Playboy şi Cutezătorii

Amintiri despre tabu-uri din copilărie Îmi amintesc şi acum: eram prin clasa a IV-a, oricum pe vremea "lu' împuşcatu'" şi cartea găsită în biblioteca bunicilor, fără coperte, cu marginile îngălbenite şi roase, exercita o atracţie magnetică asupra mea. Era un fel de frică stranie, amestecată cu plăcerea irezistibilă a lucrului interzis: o carte despre acel misterios şi fascinant lucru numit sex. Mai precis, cartea se numea, promiţător, Educaţia sexuală a adolescenţilor - sau ceva de felul ăsta. O carte tabu din care, spre marea mea dezamăgire, nu am aflat mare lucru, decît că, după înfiriparea sentimentelor de afecţiune şi respect reciproc dintre cei doi tineri, o chestie mică şi zglobie, numită complicat "spermatozoid", o ia la goană nebuneşte prin tot felul de cotloane întortocheate, în căutarea unui tandru şi primitor ovul. Şi aşa apar copiii, conchidea cartea, drept încheiere, deloc lămuritor. Mult mai edificatoare în această privinţă erau discuţiile pe şoptite din recreaţii, cu obraji roşind şi cuvinte de neînţeles, sau scenele de amor din filme, surprinse seara, cînd se uitau ai mei la video, trimiţindu-mă fără nici un fel de milă la culcare, atunci cînd acţiunea devenea "periculoasă". În rest, misterul era total... În scurt timp, a venit un alt lucru complicat şi oarecum misterios numit revoluţie, care a adus după sine conceptul de libertatea presei. În virtutea ideii (verificate de mult de popoarele occidentale mai civilizate) că "sexul vinde", au început să cadă unul după altul vechile tabu-uri, din motive mai mult comerciale. Prima dată au invadat tarabele revistele "cu femei goale", lucioase şi ameţitoare, spre bucuria băieţeilor de toate vîrstele. Prima revistă a fratelui meu (reprezentant al generaţiei "McDonald's, Coca-Cola & Internet") a fost Playboy, înlocuind paşnica şi nevinovata revistă Cutezătorii de pe vremea noastră. De la sine înţeles că frate-miu ar fi pufnit într-un rîs superior-dispreţuitor dacă i-ar fi căzut în mîini, la vîrsta mea, celebra Educaţie sexuală a anilor '50, plină de tabu-uri penibile şi desuete, cu care mi-am făcut ucenicia. Cînd a împlinit 16 ani, acelaşi frăţior nevinovat a primit de la prieteni o frumoasă ediţie ilustrată a Kamasutrei, pentru a "aprofunda problema". Apoi au venit filmele. La început fără pătrăţele şi buline roşii, fără explicaţii şi clasificări, filmele la care visam cu toţii, cu împuşcături, violenţă, nuditate şi limbaj explicit, filme adevărate cu femei frumoase şi scene fierbinţi, care făceau ca bietele scene de altă dată (în care personajele se sărutau, acoperite bine de cearceafuri pînă-n gît) să pară nişte glume nevinovate pentru naivi. Şi încet-încet, copiii nu au mai fost trimişi la culcare... Apoi filmele s-au mutat la ştiri. Întîi, timid, la ştirile "de la ora 5". Am aflat de acolo că în fiecare zi există un număr impresionant de violuri şi crime, despre care înainte nu ştiam. Ne-am oripilat profund, dar se pare că unii au continuat să se uite, cuprinşi de o fascinaţie morbidă a ororii, de plăcerea perversă de a privi în ograda altor oameni, la scandalurile şi violenţele lor domestice. Vechile tabu-uri au ajuns materie primă pentru ştiri, sub formă de "fapt divers". Am avut chiar şi sex în direct (la Big Brother), apoi emisiuni care studiază adulterul sau promovează spălatul rufelor în public. Şi, în sfîrşit, să nu uităm că a apărut Internetul. Care nu numai că dărîmă multe tabu-uri, dar este şi un excelent spaţiu pentru a discuta despre ele. Despre tabu-uri pe chat ondina: vorbeam, aşadar, despre tabu-uri, în special în mass-media; chestii despre care nu se vorbeşte în presă şi chestii care s-au "de-tabuizat" prin prea multă folosire. taz: presa despre presă... ăsta da TABU! de ce dracu nu scrie nimeni despre presa de la noi??? presa nu ştie decît să vîndă! kiki: şi nu se vorbeşte despre patronii din spatele trusturilor, care manevrează presa în interesul lor. taz: păi da... tabu este că presa nu vorbeşte despre presă, despre supradimensionarea ei, despre toate dedesubturile şi jocurile ei, despre faptul că idiotizează societatea cu violuri şi nonsensuri! ondina: eu, ca să fiu sinceră, mă gîndeam să scriu mai degrabă despre sex... taz: sexul vinde... asta e clar... ondina: că sexul, datorită prezentării excesive în presă, a devenit, din tabu, cum era pe vremuri, ceva foarte normal. taz: ba chiar banal, aş spune! kiki: banalitatea sexului din patul nostru... taz: în comparaţie cu ăla de la televizor! ondina: voiam să zic că presa a dărîmat tabu-uri. taz: da, şi în schimb le-a trivializat prin expunere repetată. kiki: datorită banalizării sexului în media, s-a demitizat şi noţiunea de "a face dragoste". taz: şi am ajuns mai degrabă nişte consumatori de sex virtual. ondina: ba nu, eu zic că toţi am devenit mai "profesionişti"... vezi cosmopolitan, care învaţă adolescentele arta sexului oral etc. taz: mda... acum toate puştoaicele sînt, potenţial vorbind, experte în diverse rafinamente sexuale prezentate prin reviste, în numele emancipării femeii. kiki: exact, ceea ce înainte era considerat un mare tabu! taz: aş zice că băieţii comunişti descopereau masturbarea cu propriile mîini şi idei... ăştia de acum se informează de pe net. ondina: oare asta să însemne progres? kiki: şi mie prima idee de sex mi-a venit dintr-o revistă străină... ondina: vezi, tot presa... taz: ca să nu mai vorbim de spoturile publicitare, care sînt îmbibate de sex. kiki: nu e un lucru bun, că se dărîmă astfel tabu-urile?! la ce folosesc? nu sînt tabu-urile un semn de primitivism într-o societate? taz: problema e cum le dărîmi şi ce laşi în loc... poţi să o faci prin umor sau prin educaţie, prin culturalizare, ceea ce e mai greu şi cere timp... sau poţi să o faci tot la modul primitiv, dărîmînd cu bîta, agresiv, violent, prin demonetizare şi vulgarizare. ondina: şi ce obţii, se modifică astfel "mentalităţile colective"? avem o societate mai deschisă, mai tolerantă? taz: nu neapărat, ci poate un pic mai abrutizată, mai imună la violenţă... în sensul ştirilor de la ora 5, a "de-tabuizării" mediatice de care vorbeam, şi asta sub presiunea rating-ului, a audienţei, etc. kiki: deci fără tabu-uri, fără prejudecăţi, dar poate fără "moral" şi "prinţipuri"? taz: asta e o discuţie mai veche, nu poţi opri evoluţia... de fapt, poate aici e o dilemă.