Ploaie de Paște

Vladimir NABOKOV
Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Ploaie de Paște jpeg

[...]

Între timp, ouăle deveniseră de un violet veninos. Pe un ou nevopsit, ea a hotărît să deseneze cele două inițiale de Paște, așa cum se obișnuia în Rusia. Prima literă, „X”, a desenat-o bine, dar a doua nu prea și-o putea aminti, iar în cele din urmă, în loc de un „B” a desenat absurd, cocoșat, „β”. Cînd cerneala s-a uscat complet, a împachetat ouăle în hîrtie igienică moale și le-a pus în poșeta de piele.

Dar ce toropeală chinuitoare... Voia să se întindă în pat, să bea niște cafea fierbinte și să-și întindă picioarele... Avea febră și pleoapele o usturau... Cînd a ieșit afară, trosnetul uscat al tusei a început iarăși să i se întețească în gît. Străzile erau întunecate, umede și pustii. Platonovii locuiau în apropiere.

Erau așezați, beau ceai, iar Platonov, chel, cu o barbă rară, într-o cămașă rusească de serj cu nasturi pe-o parte, îndesa tutun galben în hîrtie de țigară, atunci cînd Joséphine a ciocănit cu mînerul umbrelei și a intrat.

– A, bună seara, Mademoiselle.

S-a așezat alături de ei și, fără tact, guralivă, a început să discute despre iminentul Paște Rusesc. A scos ouăle violet din geantă, unul cîte unul. Platonov a observat ouăle cu litere liliachii „X β” și a izbucnit în rîs.

 „Ce-o fi făcut-o să aplice acele inițiale ebraice?”

Soția lui, o femeie dolofană cu o perucă galbenă și ochi întristați, a zîmbit în treacăt. I-a mulțumit Joséphinei cu indiferență, scoțînd vocalele ei franțuzești. Joséphine n-a înțeles de ce rîdeau. Se simțea furioasă și tristă. A început să vorbească iarăși, însă avea senzația că ceea ce spunea era nelalocul său, și totuși nu se putea abține.

– Da, în momentul de față nu mai e Paște în Rusia... Biata Rusie! Ah, îmi amintesc cum oamenii obișnuiau să se sărute unii pe alții pe străzi. Și mica mea Hélène arăta ca un înger în acea zi... Ah, adesea plîng noaptea-ntreagă gîndindu-mă la minunata voastră țară!

Platonovilor li se păreau întotdeauna neplăcute aceste conversații. Nu discutau niciodată despre pierdutul lor pămînt natal cu străinii, așa cum bogații ruinați își ascund sărăcia și devin chiar și mai trufași, și mai puțin abordabili ca înainte. Prin urmare, în adîncul său, Joséphine simțea că ei nu iubeau Rusia deloc. De obicei, cînd îi vizita pe Platonovi, ea se gîndea că, numai de-ar începe să vorbească despre frumoasa Rusie cu lacrimi în ochi, Platonovii ar izbucni deodată în hohote de plîns și ar începe să-și reamintească și să povestească, și că ei trei ar sta toată noaptea, amintindu-și, plîngînd și strîngîndu-și mîinile unii altora.

Dar, în realitate, asta nu s-a întîmplat niciodată. Platonov încuviința politicos și indiferent din barbă, în timp ce soția lui tot încerca să afle de unde se putea lua niște ceai sau săpun cît mai ieftin posibil.

Platonov a început iarăși să-și răsucească țigările. Soția lui le așeza aliniate într-o cutie de carton. Intenționaseră amîndoi să tragă un pui de somn pînă ce era vremea să plece la slujba de Paște la biserica grecească de după colț. Voiau să stea în tăcere, să-și vadă de gîndurile lor, să vorbească numai din priviri și din zîmbete aparte, aparent distrate, despre fiul lor care fusese ucis în Crimeea, despre nimicuri de Paște, despre biserica lor de cartier din strada Pocitamskaia. Acum venise bătrîna aceea gureșă și sentimentală, cu ochii ei gri închis neliniștiți, doldora de oftaturi, și-ar cam putea să stea pînă ce-or să plece și ei de acasă.

Joséphine a tăcut, sperînd cu ardoare că ar putea și ea să fie invitată să îi însoțească la biserică, iar apoi să ia micul dejun cu ei. Știa că făcuseră prăjituri de Paște cu o zi înainte și, deși era clar că ea nu putea mînca nici una din cauză că avea febră, totuși ar fi fost atît de plăcut, atît de cald, atît de festiv.

Platonov a scrîșnit din dinți și, înăbușindu-și un căscat, s-a uitat pe furiș la încheietură, la cadranul de sub micul ecran. Joséphine și-a dat seama că nu aveau de gînd s-o invite. S-a ridicat.

– Aveți nevoie să vă odihniți un pic, dragii mei prieteni, dar vreau să vă spun ceva înainte să plec.

Și, apropiindu-se de Platonov, care de asemenea s-a ridicat, a exclamat într-o rusă sonoră:

– Hristos a înviat!

Aceasta a fost ultima ei speranță de a stoarce o izbucnire de lacrimi fierbinți și dulci, sărutări de Paște, o invitație de-a lua micul dejun împreună... Dar Platonov doar și-a îndreptat umerii și a spus cu un rîs reprimat:

– Vedeți, Mademoiselle, pronunțați minunat rusește...

Odată ajunsă afară a izbucnit în hohote de plîns și a început să meargă apăsîndu-și batista pe ochi, legănîndu-se ușor și bătînd cu umbrela de mătase, ca un baston, pe trotuar. Cerul era cavernos și frămîntat – luna confuză, norii precum ruinele.

[...]

(din volumul Povestirile lui Vladimir Nabokov, traducere de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2009)

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.