Povestea directivei "Big Brother"

Oana TĂNĂSACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Povestea directivei "Big Brother" jpeg

În urmă cu aproximativ un an şi jumătate, o veste neaşteptată „zguduia“ spaţiul public românesc: Parlamentul adoptase, aproape cu unanimitate de voturi, Legea 298/2008, prin care operatorii de comunicaţie erau obligaţi să reţină datele de trafic (adică date privind sursa, destinaţia, data, ora şi locaţia comunicaţiei, tipul comunicaţiei, tipul de echipament folosit) pentru o perioadă de 6 luni. Adoptarea legii – poreclită de presă ca legea Big Brother – stîrneşte imediat furia opiniei publice, care se grăbeşte să proclame moartea statului de drept şi instaurarea unui regim al terorii. Distorsionarea dezbaterii publice capătă proporţii tot mai mari, pe măsură ce populaţia este alimentată în mod permanent cu ideea că „este ascultată“, în condiţiile în care legea interzicea în mod expres înregistrarea conţinutului propriu-zis al comunicaţiilor.

La momentul respectiv, nu mulţi cunoşteau faptul că legea românească avea de fapt la origine o directivă europeană destul de controversată, adoptată în 2006 – an în care România nu intrase încă în Uniunea Europeană. Contextul internaţional la acea vreme facilitase de altfel introducerea de reglementări favorabile organelor judiciare. Atît atentatele teroriste de la 11 septembrie, cît şi cele de la Londra şi Madrid, puseseră pe agenda actorilor decizionali ideea că numai o cooperare sporită şi o legislaţie comună ar putea facilita munca investigatorilor. Existenţa unor reglementări diferite nu făcea decît să îngreuneze anchetele transfrontaliere şi, cu atît mai mult, reconstituirea reţelelor sociale în cazuri de terorism.

Rînd pe rînd, statele membre au căutat formule de a implementa directiva în legislaţia naţională, în condiţiile în care însăşi adoptarea ei la nivel european stîrnise un soi de conflict pe baze procedurale între Consiliu şi Parlamentul European (în care Parlamentul a cîştigat). Statele naţionale au ales astfel ca accesul la datele reţinute să se facă numai pe baza unui ordin judecătoresc şi numai de către autorităţile competente, conform legislaţiei în vigoare. Unele au optat pentru durata minimă de colectare de 6 luni (cazul Germaniei şi al României), altele pentru cea maximă de 24 de luni (Slovacia, Polonia, Marea Britanie). În acelaşi timp, într-un număr însemnat de state, legea este trimisă la Curtea Constituţională (este aici nu numai cazul României, ci şi al Irlandei, Ungariei, Lituaniei). Dintre toate, cazul german merită probabil cea mai mare atenţie. Deşi critică faptul că legea naţională de aplicare este mult mai exigentă decît directiva o cere, Curtea Constituţională germană consideră că simpla stocare a datelor nu constituie neapărat o încălcare a Constituţiei în sine, ci mai degrabă absenţa unor mecanisme care să împiedice orice abuz. Reţinerea (păstrarea) datelor nu este în sine neconstituţională, consideră judecătorii germanii, deoarece se realizează oricum de către companiile ce furnizează servicii de comunicaţie. Prin urmare, nu statul este cel care posedă în mod nemijlocit informaţiile, ci ele sînt dispersate între diverşii furnizori de servicii de comunicaţii, iar statul le poate accesa cu mandat, doar pentru anumite cazuri de infracţiuni grave. Stocarea datelor nu înseamnă automat şi accesul la acestea, mai ales în condiţiile în care combinarea şi analiza lor este realizată de către organele de investigaţie numai în anumite condiţii. În acelaşi timp, Curtea recunoaşte că datele colectate, fie ele şi de trafic, permit obţinerea unor informaţii cu privire la afilieri de ordin politic sau social tocmai pentru că permite trasarea unor reţele sociale între categorii diferite de indivizi. Spre deosebire de Curtea Constituţională română (care a declarat legea românească neconstituţională la sfîrşitul anului trecut), cea germană nu atacă esenţa directivei, ci se rezumă la a afirma că, fără instituirea unor mijloace de transparenţă şi protecţie împotriva unor eventuale abuzuri, suspiciunea recurgerii ilegale la informaţii private va plana întotdeauna.

În Germania, campania împotriva colectării datelor de trafic din comunicaţii a fost iniţiată de către Grupul de Lucru German asupra Reţinerii Datelor (Vorratsdatenspeicherung), după ce aceeaşi organizaţie ceruse abrogarea directivei. Diferenţa faţă de dezbaterea publică românească a fost aceea că acelaşi grup care a incriminat legea a decis să propună o serie de soluţii pentru a garanta viaţă privată a individului. De exemplu, una dintre recomandări a fost aceea de a introduce mecanisme care să asigure securitatea datelor stocate – precum criptarea acestora şi stocarea lor pe sisteme care să fie separate de celelalte servicii oferite de furnizori. S-a propus, de asemenea, ca operatorii care procesează datele să fie responsabili de eventualele încălcări ale legii şi, în cazul producerii unor greşeli, aceştia să plătească o compensaţie persoanei sau persoanelor afectate.

Exemplele menţionate mai sus nu fac decît să arate că dialogul societate civilă-autorităţi poate fi constructiv şi poate conduce la găsirea unor soluţii avantajoase de ambele părţi. Desigur, este mult mai uşor să pui la zid, să acuzi, dar mult mai greu e să vii cu soluţii, să găseşti alternative, să intri într-un dialog. Mai degrabă decît o critică a directivei în sine, o reflecţie asupra modului în care se pot evita derapajele ar fi putut atrage consensul opiniei publice vizavi de o asemenea măsură legislativă.

Oana Tănăsache este asistent de cercetare la Centrul Român de Politici Europene. Cercetarea privind reținerea datelor din telecomunicații se va finaliza prin lansarea unui raport CRPE pe această temă, în toamnă.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.