Povestind Europa de Est: funcţionarul, profesorul de filozofie, politicianul...

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Principalul organizator al Zilei Europei de Est la Universitatea din Fribourg, profesorul Nicholas Hayoz, a deschis lucrările insistînd asupra faptului că nu fuseseră invitaţi specialişti occidentali, ci exclusiv est-europeni, pentru a permite acestora din urmă să se facă ascultaţi cît mai bine. Tot el a proiectat pe peretele aulei din campusul Peyrolles tabelele acelea spăimoase în eliptismul lor statistic (care se pot citi pe www.freedom house.org, pentru studiul Nations in Transformation, 2009), despre tipurile de regim din Europa postcomunistă, respectiv, despre corupţia noilor state europene. Ca să ştim despre ce vorbim, ca să punem în cauză, poate, prin istoriile noastre est-europene, ceea ce datele care "nu mint" construiesc în materie de imagine identitară, de predicţie politică, de nelinişte, pur şi simplu. Mai alegorică decît o dorise chiar autorul ei, această deschidere vorbea, cum nu se poate mai limpede, despre percepţia generală asupra est-europenilor şi a problemelor care "trebuie că" îi frămîntă. Conferinţa a continuat în acelaşi mod, printr-o suită de intervenţii ale oaspeţilor principali, care au devenit în ochii mei tot atîtea "scene simbolice" ale Europei de Est povestindu-se (pe sine) celor din afara ei. Ceea ce mă interesa, ca specialist în istoria literaturii române, era felul cum amintirile est-europene despre căderea comunismului, despre comunism sau despre post-comunism şi tranziţie sînt metabolizate de conştiinţa culturală a comunităţilor (cu mecanismele sale de memorie cu tot) pentru a deveni naraţiuni, pentru a se rosti ca poveşti întemeietoare şi explicative. Transformată în naraţiune, orice traumă e depăşită în coordonatele sale fundamentale. Nu mă aşteptam în schimb ca întîlnirea de la Fribourg să îmi ofere răspunsuri atît de substanţiale, încă de la primele sale momente, şi aceasta nu numai prin ceea ce vorbitorii spuneau, ci şi prin felul cum fiecare dintre ei îşi asuma rolul, de la catedra sălii. Dacă nu mi-a fost dat să aud dezvăluiri spectaculoase sau idei noi şi mari (în fond, tematica întîlnirii cunoaşte o bibliografie atît de abundentă, încît ne putem întreba şi "ce-ar mai fi de spus?"), am fost în schimb mulţumită " ca literat " de felul cum s-a vorbit, de retoricile memoriei practicate sub ochii mei. Ele concretizau fără să ezite toposuri cunoscute, îmbrăcau hainele unor tipologii străvechi cu succes garantat: adesea, nu conţinutul conferinţei era cel ce capta sala şi convingea studenţii elveţieni de adevărul ("o frază de dînşii inventată...", zicea poetul acum un secol şi jumătate deja) rostit, ci retorica rostirii adevărului respectiv. Charisma vorbitorilor, capacitatea celor mai mulţi dintre ei de a dansa, subtil, între impoziţiile convenţiei academice occidentale şi anecdoticul extras din cultura proprie, exemplul adus de-acasă, excepţia scoasă în evidenţă precum porumbeii magicianului " aceasta a fost, la Fribourg, reţeta cîştigătoare a "istorisirii Europei de Est" pentru publicul universitar elveţian. Un triumf al artei naraţiunii ca garanţie a adevărului istoric, pe care nu puteam să nu o savurez (literat împătimit ce sînt!). Cultura intelectuală din Europa de Est este mai ales negativistă, societăţile civile se legitimează aproape exclusiv prin atitudini critice, dialogul intelectualilor cu populaţia este adesea un eşec... Întîiul conferenţiar a fost o cunoscută activistă pentru drepturile omului, Sonia Biserko, actualmente preşedinta Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Serbia: precis şi tern, a transformat indicibilul traumei din fosta Iugoslavie într-un subiect abordabil fără accente patetice ("Sensuri ale democraţiei în Balcani"). Între vorbitorii de renume, ea a întrupat tipul "funcţionarului" pentru care realitatea există în sine şi se regăseşte în statisticile obiective. Acolo unde ar fi putut răsuna accente vindicative, tonul a fost cel al eleganţei universitare. Ca în orice istorisire, numele au constituit şi aici strategia cea mai importantă pentru a realiza deplasarea de la întunericul spaimelor trecute la lumina raţiunii discursive: Sonia Biserko a vorbit despre înlocuirea efectivă, în teritoriul rănit al fostei Iugoslavii, a Iugo-slaviei cu o Iugo-sferă (...de influenţă politică), ceea ce trebuie înţeles ca o dezvoltare pozitivă a situaţiei, fireşte. "Slavia" înlocuită de "sferă", etnicitatea etern discutabilă substituită calm, pe neobservate, cu un concept fără conotaţii riscante " vorbitoarea cita rezultatele unor politici de dezvoltare şi de pacificare, invoca legi, convenţii şi strategii politice din sfera aceasta, al cărei slavism se vedea trecut printre cele nespuse, de mai mică importanţă, rezolvate implicit. I-a urmat georgianul Ghia Nodia, director al Şcolii Internaţionale din Caucaz şi profesor la Universitatea de Stat "Ilia Chavchavadze" din Tbilisi, fost ministru, dar mai ales filozof neliniştit şi zîmbitor, a cărui charismă era de-ajuns spre a limpezi apele unei interogaţii enorme. El punea în balanţă statul şi libertatea în raporturile lor dificile din ţările postcomuniste, fragile sau chiar eşuate (potrivit tabelului invocat de Hayoz) pe calea spre democraţie: "o dilemă a tranziţiilor postcomuniste eşuate", pentru că " cu cît statul e mai puternic şi controlează tranziţia, cu atît libertatea e mai puţină, cetăţenii devin revendicativi, trăind sub impresia unei întoarceri la autoritarism. Sau, invers, dacă libertăţile sînt multe şi mari, cetăţeanul poate ajunge să îşi dorească o intervenţie puternică a statului pentru a reglementa ceea ce a devenit de o permisivitate invivabilă. Statele eşuate nu au reuşit să îşi construiască instituţii eficiente care să nu fie, automat, şi autocratice. Dar, privind lucrurile în general, ne putem întreba dacă statul constituie un mobil al libertăţii sau este un duşman al acesteia, dacă statul trebuie construit ca o garanţie prealabilă a libertăţilor democratice sau doar tolerat ca un rău necesar accederii la libertate. Fidel specializării sale, Nodia se sprijinea tot pe Locke, Hobbes şi alţi clasici, cînd era vorba să definească libertatea, obţinerea ei, reuşita sau eşecul unui stat. Iar concluziile sale nu erau comode, pentru că formulau " în cea mai bună tradiţie europeană, probabil " critici la adresa intelectualilor, aceşti "democraţi plîngăcioşi", care au avut după 1989 toate şansele accesului la putere şi le-au ratat. Cultura intelectuală din Europa de Est este mai ales negativistă, societăţile civile se legitimează aproape exclusiv prin atitudini critice, dialogul intelectualilor cu populaţia este adesea un eşec... Soluţii? Dincolo de anecdote, Nodia nu vedea foarte multe: vom continua să încercăm o cale de a ieşi din tranziţia eşuată. Cu subînţelesul că s-ar putea să nu o găsim " şi nu din vina cuiva, ci pentru că... aşa e lumea asta. Dar cel care a avut ovaţiile întregii săli a fost al treilea invitat din deschidere, Janusz Onyszkiewicz, fost lider al Partidului Democrat Polonez, fost ministru al Apărării Naţionale şi fost vicepreşedinte al Parlamentului European " toate acestea după ce se numărase printre fondatorii Solidarităţii şi participase activ la negocierile care au condus la căderea regimului lui Jaruzelski în Polonia. Răspicat, senin, fără ezitări sau interogaţii, Onyszkiewicz ne-a oferit în 25 de minute povestea unui incontestabil succes " al polonezilor, conduşi de Solidaritatea: răsturnarea regimului comunist prin Revoluţia de catifea, instaurarea democraţiei occidentale într-un proces ulterior, inteligent condus şi încheiat "fără rest". Istoria succesului polonez îşi îmbina episoadele într-o suită imbatabilă: la ei, comunismul a început să cadă din 1956, cînd grevele de la Poznan au atras atenţia asupra forţei clasei muncitoare, iar Polonia a devenit cu timpul "cea mai bună baracă din lagărul socialist". Independenţa micilor fermieri, respectiv a Bisericii Catolice în relaţie cu statul au fost garanţiile în timp ale posibilităţii de a realiza ceea ce a culminat în 1989. Fără violenţă, pentru că violenţa nu era o soluţie, Polonia a dezvoltat o societate civilă underground, încă din anii ’70, căreia autorităţile nu au ştiut sau nu au vrut să îi răspundă. Mişcările de la Gdansk, Solidaritatea nu au fost decît culminaţia acestei construcţii în ascensiunea ei triumfală şi neîntreruptă. Aplauzele sălii, îndelungi, la finalul conferinţei, o confirmau: poveştile de succes sînt poveştile unor succese. Nimic despre nelinişti, nici o nuanţă nu venea să tulbure lumina intensă a amiezii în care Onyszkiewicz încununa, prin discursul lui bine construit, nevoia de naraţiuni victorioase şi integratoare a unui public obosit de povara întrebărilor. În curtea de beton şi sticlă a campusului de la Peyrolles, spălată de ploile dimineţii, o instalaţie artistică de metal " arbori artificiali " îşi mişca ramurile vopsite în roşu ca pe nişte macarale mai mici, după voinţa unui soft misterios. Complexul arhitectonic a cîştigat un premiu pentru ideea decorativă " mi s-a explicat: e atît de potrivită cu ideea de inteligenţă, de oraş al viitorului, de universitate! Fără pomi şi fără frunze, adică. Precum povestea triumfătoare a lui Onyszkiewicz, fără interogaţii şi fără nelinişti. Adesea, Elveţia reuşeşte să facă alegorii din momentele cele mai banale " ale unei sesiuni ştiinţifice, de pildă...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

urvashi rautela cannes 2025 tinuta scumpa profimedia (2) jpg
A purtat o ținută de 155.000.000$ la Cannes! Actrița indiană Urvashi Rautela, în centrul atenției pe covorul roșu
Actrița indiană Urvashi Rautela (31 de ani) a reușit să atragă toate privirile la cea de-a 78-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, desfășurat între 13 și 24 mai, unde a defilat pe covorul roșu într-o ținută spectaculoasă, estimată la nu mai puțin de 155,86 milioane de dolari.
Tanczos Barna FOTO Inquam Photos/Cosmin Enache
Ministrul Finanțelor dezminte afirmația lui George Simion potrivit căreia România va rămâne fără finanțări europene: „Bulversează mediul economic”
Ministrul Finanțelor, Tanczos Barna îl contrazice pe George Simion, candidatul din partea AUR la alegerile prezidențiale, care a declarat că România va rămâne în iunie fără finanțări europene.
tik tok  jpg
TikTok riscă o amendă uriașă. Comisia Europeană acuză platforma că nu respectă regulile privind publicitatea
Comisia Europeană acuză TikTok că nu respectă regulile UE privind transparența reclamelor. Platforma ar putea fi amendată cu până la 6% din veniturile sale globale.
Traistariu 87 jpeg
Mihai Trăistariu, foc și pară: „Își bate joc de artiștii și de compozitorii români” Ce l-a enervat?
Mihai Trăistariu lansează un atac fără precedent la adresa Televiziunii Române, după ce țara noastră a lipsit complet de la ediția anului 2025 Eurovision. Ce a avut de spus cântărețul?
1  poza instalatie    prima poza jpg
Apreciată la Milano, așteptată la București - IQOS X Sensorium Piazza vine la Romanian Design Week
IQOS X Sensorium Piazza, instalația multisenzorială prezentată în premieră la Milano Design Week, va fi expusă în cadrul festivalului Romanian Week Design (RDW), cel mai mare eveniment dedicat industriilor creative din România. Festivalul are loc în perioada 16 – 25 mai în București.
SIMION FOTO FB AUR jpg
AUR acuză TVR de partizanat în favoarea lui Nicușor Dan. Candidații vor participa la dezbateri separat
AUR acuză Televiziunea Română că acționează „ca o extensie mediatică a candidatului sistemului, Nicușor Dan”, după ce TVR a anunțat organizarea a două emisiuni de dezbatere în perioada 15-16 mai, în contextul turului al doilea al alegerilor prezidențiale.
image png
Connect-R îi cere scuze lui Tudor Chirilă: „Cred că am greșit”
După ce Connect-R l-a considerat vinovat pe Tudor Chirilă pentru incidentul de la Kiss FM, acum, la câteva luni distanță, a revenit cu un mesaj prin care îi cere scuze acestuia. Toate detaliile le aflați în continuarea acestui articol.
Miting Piața Victoriei Inquam Photos Octav Ganea jpeg
Mitinguri pentru susținerea lui Nicușor Dan, anunțate în București. George Simion acuză pregătirea unor proteste violente
Două mitinguri pentru susținerea lui Nicușor Dan sunt programate pentru vineri și duminică, 16 și 18 mai, în timpul desfășurării votului în diaspora și pe teritoriul României. George Simion lansează acuzații grave, susținând că se pregătește o manifestație violentă.
dezbatere euronews nicusor dan simion foto captura vid
Trei case de sondare vor efectua exit-poll-uri în ziua turului II al alegerilor prezidențiale
Trei case de sondare au fost acreditate să efectueze sondaje de opinie la ieşirea de la urne, la nivel naţional, la alegerile prezidenţiale de duminică.