Povestind Europa de Est: funcţionarul, profesorul de filozofie, politicianul...

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Principalul organizator al Zilei Europei de Est la Universitatea din Fribourg, profesorul Nicholas Hayoz, a deschis lucrările insistînd asupra faptului că nu fuseseră invitaţi specialişti occidentali, ci exclusiv est-europeni, pentru a permite acestora din urmă să se facă ascultaţi cît mai bine. Tot el a proiectat pe peretele aulei din campusul Peyrolles tabelele acelea spăimoase în eliptismul lor statistic (care se pot citi pe www.freedom house.org, pentru studiul Nations in Transformation, 2009), despre tipurile de regim din Europa postcomunistă, respectiv, despre corupţia noilor state europene. Ca să ştim despre ce vorbim, ca să punem în cauză, poate, prin istoriile noastre est-europene, ceea ce datele care "nu mint" construiesc în materie de imagine identitară, de predicţie politică, de nelinişte, pur şi simplu. Mai alegorică decît o dorise chiar autorul ei, această deschidere vorbea, cum nu se poate mai limpede, despre percepţia generală asupra est-europenilor şi a problemelor care "trebuie că" îi frămîntă. Conferinţa a continuat în acelaşi mod, printr-o suită de intervenţii ale oaspeţilor principali, care au devenit în ochii mei tot atîtea "scene simbolice" ale Europei de Est povestindu-se (pe sine) celor din afara ei. Ceea ce mă interesa, ca specialist în istoria literaturii române, era felul cum amintirile est-europene despre căderea comunismului, despre comunism sau despre post-comunism şi tranziţie sînt metabolizate de conştiinţa culturală a comunităţilor (cu mecanismele sale de memorie cu tot) pentru a deveni naraţiuni, pentru a se rosti ca poveşti întemeietoare şi explicative. Transformată în naraţiune, orice traumă e depăşită în coordonatele sale fundamentale. Nu mă aşteptam în schimb ca întîlnirea de la Fribourg să îmi ofere răspunsuri atît de substanţiale, încă de la primele sale momente, şi aceasta nu numai prin ceea ce vorbitorii spuneau, ci şi prin felul cum fiecare dintre ei îşi asuma rolul, de la catedra sălii. Dacă nu mi-a fost dat să aud dezvăluiri spectaculoase sau idei noi şi mari (în fond, tematica întîlnirii cunoaşte o bibliografie atît de abundentă, încît ne putem întreba şi "ce-ar mai fi de spus?"), am fost în schimb mulţumită " ca literat " de felul cum s-a vorbit, de retoricile memoriei practicate sub ochii mei. Ele concretizau fără să ezite toposuri cunoscute, îmbrăcau hainele unor tipologii străvechi cu succes garantat: adesea, nu conţinutul conferinţei era cel ce capta sala şi convingea studenţii elveţieni de adevărul ("o frază de dînşii inventată...", zicea poetul acum un secol şi jumătate deja) rostit, ci retorica rostirii adevărului respectiv. Charisma vorbitorilor, capacitatea celor mai mulţi dintre ei de a dansa, subtil, între impoziţiile convenţiei academice occidentale şi anecdoticul extras din cultura proprie, exemplul adus de-acasă, excepţia scoasă în evidenţă precum porumbeii magicianului " aceasta a fost, la Fribourg, reţeta cîştigătoare a "istorisirii Europei de Est" pentru publicul universitar elveţian. Un triumf al artei naraţiunii ca garanţie a adevărului istoric, pe care nu puteam să nu o savurez (literat împătimit ce sînt!). Cultura intelectuală din Europa de Est este mai ales negativistă, societăţile civile se legitimează aproape exclusiv prin atitudini critice, dialogul intelectualilor cu populaţia este adesea un eşec... Întîiul conferenţiar a fost o cunoscută activistă pentru drepturile omului, Sonia Biserko, actualmente preşedinta Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Serbia: precis şi tern, a transformat indicibilul traumei din fosta Iugoslavie într-un subiect abordabil fără accente patetice ("Sensuri ale democraţiei în Balcani"). Între vorbitorii de renume, ea a întrupat tipul "funcţionarului" pentru care realitatea există în sine şi se regăseşte în statisticile obiective. Acolo unde ar fi putut răsuna accente vindicative, tonul a fost cel al eleganţei universitare. Ca în orice istorisire, numele au constituit şi aici strategia cea mai importantă pentru a realiza deplasarea de la întunericul spaimelor trecute la lumina raţiunii discursive: Sonia Biserko a vorbit despre înlocuirea efectivă, în teritoriul rănit al fostei Iugoslavii, a Iugo-slaviei cu o Iugo-sferă (...de influenţă politică), ceea ce trebuie înţeles ca o dezvoltare pozitivă a situaţiei, fireşte. "Slavia" înlocuită de "sferă", etnicitatea etern discutabilă substituită calm, pe neobservate, cu un concept fără conotaţii riscante " vorbitoarea cita rezultatele unor politici de dezvoltare şi de pacificare, invoca legi, convenţii şi strategii politice din sfera aceasta, al cărei slavism se vedea