⬆
o poveste de paște
Cel mai mare numitor comun
Scriitori autentici, de pretutindeni și din toate timpurile, au scris literatură inspirată de Paște impresionați de aceste unice experiențe colective de reculegere și de redescoperire a umanității din noi.
Mic manual pentru nefericirea perfectă
N-a fost decît adaptarea și răsuflul omenirii aflate între două mari crime, numite în mod elegant războaie mondiale.
Flacăra
Adesea a fost mîniat pe acel oraș, dar tot nu ar fi vrut să se întîmple acolo asemenea grozăvii ca acelea de astăzi.
Mama urlă
Înăuntrul ei se făcuse cel mai mare întuneric, dar uite că, din vreme în vreme, mama știa cum să dezghioace lumina.
Evanghelia după Marcu
Oamenii, de-a lungul vremii, au repetat întruna două istorii: aceea a unei corăbii ce caută pe apele mediteraneene o insulă iubită și aceea a unui Dumnezeu care se lasă răstignit pe Golgota.
Copacii umblători
„Şi el, ridicîndu-şi ochii, a zis: zăresc oameni; îi văd ca pe nişte copaci umblînd.”
Ploaie de Paște
Aceasta a fost ultima ei speranță de a stoarce o izbucnire de lacrimi fierbinți și dulci, sărutări de Paște, o invitație de-a lua micul dejun împreună...
Pe o muchie, cu ghemul negru în brațe
Înainte să învăț un drum, am învățat rătăcirea.
Cel ce nu moare niciodată
Slujitorul lui Anna, cel care L-a pălmuit, a primit pedeapsa de a nu muri pînă la a doua Lui venire. Și, de atunci, umblă prin lume.