Politică şi reflexe democratice

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Politică şi reflexe democratice jpeg

Discursul public autohton contemporan, dominat de demagogie, populism și așa-zis patriotism, nu se încurcă, în mod evident, în subtilități conceptuale. Agenda publică este sufocată de insanități întărite de urletele asurzitoare ale hoților care strigă „Hoțul!“, Justiția e arătată cu degetul de cei care o încalcă, iar groparii democrației se ocupă cu legile defăimării, folosindu-se de un concept vetust pentru a sufoca, autoritarist, libertatea de exprimare. Țărișoara să nu rămînă cumva cu onoarea nereperată!

În teoria politică, în schimb, onoarea este probabil unul dintre cele mai versatile, dar și mai invocate concepte, de la antici la moderni: marchează, alături de înțelegerea și definiția libertății, una din granițele fine ale raportării la arta guvernării. Versatil, pentru că se leagă, prin aria de cuprindere extrem de vastă, de simțul datoriei, de cinste, de patriotism (Cicero), de cuvîntul dat și de promisiuni respectate, dar și de o anumită disjuncție practicată de la Machiavelli încoace, între diversele tipuri de onoare (sau virtute), dintre care cea politică nu este decît una, diferită de ceea ce se înțelege prin morala comună.

Cîmpul de experiență, cum se spune în istoria conceptuală, al conceptului de onoare este printre cele mai substanțiale, comparabil ca întindere, durată și diversitate a semnificației cu cel al democrației. Atașată mai întotdeauna artei guvernării (adesea servind la definirea mai nuanțată a tipurilor de regim politic), onoarea (cu sora ei bună virtutea) face parte, rînd pe rînd, fie din instrumentarul de bază al bunului suveran, fie din lista scurtă a însușirilor savant și prudent dozate pentru a fi însoțitori credincioși în arta guvernării. Cum onoarea este adesea asociată cu virtuțile pe cîmpul de război, ea se regăsește în compania marilor șefi militari. Însă știința guvernării nu este sinonimă cu cea militară – uneori, chiar dimpotrivă –, așa încît suprapunerea celor două accepțiuni este adesea evitată și chiar descurajată (Platon fiind probabil exemplul cel mai cunoscut).

Definițiile și rolul acordat onoarei sînt, în același timp, un bun indicator al transformărilor treptate în gîndirea politică spre modernitate. Distincția public/privat, pe de o parte, și separația Biserică/stat, pe de altă parte, participă la modificarea locului și sensului acordat onoarei în panoplia virtuților politice sau în portretul suveranului competent.

Din perspectiva filozofiei politice moderne, onoarea nu e un concept frecventat cu mare entuziasm: teoria democrației invită insistent la o prudență crescută în asocierea ei cu principiile guvernării democratice și mai cu seamă cu egalitatea condițiilor, considerată aproape incompatibilă cu onoarea.

Machiavelli este, se știe, unul dintre primii autori „iconoclaști“: preluînd abundent exemple din istoria Romei, ajunge să convingă cititorul de relativa inutilitate practică, în arta guvernării, a unor reprezentări prea dogmatice în domeniul onoarei (care rămîne asociată, în umanismul civic, cu un anumit tip de patriotism). Pledoaria lui Machiavelli, departe însă de a fi una în favoarea necinstei sau a minciunii în politică, așa cum au lăsat-o să înțeleagă secole de vulgarizare à outrance, se concentrează într-o pledoarie pentru folosirea înțeleaptă a simțului datoriei și al onoarei într-o guvernare eficientă. Este evident, remarcă el în Principele, că „oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în mod cinstit, iar nu cu viclenie“, dar „experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrșit lucruri mari au fost aceia care nu au ținut prea mult seama de cuvîntul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor“. (Machiavelli, Principele, trad. Nina Façon, Humanitas, București, 2006, p. 183)

Probabil că discuția cea mai limpede produsă însă în știința politică modernă îi aparține lui Montesquieu, care definește extrem de precis virtutea politică și face distincția dintre aceasta și Onoare (în Esprit des Lois, vol. II, Gallimard, Biblio-thèque de la Pléiade, Paris, 1951). Astfel, virtutea politică este îndreptată către atingerea binelui general, spre deosebire de „virtuțile morale particulare“ ori de „adevărurile revelate“ (p. 255). Virtutea politică este principiul specific și necesar democrațiilor, spre deosebire de Onoare, care „însuflețește corpul politic, legile și chiar virtuțile monarhiilor“ (p. 258) și este indisolubil legată de logica distincțiilor de clasă și rang dintr-o monarhie.

Democrațiile nu au așadar, din perspectiva definiției strict politice a onoarei, prea multe de împărțit cu ea. E amuzant – vorba vine! – de remarcat că în textul jurămîntului depus de parlamentari la începutul mandatului, formula de încheiere este, potrivit legii (nr. 8/2002), „așa să-mi ajute Dumnezeu“, dar în art. 2 al aceleiași legi, formula poate fi înlocuită, la cererea deputatului/senatorului, cu „jur pe onoare și conștiință“. Privind la calitatea majorității parlamentare actuale, conceptul de onoare este oricum limpede și temeinic golit de conținut. 

Raluca Alexandrescu este conferențiar univ. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Foto: wikipedia

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.