trecut printre cele nespuse, de mai mică importanţă, rezolvate implicit. I-a urmat georgianul Ghia Nodia, director al Şcolii Internaţionale din Caucaz şi profesor la Universitatea de Stat "Ilia Chavchavadze" din Tbilisi, fost ministru, dar mai ales filozof neliniştit şi zîmbitor, a cărui charismă era de-ajuns spre a limpezi apele unei interogaţii enorme. El punea în balanţă statul şi libertatea în raporturile lor dificile din ţările postcomuniste, fragile sau chiar eşuate (potrivit tabelului invocat de Hayoz) pe calea spre democraţie: "o dilemă a tranziţiilor postcomuniste eşuate", pentru că " cu cît statul e mai puternic şi controlează tranziţia, cu atît libertatea e mai puţină, cetăţenii devin revendicativi, trăind sub impresia unei întoarceri la autoritarism. Sau, invers, dacă libertăţile sînt multe şi mari, cetăţeanul poate ajunge să îşi dorească o intervenţie puternică a statului pentru a reglementa ceea ce a devenit de o permisivitate invivabilă. Statele eşuate nu au reuşit să îşi construiască instituţii eficiente care să nu fie, automat, şi autocratice. Dar, privind lucrurile în general, ne putem întreba dacă statul constituie un mobil al libertăţii sau este un duşman al acesteia, dacă statul trebuie construit ca o garanţie prealabilă a libertăţilor democratice sau doar tolerat ca un rău necesar accederii la libertate. Fidel specializării sale, Nodia se sprijinea tot pe Locke, Hobbes şi alţi clasici, cînd era vorba să definească libertatea, obţinerea ei, reuşita sau eşecul unui stat. Iar concluziile sale nu erau comode, pentru că formulau " în cea mai bună tradiţie europeană, probabil " critici la adresa intelectualilor, aceşti "democraţi plîngăcioşi", care au avut după 1989 toate şansele accesului la putere şi le-au ratat. Cultura intelectuală din Europa de Est este mai ales negativistă, societăţile civile se legitimează aproape exclusiv prin atitudini critice, dialogul intelectualilor cu populaţia este adesea un eşec... Soluţii? Dincolo de anecdote, Nodia nu vedea foarte multe: vom continua să încercăm o cale de a ieşi din tranziţia eşuată. Cu subînţelesul că s-ar putea să nu o găsim " şi nu din vina cuiva, ci pentru că... aşa e lumea asta. Dar cel care a avut ovaţiile întregii săli a fost al treilea invitat din deschidere, Janusz Onyszkiewicz, fost lider al Partidului Democrat Polonez, fost ministru al Apărării Naţionale şi fost vicepreşedinte al Parlamentului European " toate acestea după ce se numărase printre fondatorii Solidarităţii şi participase activ la negocierile care au condus la căderea regimului lui Jaruzelski în Polonia. Răspicat, senin, fără ezitări sau interogaţii, Onyszkiewicz ne-a oferit în 25 de minute povestea unui incontestabil succes " al polonezilor, conduşi de Solidaritatea: răsturnarea regimului comunist prin Revoluţia de catifea, instaurarea democraţiei occidentale într-un proces ulterior, inteligent condus şi încheiat "fără rest". Istoria succesului polonez îşi îmbina episoadele într-o suită imbatabilă: la ei, comunismul a început să cadă din 1956, cînd grevele de la Poznan au atras atenţia asupra forţei clasei muncitoare, iar Polonia a devenit cu timpul "cea mai bună baracă din lagărul socialist". Independenţa micilor fermieri, respectiv a Bisericii Catolice în relaţie cu statul au fost garanţiile în timp ale posibilităţii de a realiza ceea ce a culminat în 1989. Fără violenţă, pentru că violenţa nu era o soluţie, Polonia a dezvoltat o societate civilă underground, încă din anii ’70, căreia autorităţile nu au ştiut sau nu au vrut să îi răspundă. Mişcările de la Gdansk, Solidaritatea nu au fost decît culminaţia acestei construcţii în ascensiunea ei triumfală şi neîntreruptă. Aplauzele sălii, îndelungi, la finalul conferinţei, o confirmau: poveştile de succes sînt poveştile unor succese. Nimic despre nelinişti, nici o nuanţă nu venea să tulbure lumina intensă a amiezii în care Onyszkiewicz încununa, prin discursul lui bine construit, nevoia de naraţiuni victorioase şi integratoare a unui public obosit de povara întrebărilor. În curtea de beton şi sticlă a campusului de la Peyrolles, spălată de ploile dimineţii, o instalaţie artistică de metal " arbori artificiali " îşi mişca ramurile vopsite în roşu ca pe nişte macarale mai mici, după voinţa unui soft misterios. Complexul arhitectonic a cîştigat un premiu pentru ideea decorativă " mi s-a explicat: e atît de potrivită cu ideea de inteligenţă, de oraş al viitorului, de universitate! Fără pomi şi fără frunze, adică. Precum povestea triumfătoare a lui Onyszkiewicz, fără interogaţii şi fără nelinişti. Adesea, Elveţia reuşeşte să facă alegorii din momentele cele mai banale " ale unei sesiuni ştiinţifice, de pildă...

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.