Cel mai mare numitor comun

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Cel mai mare numitor comun jpeg

Este tot mai dificil să găsim între noi un numitor comun – fie el și cel mai mic. Între ceea ce crede unul și ceea ce crede altul este nu doar o mare diferență, ci o aprigă confruntare. Contrar opiniei că ne „tribalizăm“, eu susțin că și în interiorul „triburilor“ de azi coeziunea e foarte fragilă. Nici triburile nu mai sînt ce-au fost! În acest context, sărbătorile ne oferă prilejul unic de a reveni pe teritorii comune, în care ne regăsim unii cu alții mai liniștiți sufletește, un pic mai dispuși să ne privim în ochi, să-l ascultăm pe celălalt și chiar – vai, vă rog, nu mă denunțați activiștilor lockdown! – să ne îmbrățișăm. În lumea care a desființat cel mai mic numitor comun între oameni, sărbătorile ne aduc pe toți la cel mai mare numitor comun din noi. Sărbători, zic? Of, sper că nu calc în străchinile corectitudinii politice, dar la Crăciun și la Paște mă refer, mai ales. De ce ateismul radical, mascat în zîmbitor și tolerant secularism, nu a reușit să impună sărbători care să aibă aceeași putere simbolică și emoțională? Știm, doar, că stăpînirile necreștine au încercat adesea în ultimul secol și în multe locuri să inventeze sărbători care să rivalizeze, de nu cumva chiar să facă uitate, Crăciunul și Paștele. Nu le-a ieșit nimic. Nici un 1 Mai, nici o zi națională, nici o zi de naștere a vreunei republici sau a vreunui șef de stat, nici o sărbătoare a nu știu cărei eliberări de sub nu știu ce cotropitor, nici o zi a vreunei victorii nu au putut nici măcar să se compare cu emoția resimțită de toți, credincioși sau necredincioși, în cea mai deplină solidaritate comunitară, de Crăciun și de Paște. În comunism, o propagandă necruțătoare a încercat decenii la rînd să înlocuiască Crăciunul cu Revelionul și Paștele cu 1 Mai. N-au reușit nimic. 

Există, desigur, riscul ca o grămadă de recenți nervoși să dea cu acest „Argument“ de pămînt chiar acum. Nu m-aș supăra. Totuși, i-aș sfătui să citească acest Dosar, căci e vorba despre acest cel mai mare numitor comun, care-i cuprinde și pe ei.

Firesc, Paștele, ca și Crăciunul, a generat literatură de cea mai înaltă calitate. Scriitori autentici, de pretutindeni și din toate timpurile, au scris literatură inspirată de Paște impresionați de aceste unice experiențe colective de reculegere și de redescoperire a umanității din noi. Așa că am decis să facem un Dosar aparte. Am ales, cu totul la întîmplare, cinci povestiri scrise de mari scriitori, din spații lingvistice și din epoci diferite: I.L. Caragiale, Selma Lagerlöf, Ernest Hemingway, Jorge Luis Borges și Vladimir Nabokov. Ei înșiși, oameni cu raportări foarte personale la Dumnezeu. Și am invitat cinci dintre cei mai reprezentativi scriitori români ai momentului să recitească cîte una dintre aceste povestiri și să reacționeze literar. Nu am vrut nici eseuri, nici comentarii, nici critică și nici istorie literară. Am vrut ca la poveștile de Paște ale marilor autori clasici să răspundă, cu propriile lor povești, scriitorii noștri de astăzi. Au răspuns emoționant, autentic și cu robust talent Ioana Nicolaie, Bogdan-Alexandru Stănescu, Veronica D. Niculescu și Radu Sergiu Ruba. Împins de o impardonabilă vanitate, am răspuns și eu, după puterile mele, uneia dintre aceste provocări literare.

În fond, chiar dacă unii nu pot crede că Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu și a înviat „a treia zi după Scripturi“, noi toți sîntem de acord că povestea Paștelui este una dintre cele mai puternice povești din istoria lumii. Poate chiar cea mai puternică dintre toate. Hristos a înviat!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.