Post-consumul cultural

- argument -

Cînd aţi cumpărat ultima oară un album de artă, un tablou, un CD cu muzică, un film pe DVD, un bilet la muzeu, o revistă? Aveţi acasă vreo colecţie cu astfel de bunuri? Mai păstraţi cărţile vechi, discurile, VHS-urile, revistele preferate? Mai umblaţi prin vechile colecţii? Le-aţi completat în ultimul timp? Indiferent de răspuns, un lucru e cert: bunurile culturale nu mai există în forma de altădată. Însăşi expresia „bunuri culturale“ sună vetust în epoca formatului digital şi a post-consumului. 

Ascultăm muzică la posturi de radio online, pe YouTube, Soundcloud/Spotify/Tidal ş.cl., la telefonul mobil sau în iPod; piratăm muzică în format mp3/flac sau o descărcăm legal de pe iTunes. De fapt, nu mai achiziţionăm muzică şi nu o mai deţinem într-un format fizic (casetă, CD, vinil), altfel decît, temporar, pe un

Muzica nu mai există, e virtuală. Nu mai e nevoie de posesie/proprietate, colecţii şi arhive: muzica,

muzica produsă de om sau de maşină e acum prezentă şi accesibilă în orice moment şi loc. E suficientă o conexiune de Internet şi un gadget

Muzica iese acum din laptop, din tabletă, din smartphone. Pe care le purtăm cu noi tot timpul pentru că oricum viaţa şi cariera noastră depind de ele. 

Precum muzica, şi filmele au evadat din arhive pentru a rula virtual pe torenţi de unde pot fi „pescuite“ de oricine, oricînd, cu orice unealtă electronică. Poţi vedea filme pe orice ecran: smartphone, desktop, plasmă, pînza/peretele din faţa unui proiector (inclusiv cu ochelari 3D). Nici cărţile nu mai au nevoie de coperte, atîta timp cît ai un ecran la îndemînă. În cîteva secunde poţi descărca în micul e-reader din palmă aproape orice carte scrisă vreodată de om. În cîteva minute poţi avea în buzunar biblioteci întregi, atîtea (e-)cărţi încît ţi-ar trebui şi vieţile strămoşilor tăi pentru a putea citi măcar o parte din ele. Vrei să admiri picturi, fresce, fotografii, colaje, sculpturi, monumente, arhitecturi ş.cl.? Poţi face turul virtual al unui muzeu de pe alt continent pe propriul laptop, le poţi admira într-un

rulînd la plasma de la tine din dormitor sau, în curînd, le vei admira şi cunoaşte istoria prin lentila propriilor ochelari. 

Dar

E-book

ul nu va da foc cărţii de hîrtie,

-ul audio-video nu va topi discurile de vinil sau DVD-urile cu filme, digitalul nu va închide muzeele de artă, site-urile nu vor îngropa siturile. Toate acestea nu se exclud, se definesc în funcţie de

& mediu, coexistă deja în cea mai democratică lume posibilă a suporturilor/formatelor alternative. 

Noile tehnologii de redare, reproducere şi stocare au abolit orice obstacol din calea consumului bunurilor culturale: totul a devenit accesibil oriunde, oricînd, oricui. Nu mai există alte constrîngeri în afara propriilor nevoi/gusturi/dispoziţii. Nu mai e nevoie să şi deţii ce vrei să consumi. Nu mai eşti nevoit nici să păstrezi ce ai obţinut. Şi la ce bun să selectezi

, cînd poţi păstra oricum

!? Centimetrii şi gramele s-au metamorfozat în biţi. Arta pluteşte, curge, se revarsă în eterul lumii într-un etern circuit. „Nori“, „torenţi“, „streaming“! Arta, toată arta produsă de omenire e acum aici. O găseşti sub toate formele, disponibilă pe orice suport, în orice moment, pentru orice stare. Arta şi-a atins, în sfîrşit, idealul: e ca oxigenul.

Epoca stocării infinite şi a post-consumului digital a început ieri.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU