Plagiatorii mei

Publicat în Dilema Veche nr. 190 din 27 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Deşi n-am scris prea mult, am fost copios plagiat. Nici nu îmi imaginam că textele mele se vor bucura de atîta atenţie încît să fie pur şi simplu adoptate, ca să nu zic răpite, de cei care, se pare, le-au găsit irezistibile. Mi s-a făcut onoarea de a fi plagiat în fel şi chip. Să încep mica mea poveste cu întîmplările din vara aceasta. Eram în Gara de Nord, plecam din Bucureşti şi, fiind în pană de lectură de tren, mi-am cumpărat la întîmplare cîteva ziare şi reviste. Printre acestea şi Lumea misterelor (nr. 7 din 24 iulie), publicaţie pe care nu o mai citisem niciodată. Alături de articole despre angeloterapie, blestemul bunicii, spiriduşi, strigoi etc., am surpriza să găsesc un articol semnat de Liliana Alexandru (jurnalistă ce figurează în caseta redacţională), intitulat "Pitar Moş, o stradă plină de istorie". Am recunoscut imediat că era vorba de un pasaj consistent din cartea mea apărută în primăvara aceasta la Editura Humanitas, Străzi vechi din Bucureştiul de azi. Această carte a ispitit nu doar jurnalişti, în felul lor disperaţi şi în pană de inspiraţie, nevoiţi să umple cu ceva paginile, ci şi personaje care se bucură de o anume trecere şi notorietate. Cîteva zile mai tîrziu, în Jurnalul naţional din 29 iulie, dau peste un titlu atrăgător: "Povestiri spuse de străzile oraşului", autor fiind oarecum cunoscuta actriţă Rodica Mandache. Citesc cu interes şi, cu enormă dezamăgire, îmi dau seama că este vorba despre un colaj ce relua, cu modificări minimale, pasaje din cartea mea, dedicate străzilor Batiştei, Mîntuleasa, Pitar Moş, Lipscani. Seria surprizelor legate de cartea mea despre străzile Bucureştiului nu se rezumă doar la atît. Tot în luna iulie aflu cu stupoare că texte semnate de mine apar de zor în Tricolorul şi România Mare. Din nou despre strada Batiştei, Sf. Elefterie, cartierul Balta Albă. În acest caz nu e vorba de plagiat, dar tot furt intelectual se cheamă din moment ce, fără acordul meu, îmi apare numele sub fragmente extrase din cartea mea (fără a se indica sursa), cu titluri date aiurea de redacţiile respective. Habar nu aveam că sînt colaborator al publicaţiilor Tribunului. Chiar mă gîndeam să-i dau o întîlnire la... tribunal. Acu’ ce să mai zic? Le-o fi plăcut şi lor cartea mea. Au mîncat şi ei o feliuţă de pîine din munca altuia... Ceva firimituri din ce-am mai scris şi eu apar te miri unde. Un amic îmi semnala că în Jurnalul online al Muzeului ASTRA din Sibiu (nr. 10, iulie 2007) apare articolul "Incursiuni în lumea lecturii", de Daniela Muntean, care, cu nonşalanţă de copist medieval, îmi reia, cu croşete, dosarul intitulat "Viciul lecturii" pe care l-am publicat în Dilemateca nr. 8 din 2007. Internetul ăsta e mare lucru! A uşurat enorm munca fizică a plagiatorilor, că de cea intelectuală nu prea este cazul să vorbim. Dai copy, apoi paste, şi articolul e gata. Nu îţi rămîne decît să te semnezi cu satisfacţia încercată de orice autor, avînd impresia că l-ai scris chiar tu. Să vă mai povestesc o întîmplare petrecută acum cîţiva ani. Într-unul din obişnuitele mele ronduri pe la librăria "Noi" de la Dalles, trecînd printre rafturi, ceva m-a îndemnat să răsfoiesc o revistă despre care n-aş fi putut spune că îmi stîrnea în mod deosebit interesul. Era nr. 3-4 din Origini. Caiete Silvane, care apare la Zalău. Revista avea un număr consistent de pagini şi un prestigios consiliu consultativ din ţară şi din străinătate. Mă uit la sumar şi un titlu mi se pare foarte cunoscut: "Mentalităţi şi atitudini religioase ale saşilor faţă de preoţii români transilvăneni". Era chiar titlul unei comunicări pe care o ţinusem la un colocviu UNESCO, la Timişoara, şi care fusese publicată de organizatori pe Internet. Deschid revista şi dau să citesc: cuvînt cu cuvînt, pasaj după pasaj, articolul relua absolut identic textul comunicării mele. Cel care semna nu a intervenit cu nimic, nu a adăugat de la el nici măcar o virgulă. Pe lîngă surpriza de a mă găsi plagiat, am fost de-a dreptul şocat de faptul că acel tînăr doctorand nu a fost în stare să adauge şi el o informaţie, să găsească şi el un exemplu. Aproape că m-a impresionat mai mult această insuficienţă absolută demonstrată de preluarea mecanică a textului meu. Din replica redacţiei, care se scuza de "neruşinatul plagiat", aflu că articolul meu făcuse deja carieră în calitate de capitol din teza de licenţă a colaboratorului prins abia acum cu mîţa-n sac. Nu mai amintesc numele nefericitului plagiator, am mai relatat la vremea respectivă povestea şi ştiu că pentru o greşeală nu se aplică două pedepse. Iată ce reparaţie mi-a propus redacţia revistei: "Pentru a depăşi pozitiv această neplăcută întîmplare, vă cerem permisiunea de a înlocui, printr-o bandă suprapusă, numele impostorului cu cel al adevăratului autor, în toate exemplarele pe care le mai avem în stoc. Deşi, poate, neobişnuită şi neuzitată, credem că această soluţie poate îndrepta prejudiciul adus deopotrivă dvs. cît şi nouă". Să fiu sincer, mie mi s-ar fi părut mai interesant să pună bandă albă pe articol şi să păstreze doar semnătura colaboratorului, pentru că la o pagină albă se reducea contribuţia acestuia. Trebuie să spun că acest articol s-a mai întors la mine, tot nechemat, încă o dată. De data aceasta sub forma unui referat de absolvenţă a cursului meu de istoria mentalităţilor. O studentă de-a mea găsise acelaşi text pe Internet şi, fără să schimbe nimic, mi l-a predat foarte senină, cu numele ei scris boldat în colţul din dreapta al paginii. Am întrebat-o dacă ea este autoarea, mai ales că articolul meu avea un aparat critic cam stufos. Iniţial a susţinut că referatul este rezultatul muncii ei, apoi s-a predat în faţa evidenţelor. Nici vorbă să se simtă vinovată, ci doar ghinionistă. Ce mare neşansă: autorul articolului luat de pe Internet să fie tocmai profesorul ei! Fiindcă tot veni vorba de studenţi, furtul intelectual este, din păcate, o practică larg răspîndită în rîndul lor, sub diverse forme. Semestrul trecut m-am văzut silit să pic la examen 20 de studenţi care îmi predaseră referate absolut identice, luate de pe aceeaşi pagină web. Nu ştiuseră unii de alţii şi s-au dat reciproc de gol. Ca şi minciuna, plagiatul are picioare scurte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.