Acolo unde alții văd o sufragerie, eu văd o scenă. Și nu mai sînt singurul. Sînt încîntat de numărul mare de oameni care își deschid casele pentru ceilalți. Desigur, pentru ei acest lucru se întîmplă o dată pe an și are efectul unei schimbări de culoare a pereților sau a mobilei, reîmprospătînd afectiv un spațiu banalizat de trăirea de zi de zi. The domestic box se transformă în magic box. La rîndul lor, actele culturale sînt influențate de spațiul domestic care le găzduiește. Așa a apărut homemade culture. Am definit domestic box-ul ca spațiul locuit în care au loc acte performative artistice intenţionat organizate. Acesta se activează cînd în el se produce o întîlnire, cea dintre artiști și public, întîlnire mediată de gazdă prin prezență și, indirect, prin spațiul pus la dispoziție de către aceasta. Homemade culture este ceea ce se naște din această întîlnire, produsul viu generat în și de spațiul domestic.

Nu mai știu dacă preocuparea către cele cultural-domestice m-a ales pe mine sau eu pe ea. Gabriel Liiceanu scrie într-un articol din revista Secolul 20 (și nu pot decît să-l cred) că, în greaca veche, înainte de a fi fire, caracter, fel de a fi, ethos a însemnat locuință. Mai spune și că o etică originară ar fi o știință a locuirii, nu una a moravurilor. Mă simt ca acasă în casele celorlalți și stingher, uneori, cînd sînt singur acasă. Am nevoie de magia interioarelor celorlalți, pentru a o reactiva pe a mea. În economia unui festival intră și obiectele promoționale. Pînă acum am produs căni, tricouri, șosete și tradiționalii magneți. Pentru ediția următoare, pregătim preșuri de intrare, inscripționate cu „Welcome to HomeFest“. Preșul nu reprezintă doar invitație politicoasă, ci și un îndemn la curățire a spiritului înainte de a trece pragul cuiva, suflet sau locuință. În valiza de Germania am pus mai multe perechi de șosete găurite și o pereche de încălțări vechi pe care le voi lăsa pe Rigauer Strasee, Simon Dach Strasse și Islandische Strasse, adrese temporare din perioada singurei și firavei încercări autentice de a-mi muta, pe termen lung, sufletul și corpul în altă țară. Nu știu dacă să mă bucur că n-a reușit.

Jean-Lorin Sterian este scriitor. Din 2008 şi-a deschis teatru (lorgean theatre) în propriul apartament, iar în 2014 a inițiat Festivalul HomeFest.

Foto: J-L Sterian

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

vaccin pexels jpeg
Vaccinul anti-COVID, cal troian devenit scut. Verdictul final despre serul care a speriat lumea
Două studii majore arată că vaccinul anti-COVID reduce riscul de infarct și AVC, iar miocardita post-vaccinare e mai blândă decât cea provocată de virus.
Analize de sange jpg
Cu o singură picătură de sânge ne putem citi viitorul. Analiza revoluționară care ne arată cum vom îmbătrâni și din ce cauză putem muri
Medicina a evoluat atât de mult încât printr-o simplă picătură de sânge sau de salivă specialiștii pot prezice cât de mult va trăi un om. Noile analize pot să vadă cât de uzat este organismul nostru, cum vom îmbătrâni, ajutându-ne să luăm măsurile necesare pentru prelungirea vieții.
Protest anti Israel  Teheran  pe fundalul potretelor cu iranieni asasinați FOTO Profimedia jpg
Dezvăluiri despre uciderea a 10 savanți iranieni de top în Operațiunea Narnia. Israelul ar fi folosit o armă specială
În timp ce avioanele israeliene atacau ținte militare, ofițeri de rang înalt și instalații nucleare din Iran în timpul fazei de deschidere a Operațiunii Lion Rising, în paralel avea loc o altă misiune clandestină cu mize mari, scrie publicația de specialitate The War Zone.
Drumul expres DEX12  Foto DRDP Craiova jpg
Primul drum expres construit integral în România, aproape de finalizare. „Sunt mobilizați peste 550 de oameni”
Primul drum expres realizat integral în România, care leagă Craiova de Pitești, ar putea fi deschis circulației pe întregul său traseu de la mijlocul lunii iulie, odată cu finalizarea ultimului tronson al acestuia și a nodului de legătură cu Autostrada A1.
salata vinete istock jpg
Secretul celei mai bune salate de vinete. Ce fac bucătarii de top, au un truc secret
În principiu, salata de vinete este o rețetă simplă, care nu are nevoie de prea multe ingrediente. Cu toate acestea, tot există câteva trucuri ingenioase care îi pot schimba complet gustul.
Manifestație pro Iran  Bagdad FOTO Profimedia jpg
Liderul suprem iranian se teme că va fi asasinat. Măsurile extraordinare pe care le-a luat pentru a proteja regimul
Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a ales trei clerici de rang înalt drept potențiali succesori, pe fondul temerilor că ar putea fi ucis de Israel, relatează New York Times, citând oficiali.
 Relaxare pe canapea - cafea FOTO Shutterstock
Obiceiul care îți sabotează diminețile: cafeaua pe stomacul gol și efectele ascunse
Află de ce consumul cafelei pe stomacul gol poate afecta sănătatea și cum un simplu gest poate preveni efectele neplăcute. Sfaturi de la un endocrinolog renumit pentru un început de zi mai sănătos.
furnici jpg
Truc simplu și ieftin. Ceaiul care ține furnicile departe toată vara, cu doar 4 lei!
Pe măsură ce temperaturile cresc, locuințele, în special bucătăriile și băile devin ținta furnicilor care ies din hibernare în căutare de hrană. Aceste insecte pot transforma rapid orice casă într-un loc invadat, mai ales în cazul rezidențelor individuale. Din fericire, există o soluție eficientă.
Nicusor Dan Ilie Bolojan, noul premier al Romaniei  Foto Inquam Photos George Calin (9) jpg
Guvernul Bolojan: 16 ministere și 3 vicepremieri. Ce spun analiștii despre justificarea unui Guvern „extins"
Guvernul Bolojan ar urma să aibă, potrivit unor surse politice, 16 ministere și trei vicepremieri, într-o perioadă marcată de criză economică și presiuni bugetare. Analiștii explică dacă o astfel de structură extinsă este justificată sau reprezintă doar o supradimensionare birocratică.