Portofelul portocaliu

Andrew DAVIDSON-NOVOSIVSCHEI
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Portofelul portocaliu jpeg

Ca în cazul altora, primul meu contact cu cărțile a fost înainte să am amintiri. Adică am văzut cărțile pe care le-am băgat în gură și pe care le-am ronțăit, dar nu-mi amintesc de nici o carte de atunci. Sîntem trei frați, fratele meu mai mare, sora mai mică și eu. Iar părinții ne citeau înaintea somnului. De obicei se întîmpla asta la demisol, într-o cameră pe care o împărțeam cu fratele meu, ascultam povestioare și poezii. Sora mea avea camera la parter și aproape întotdeauna adormea cînd povestea se apropia de sfîrșit. După o vreme, fratele meu și cu mine ne-am supărat, presupunînd că se prefăcea că doarme, ca să nu urce pe scări, ci să fie cărată la ea în pat. Jur că i-am văzut un zîmbet cînd tatăl meu a luat-o în brațe și a ieșit din cameră. La fel ca alții, nu i-am vrut păcăliți pe părinți de nimeni altcineva, în afară de mine.

Am învățat să citesc la școala generală de stat „Hermosa Vista” din Mesa, Arizona, cînd aveam 5-6 ani. La școală eram înconjurați din trei părți de case și de o livadă de portocali, în alta. Vara mergeam cu prietenii și frații la biblioteca municipală. Aveam curiozități de cînd mă știam – se numărau printre ele furtunile, cîinii, baseball-ul, monștrii și planetele – și am avut ce citi despre toate, la bibliotecă, între șapte și zece ani. Iar oamenii de acolo interacționau altfel cu mine. La bibliotecă singura valută era apartenența la comunitate, adică să trăiești acolo. Eram mic, dar mi se părea că mă tratau ca și cum aș fi fost mare. Hoinăream printre rafturi și dacă cineva mă întreba ceva, era ca să mă ajute să găsesc o carte, nu ca să mă oprească și să mă trimită la mama, la tata sau la cine avea portofelul. Dar aveam și eu un portofel. Era portocaliu. Țineam acolo 50 de cenți și permisul de bibliotecă. Mă înțelegeam din ce în ce mai bine cu cărțile pe care le citeam. Am învățat numele unor nori, biografia lui Jackie Robinson și Babe Ruth, iar din clasa a V-a am început să scormonesc după cărți nu doar pentru informații, dar și ca să mă leg emoțional de povești, de lumea unor cărți. Prin gimnaziu și liceu citeam multă fantasy și SF.

Dar între lumea despre care citeam și cea din fața mea, în Arizona, trăiam o disonanță semnificativă. Mai tîrziu aveam să aflu că alți cititori de literatură engleză din fostele colonii trăiesc ceva asemănător, cel puțin cei din țările africane. Pentru mine, trecerea la mister, la lumi alternative avea loc în păduri, peste apă, pe munte, într-o ploaie sau o ninsoare deosebit de puternică. Scriitoarea Chimamanda Ngozi Adichie a vorbit despre primele povești pe care le-a scris cînd era mică în Nigeria, povești despre copii care se jucau în zăpadă și adulți care se bucurau că a ieșit soarele. În deșertul sonoran trăiam într-o lipsă majoră a reperelor specifice evenimentelor însemnate despre care citeam. Uram deșertul. Nu dădeam doi bani pe copacii fără frunze, pe peisajul marțian cu apusurile despre care cei din Arizona vorbesc neîncetat. Pentru mine, această experiență confirmă forța teribilă pe care cărțile o au ca să definească și să creeze frumusețea. Trăiam partea negativă a acestei forțe, într-o frumusețe care era absentă și astfel nu era frumusețe. Cînd am crescut și am devenit independent, bineînțeles că relația mea cu deșertul s-a îmbunătățit.

La facultate, am studiat Litere, iar la masterat, literatura comparată și, în cele din urmă, am început să adun mai multe cărți, să-mi dau seama care sînt cele pe care vreau să le țin aproape. Dimensiunile lecturii în acea vreme s-au multiplicat. Dincolo de legătura personală cu cărțile, descopeream legăturile dintre cărți, dintre carte și istorie, dintre carte și politică – dialogurile acestea multiple și concomitente. Părea că am învățat din nou să citesc, că aș fi putut trăi o viață cu o singură carte, cu întreaga lume în jurul ei, sau că aș fi putut renaște în lumea înconjurătoare a fiecărei cărți pe care o deschideam. Felurile de-a citi și de-a înțelege s-au dovedit din ce în ce mai numeroase, deși unele erau corecte și altele greșite. Un astfel de amestec între varietate, certitudine și posibilitatea de-a crea o înțelegere nouă mi se pare în continuare o bogăție neegalată. Simt că am nevoie de varietate fără să se excludă certitudinea și de certitudine fără să se excludă creația.

Cărțile pe care vreau să le traduc sînt, de fapt, cărți pe care vreau să le citesc perfect, să le înțeleg la modul absolut. Sînt convins că nu voi reuși niciodată, dar cred că o traducere care conține varietatea sensurilor, certitudine și care oferă posibilitatea unei înțelegeri noi este una reușită. Și dacă citesc cartea meticulos, există măcar o șansă să îmi iasă bogată, așa cum era ea și în limba originară.

Cu toate acestea, nu vreau să citesc doar capodopere. Am citit un roman polițist de două ori, așa de mult mi-a plăcut. Fie o lectură ușoară, plăcută înaintea somnului, fie una care să mă rupă și să-mi schimbe viața, o carte pe noptieră îmi transmite o asigurare mică, dar deloc lipsită de importanță.

Andrew Davidson-Novosivschei este traducător și poet.

Foto: Ion Barbu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Nepoții reginei Margareta FOTO Instagram
Cei 4 membri regali danezi rămași fără titluri: nepoții reginei Margareta, „șocați și triști“
Iată care sunt cei patru nepoți ai reginei Margareta a Danemarcei care au fost deposedați de titluri.
Sumudica2 jpg
Șumudică, dans oriental pe pista stadionului: Imagini prezentate de televiziunea saudită VIDEO
Marius Șumudică (51 de ani) are un stil inconfundabil, aproape la toate echipele sale.
INSTANT CIUCA CARBURANT 002 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Ciucă: Avem cantităţile necesare de gaz. România nu va suferi în iarna aceasta de lipsa gazului
Premierul Nicolae Ciucă a dat asigurări, sâmbătă, că România are cantităţile necesare de gaz, iar ţara noastră nu va suferi din lipsa acestuia în iarna 2022 - 2023.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.