„Preferatele mele sînt cele perene...“
- interviu cu Emilia IOVU, pensionară din Sinaia -
Cum aţi învăţat grădinăritul?
Fiind născută la ţară, munceam cu părinţii în grădină, îmi plăceau florile, plantam şi zarzavaturi.
În Sinaia de cînd sînteţi?
Din 1975, de la 25 de ani, cînd m-am mutat la Sinaia, unde am lucrat. Cînd eram gestionară la bar, şefa mea a adus flori şi a pus peste tot, în afară de la mine la bufet. Ne-am certat pentru o floare de nu se poate. Pînă la urmă, şefii mai mari decît ea, pînă la care s-a dus buhul discuţiei, au venit şi mi-au adus şi mie flori. Aşa s-a încheiat conflictul.
De grădina actuală de cînd vă ocupaţi?
Din 2001, de cînd s-a făcut vila asta, am început să pun cîte o floare pe ici-pe colo, din astea perene, ca să răsară şi anul următor. Am pus garoafe, liliac, trandafiri, tufănici, crini, margarete.
Cum se plantează o floare?
Ţi le dă cu rădăcină. Faci o groapă cu o săpăligă sau cu colţul sapei. De vreo 10 cm. O acoperi. O uzi în fiecare dimineaţă sau seară, cînd nu e soare. Şi nu pe floare, ci într-un loc mai ferit.
Ce plante mai sînt în grădina asta?
Pe lîngă cele perene, mai sînt şi plantele de sezon. Dintr-astea am pus petunii, dalii, margarete, muşcate. Trandafir japonez, leandru, levănţică. Pe astea la ghiveci. Plus arbuşti: tuia, forstitia (sic!), jnepeni. Am pus şi un prun. Am şi o magnolie de patru ani, care înfloreşte frumos. În curte am găsit 14 brazi, vechi de 80 de ani...
Ce trebuie lucrat la ele?
Periodic, trebuie săpate, plivite, jumulite de buruieni. Iarba trebuie tunsă, cu maşina, la două săptămîni. Iarna, locul unde punem flori se acoperă cu cetină.
Care e primul lucru pe care-l faceţi dimineaţa, cînd ieşiţi în grădină?
Prima dată, mă uit de plăcere. Nu mai zic că printre plante mai sînt şi veveriţe, plus nişte păsări albastre şi mierle...
Care sînt preferatele dumneavoastră?
Preferatele mele sînt cele româneşti şi cele perene.
a consemnat Iaromira POPOVICI
Foto L. MUNTEAN
