„Plăcerea de a ne bucura împreună cu ceilalţi“ – dialog cu Aurel MITRAN

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
„Plăcerea de a ne bucura împreună cu ceilalţi“ – dialog cu Aurel MITRAN jpeg

Programul muzical al Festivalului Dilema veche 2016 a fost conceput și realizat, ca și anul trecut, de dl Aurel Mitran. I-am adresat cîteva întrebări în legătură cu muzicile care vor putea fi ascultate la Alba Iulia, între 26 și 28 august.

Cum ați conceput programul muzical al festivalului?

Programul a fost structurat în așa fel încît să acopere din punct de vedere muzical un evantai mai larg. M-a interesat o apropiere de zona world music, din dorința de a oferi cîteva mostre din ceea ce se întîmplă semnificativ la noi și în lume. Apoi, am fost preocupat de ceea ce se cheamă proiecte de festival. Sînt lucruri pe care le vezi și le asculți numai la Festivalul Dilema veche. A treia direcție a fost încercarea de a schița ce se întîmplă din punctul de vedere al sonorităților diferite. De la aceste idei au plecat propunerile muzicale pentru ediția a cincea a Festivalului Dilema veche.

Există o diversitate de genuri și de sonorități în program și un amestec de culturi. Ce ține la un loc toate acestea?

Cred că ceea ce unește cu adevărat concertele din acest festival rezultă chiar din sloganul „Noi sîntem ceilalți”. Avem niște dileme vechi care ne țin împreună. Budapest Gypsy Symphony Orchestra vine cu sonorități din Europa Centrală, dar va oferi o mare surpriză printr-o parte a concertului care este legată de sudul României, cîntată însă într-un tip de virtuozitate pe care noi o percepem altfel. Dacă iubitorii chitarei știu, de pildă, cît de repede cîntă Satriani, în acest caz este vorba despre o asemenea virtuozitate. Sînt o sută de oameni pe scenă și publicul va fi plăcut impresionat să vadă și să asculte așa ceva. Mahala Rai Banda este o antrepriză de-a noastră, în care fiecare vine cu alt sistem de a cînta, cu altă poveste. Klezmer este un gen muzical evreiesc pe care puțină lume îl cunoaște cu adevărat. Este de fapt format din sonorități evreiești, influențate de zona de proveniență. De exemplu, la noi klezmerul de la București, Oradea, Cluj, Iași diferă, din cauza influențelor din fiecare regiune. La Alba Iulia va cînta orchestra Hakeshet Klezmer Band din Oradea. Mai avem italieni și americani. Concertele vor avea loc pe două scene, una în Piața Cetății și a doua în curtea interioară a Batalionului 136 Geniu: este pentru prima dată cînd o unitate militară își deschide porțile pentru o asemenea manifestare. Pe prima scenă, vineri seara (26 august) va cînta Budapest Gypsy Symphony Orchestra, iar pe scena a doua va fi un concert pe care l-am intitulat „La nuit américaine“, cu A.G. Weinberger care va cînta blues, cu Marcian Petrescu & Trenul de noapte, dar și Chuck Hubbard, americanul nostru, care cîntă la banjo. Apoi va cînta Westroot și toți, împreună, alcătuiesc un proiect de festival. În seara a doua va fi un concert care are o întreagă poveste în spate, construit în jurul interpretei italiene Lucilla Galeazzi. E un fel de istorie a muzicii italiene din ultimele decenii, un concert intitulat "Bella Ciao". E foarte bine făcut, este un soi de folk italian. Pe scena mică va cînta, în seara a doua, Hakeshet Klezmer Band din Oradea. Iar în ultima seară, pe scena din Piața Cetății, va cînta Holograf. Este vorba însă de un concert special, cu instrumente acustice și un cvintet de coarde, și cu Marius Bațu, un vechi prieten al formației. E ceva între unplugged și simfonic. În ultima seară, pe scena mică va avea concert Mahala Rai Banda: o să ne pupăm cu toții în Piața Endependenți ascultînd cum cîntă virtuozii noștri.

În afară de toate acestea, există și un recital de muzică clasică, desfășurat în Catedrala Romano-Catolică. Acest tip de recitaluri a avut întotdeauna succes la Festivalul Dilema veche și a adunat un public care ascultă cu sufletul deschis, într-o acustică de catedrală (ceea ce se întîmplă mai rar).

Cum este să concepi un program muzical special pentru publicul unui asemenea festival?

Este greu să faci un program muzical la un festival ca acesta. Pe lîngă faptul că publicul este format din cunoscători, festivalul are niște tipare din care nu trebuie să ieșim, pentru că altminteri ajungem la vestitul citat: „Doi copaci și-o apă chioară, uite-un festival de vară”. Or, „noi sîntem ceilalți”. Alba Iulia are o semnificație cu totul aparte, Dilema veche e singura revistă de cultură care organizează un festival. Așa încît gusturile trebuie mixate. Trebuie să existe și o curiozitate intelectuală pentru a descoperi diverse muzici și sonorități, pentru că altfel ajungi pe un teren bătătorit. E greu de stîrnit curiozitatea la noi, la români, căci predomină un alt tip de percepție. Dar publicul Dilemei vechi e format din oameni cu dileme, care pot veni pe 26-28 august la Alba Iulia. Pe lîngă muzică, există și un program interesant de conferințe și dezbateri care, ca de obicei, reprezintă sarea și piperul festivalului. Nu este o dezbatere de intelectuali supărați pe viață, ci plăcerea de fi împreună, de a ne bucura împreună cu ceilalți, care sîntem tot noi.

a consemnat Mircea VASILESCU

Foto: Ionel Roşca

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.