Povestea mea de dragoste cu tangoul...

Alexandru R. SĂVULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Povestea mea de dragoste cu tangoul    jpeg

...a început acum patru ani, cînd, la sugestia unei prietene care mă tot invita la un club să dansăm, am zis să compensez totala mea lipsă de pricepere în domeniu şi să încep prin a învăţa salsa. Şcoala de salsa era undeva într-o clădire veche din Bucureşti, la etajul al doilea. Urcînd pe scări, din spatele unei uşi închise, la etajul întîi, am auzit o muzică sentimentală, de bandoneón, pian şi viori. Am deschis uşa şi am intrat. Era o şcoală de tango. N-am mai ajuns nici pînă astăzi la etajul al doilea.

Am luat lecţii de tango, am mers la practici, apoi la milonga (seri de dans). Pe măsură ce dansam, în loc să mă plictisesc, deveneam tot mai dependent de tango. La scurtă vreme, am simţit că trebuie să merg în America de Sud. Ce-am văzut, trăit, simţit (a se citi dansat) la Buenos Aires, ca şi la Montevideo, în Uruguay (ambele capitale aflate de o parte şi de alta a lagunei lui Río Plata sînt recunoscute ca loc de naştere al tangoului), a fost extraordinar. Două dintre prietenele mele nici n-au mai putut trăi în România după experienţa sud-americană, s-au reîntors cît au putut de repede la Buenos Aires, unde îşi petrec de atunci cea mai mare parte a timpului.

Eu, însă, am rămas acasă. În parte şi pentru că America de Sud a venit la noi. La Bucureşti, ca şi în alte oraşe din ţară, de aproximativ şase ani de cînd şcolile de tango au început să reapară în România, se organizează tot mai multe festivaluri cu invitaţi sud-americani. Există chiar şi o figură legendară a tangoului, „El Flaco“ (Slăbănogul) Dany, un argentinian care tocmai a împlinit 76 de ani şi care (aproape că) s-a stabilit la noi. Datorită lui am avut ocazia să-l văd la o milonga din Bucureşti pe venerabilul DJ Picherna, o altă figură legendară a tangoului, care încă mai foloseşte casete audio, pe care le derulează cu un creion, potrivind în mod miraculos melodiile din ochi.

Dincolo de mişcările picioarelor, consider că îmbrăţişarea este esenţa tangoului. Cunosc, desigur, paşii. Îşi au rostul lor. Dar încerc să nu-i fac mecanic, cu privirea în jos. Dimpotrivă, încerc ca pe parcursul celor patru dansuri (tanda) pe care le dansez cu partenera să o fac să se simtă ca şi cum ar fi iubita mea. Totul – începînd de la invitaţia pe care o fac din privire (cabeceo) pînă la îmbrăţişarea de tip milonguero (cu pieptul lipit) pe care aştept să o iniţieze ea, apoi de intenţia mea de mişcare, aşteptînd să-mi fie confirmată – reflectă un echilibru între mine şi parteneră, urmînd ca pe parcursul dansului să devenim un singur tot, bucurîndu-ne unul de celălalt, ca şi de muzica pe care evoluăm.

Muzica de tango este fie foarte ritmată, fie foarte sentimentală. E un amestec complicat de muzici europene, peste care s-au suprapus influenţe africane, cu ruperi de ritm, sincope, pauze. De altfel, tango este un nume generic, în realitate existînd trei feluri de muzică: milonga (strămoşul tangoului, cu un ritm foarte alert, de aceea se dansează cu paşi foarte mici), tango propriu-zis (care se dansează cu paşi mari, eleganţi) şi vals. Nu trebuie uitată, desigur, şi varianta modernă a acestei muzici, aşa-numitul tango nuevo (pe care îmi place mai mult s-o ascult decît s-o dansez).

E interesant cum, seara tîrziu, la ora cînd începe o milonga, mă simt obosit după ziua de muncă, încît aproape că n-aş mai ieşi din casă. Iar apoi, după ce aud muzica, intru în atmosferă, încep să dansez, mă încarc progresiv cu energie, în aşa fel încît, la orele mici ale dimineţii, cînd milonga ia sfîrşit, nu mai simt nici un pic de oboseală.

Dansez de patru ani tango şi nu mi-a trecut, încă, nici o clipă prin cap să mai dansez şi altceva. Am început să învăţ şi spaniola. Oare asta să fie adevărata dragoste?

Alexandru R. Săvulescu este jurnalist. 

Foto: Alexandru R. Săvulescu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.