Poveste de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Poveste de Crăciun jpeg

A fost odată ca niciodată... Într-un orăşel dintr-o ţară îndepărtată, înconjurată de munţi înalţi, cu păduri seculare, trăia un băiat cuminte. Avea o casă frumoasă, în mijlocul unei grădini pline de mister. Chiar şi iarna, cînd crengile copacilor se înclinau sub promoroacă, piţigoii veneau în zbor în căutare de mîncare, ştiind că vor găsi bucăţile de miez de nucă puse anume pentru ei. Tufişurile de la marginea grădinii, dezgolite de frunze, se cutremurau în bătaia vîntului de la răsărit. Erau vremuri tulburi şi oamenilor le era teamă pînă şi de umbra lor.

A fost odată ca niciodată... Aşa începeau poveştile de odinioară, pe vremea cînd încă plopul nu făcea pere şi nici răchita micşunele... În casă, unde tatăl lui aprindea focul cu crenguţe, punînd apoi vreascuri tot mai mari, încă înainte să se lumineze de ziuă, băiatul aştepta să se încălzească soba de teracotă, în faţa căreia motanul dormea pe covoraşul lui. O auzea pe bunica trebăluind prin bucătărie. Asculta colinde la un post de radio interzis, înregistrate cu zeci de ani în urmă, înainte ca Regele să plece în exil. „O, ce veste minunată“, „Moş Crăciun cu plete dalbe...“ şi alte colinde care îl făceau să uite de prezentul tot mai întunecat şi să se gîndească la o lume cu adevărat mai bună, plină de turtă dulce şi ciocolată cu lapte.

Apoi, o ajuta pe bunica să facă prăjituri şi cozonaci. Focul duduia în soba din bucătărie, în timp ce ei doi spărgeau ouăle şi frămîntau aluatul. Pentru prima dată, în anul respectiv, bunica s-a hotărît să facă şi biscuiţi, după nişte reţete găsite într-o revistă ungurească. Din aluat cu unt, tăiaţi în forme diferite, urmau să fie atîrnaţi în coşuleţe din hîrtie de mătase, pe bradul adus de tatăl lui la ceas de seară, pe care acum, în seara de Ajun, aveau să îl împodobească. Crengile cu ace lungi – de brad alb, mai rezistent la căldură – începeau să înmiresmeze încăperea cu aroma lor, îndelung aşteptată. Globurile multicolore, strălucitoare sau mate, cu decoraţiuni minuţioase, îşi împleteau cărările cu ghirlandele aurite şi lampioanele chinezeşti şi japoneze, cu franjuri de mătase. Bomboanele învelite în hîrtie poleită se salutau politicos cu conurile de brad, mai sobre, dar nu mai puţin elegante. Din cuptor venea mirosul ademenitor de cozonaci cu nucă, şi aluatul lor pufos, cu coajă rasă de lămîie, te îndemna să muşti cu poftă. Sub bradul împodobit, crenguţe răsfirate şi bomboane presărate pentru oaspetele ales, de toţi aşteptat. Cînd pregătirile erau pe terminate, băiatul pleca împreună cu tatăl lui la o plimbare de seară, prin zăpada care scîrţîia sub talpa ghetelor lustruite cu grijă. Mergeau, ca de obicei, la gară, să privească trenurile. Locomotivele cu abur pufăiau sfătos, unele cu un aer mai modest, trăgînd un tren local, altele cu mîndria lor aristocratică, pe măsura expresului internaţional pe care îl puneau în mişcare, după o scurtă oprire în orăşelul nostru de provincie a unui fost mare imperiu. Privind vagoanele elegante dispărînd în noapte, băiatul visa şi el cu ochii deschişi... Domni eleganţi, în costume de seară, croite pe măsură, şi doamne distinse, în rochii de mătase, cu coliere strălucitoare, afundîndu-se în fotoliile de catifea de odinioară...

Între timp, acasă, doar omul de zăpadă mai veghea bradul de-abia împodobit. Doar el îl vedea pe Moş Crăciun, venind ca în fiecare an, cu darurile de nepreţuit ascunse în sacul de poveste, punîndu-le sub ramurile împodobite. Portocale parfumate, din ţări mai calde, smochine încă pline de sevă, curmale nespus de dulci şi stafide din cămările sultanului. Doar omul de zăpadă îl vedea, în bătaia rece a vîntului, printre crengile dezgolite ale copacilor. Şi motanul dormea în faţa sobei, torcînd alene şi visînd la o lume mai bună, în care e plin de tot ce-ţi pofteşte inima.

Cînd ajungea şi băiatul înfrigurat, îmbujorat şi nerăbdător, cadourile îl aşteptau sub brad, cuminţi, în pachetele învelite în hîrtie poleită, legate cu panglici învolburate, pe care se grăbea să le deschidă. Era un an norocos. O ediţie completă a celor 1001 de nopţi, cu poveştile neasemuite ale Şeherazadei, cu Harun al Raşid, şi Ali Baba, şi lampa lui Aladin... Ilustraţiile colorate îi stîrneau şi mai mult imaginaţia, purtîndu-l pe covorul fermecat, spre minaretele Bagdadului şi ale Basorei, apărat de duhul cel bun şi mîngîiat de soarele mai blînd din asfinţit. Dar Moş Crăciun era deja departe, în sania lui cu zurgălăi, departe, tot mai departe...

A fost odată ca niciodată... Că de n-ar fi fost, nici nu s-ar fi povestit!...  

Alcor C. Crişan este traducător şi profesor.  

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.