Playboy şi Cutezătorii

Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Amintiri despre tabu-uri din copilărie Îmi amintesc şi acum: eram prin clasa a IV-a, oricum pe vremea "lu' împuşcatu'" şi cartea găsită în biblioteca bunicilor, fără coperte, cu marginile îngălbenite şi roase, exercita o atracţie magnetică asupra mea. Era un fel de frică stranie, amestecată cu plăcerea irezistibilă a lucrului interzis: o carte despre acel misterios şi fascinant lucru numit sex. Mai precis, cartea se numea, promiţător, Educaţia sexuală a adolescenţilor - sau ceva de felul ăsta. O carte tabu din care, spre marea mea dezamăgire, nu am aflat mare lucru, decît că, după înfiriparea sentimentelor de afecţiune şi respect reciproc dintre cei doi tineri, o chestie mică şi zglobie, numită complicat "spermatozoid", o ia la goană nebuneşte prin tot felul de cotloane întortocheate, în căutarea unui tandru şi primitor ovul. Şi aşa apar copiii, conchidea cartea, drept încheiere, deloc lămuritor. Mult mai edificatoare în această privinţă erau discuţiile pe şoptite din recreaţii, cu obraji roşind şi cuvinte de neînţeles, sau scenele de amor din filme, surprinse seara, cînd se uitau ai mei la video, trimiţindu-mă fără nici un fel de milă la culcare, atunci cînd acţiunea devenea "periculoasă". În rest, misterul era total... În scurt timp, a venit un alt lucru complicat şi oarecum misterios numit revoluţie, care a adus după sine conceptul de libertatea presei. În virtutea ideii (verificate de mult de popoarele occidentale mai civilizate) că "sexul vinde", au început să cadă unul după altul vechile tabu-uri, din motive mai mult comerciale. Prima dată au invadat tarabele revistele "cu femei goale", lucioase şi ameţitoare, spre bucuria băieţeilor de toate vîrstele. Prima revistă a fratelui meu (reprezentant al generaţiei "McDonald's, Coca-Cola & Internet") a fost Playboy, înlocuind paşnica şi nevinovata revistă Cutezătorii de pe vremea noastră. De la sine înţeles că frate-miu ar fi pufnit într-un rîs superior-dispreţuitor dacă i-ar fi căzut în mîini, la vîrsta mea, celebra Educaţie sexuală a anilor '50, plină de tabu-uri penibile şi desuete, cu care mi-am făcut ucenicia. Cînd a împlinit 16 ani, acelaşi frăţior nevinovat a primit de la prieteni o frumoasă ediţie ilustrată a Kamasutrei, pentru a "aprofunda problema". Apoi au venit filmele. La început fără pătrăţele şi buline roşii, fără explicaţii şi clasificări, filmele la care visam cu toţii, cu împuşcături, violenţă, nuditate şi limbaj explicit, filme adevărate cu femei frumoase şi scene fierbinţi, care făceau ca bietele scene de altă dată (în care personajele se sărutau, acoperite bine de cearceafuri pînă-n gît) să pară nişte glume nevinovate pentru naivi. Şi încet-încet, copiii nu au mai fost trimişi la culcare... Apoi filmele s-au mutat la ştiri. Întîi, timid, la ştirile "de la ora 5". Am aflat de acolo că în fiecare zi există un număr impresionant de violuri şi crime, despre care înainte nu ştiam. Ne-am oripilat profund, dar se pare că unii au continuat să se uite, cuprinşi de o fascinaţie morbidă a ororii, de plăcerea perversă de a privi în ograda altor oameni, la scandalurile şi violenţele lor domestice. Vechile tabu-uri au ajuns materie primă pentru ştiri, sub formă de "fapt divers". Am avut chiar şi sex în direct (la Big Brother), apoi emisiuni care studiază adulterul sau promovează spălatul rufelor în public. Şi, în sfîrşit, să nu uităm că a apărut Internetul. Care nu numai că dărîmă multe tabu-uri, dar este şi un excelent spaţiu pentru a discuta despre ele. Despre tabu-uri pe chat ondina: vorbeam, aşadar, despre tabu-uri, în special în mass-media; chestii despre care nu se vorbeşte în presă şi chestii care s-au "de-tabuizat" prin prea multă folosire. taz: presa despre presă... ăsta da TABU! de ce dracu nu scrie nimeni despre presa de la noi??? presa nu ştie decît să vîndă! kiki: şi nu se vorbeşte despre patronii din spatele trusturilor, care manevrează presa în interesul lor. taz: păi da... tabu este că presa nu vorbeşte despre presă, despre supradimensionarea ei, despre toate dedesubturile şi jocurile ei, despre faptul că idiotizează societatea cu violuri şi nonsensuri! ondina: eu, ca să fiu sinceră, mă gîndeam să scriu mai degrabă despre sex... taz: sexul vinde... asta e clar... ondina: că sexul, datorită prezentării excesive în presă, a devenit, din tabu, cum era pe vremuri, ceva foarte normal. taz: ba chiar banal, aş spune! kiki: banalitatea sexului din patul nostru... taz: în comparaţie cu ăla de la televizor! ondina: voiam să zic că presa a dărîmat tabu-uri. taz: da, şi în schimb le-a trivializat prin expunere repetată. kiki: datorită banalizării sexului în media, s-a demitizat şi noţiunea de "a face dragoste". taz: şi am ajuns mai degrabă nişte consumatori de sex virtual. ondina: ba nu, eu zic că toţi am devenit mai "profesionişti"... vezi cosmopolitan, care învaţă adolescentele arta sexului oral etc. taz: mda... acum toate puştoaicele sînt, potenţial vorbind, experte în diverse rafinamente sexuale prezentate prin reviste, în numele emancipării femeii. kiki: exact, ceea ce înainte era considerat un mare tabu! taz: aş zice că băieţii comunişti descopereau masturbarea cu propriile mîini şi idei... ăştia de acum se informează de pe net. ondina: oare asta să însemne progres? kiki: şi mie prima idee de sex mi-a venit dintr-o revistă străină... ondina: vezi, tot presa... taz: ca să nu mai vorbim de spoturile publicitare, care sînt îmbibate de sex. kiki: nu e un lucru bun, că se dărîmă astfel tabu-urile?! la ce folosesc? nu sînt tabu-urile un semn de primitivism într-o societate? taz: problema e cum le dărîmi şi ce laşi în loc... poţi să o faci prin umor sau prin educaţie, prin culturalizare, ceea ce e mai greu şi cere timp... sau poţi să o faci tot la modul primitiv, dărîmînd cu bîta, agresiv, violent, prin demonetizare şi vulgarizare. ondina: şi ce obţii, se modifică astfel "mentalităţile colective"? avem o societate mai deschisă, mai tolerantă? taz: nu neapărat, ci poate un pic mai abrutizată, mai imună la violenţă... în sensul ştirilor de la ora 5, a "de-tabuizării" mediatice de care vorbeam, şi asta sub presiunea rating-ului, a audienţei, etc. kiki: deci fără tabu-uri, fără prejudecăţi, dar poate fără "moral" şi "prinţipuri"? taz: asta e o discuţie mai veche, nu poţi opri evoluţia... de fapt, poate aici e o dilemă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: