Plăcerea de a-i hrăni pe alţii – interviu cu Mircea RADU

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Plăcerea de a i hrăni pe alţii – interviu cu Mircea RADU jpeg

Cum vă implicați în organizarea Crăciunului, concret?

Fac cumpărături cu o listă lungă în mînă, ca să nu lipsească (mai) nimic, apoi fac cîrnați de casă după o rețetă în care există un echilibru perfect între usturoi, sare, boia dulce de ardei, grăsime și carne macră de porc – e o rețetă de-a tatălui meu, alături de care, de altfel, îi și pregătesc. Și, în jurul datei de 20 decembrie, pun slănina într-o saramură cu usturoi pisat și crenguțe de busuioc și o las acolo la macerat pînă pe 31 decembrie. Apoi, în ultima zi a anului, o tai în fîșii subțiri și o mănînc cu pîine proaspătă, în liniște, privind pe fereastră cum răsare iarna de peste tot.

Cumpărați și aranjați bradul?

Ajut la împodobit un plastic verde care imită foarte bine un falnic brad natural. Dar nu mă înnebunește activitatea asta, prefer să fac altceva.

Îl întrupați pe Moș Crăciun?

Am o amintire din copilărie cu un Moș Crăciun care avea o pelerină roșie pe care erau lipite stele argintii din staniol care se mai și dezlipeau, și „1974“ scris tot din foițe sclipicioase, care vindea „Loz în plic“ în fața Gării de Nord; omul ăsta avea lîngă el și un urs împăiat, în două picioare, cu ghearele scoase și ochii de sticlă lucind, care mă întreba rînjind și făcînd cu ochiul de fiecare dată cînd treceam prin fața lui – și treceam des, fiindcă locuiam în zonă: „Nu vrei să faci o poză cu Moș Martin?“ Nu, nu voiam, dar pentru că nu îmi plăcea de el, de Moș Crăciunul ăla fals, cu ursul nu aveam nimic… Să revin la întrebare, nu, nu l-aș face pe Moș Crăciun, i-aș lăsa pe alții s-o facă.

Gătiți?

În perioada Crăciunului mai mult prepar decît gătesc – prin „a prepara“ eu înțeleg a face ceva să fie gata de copt sau de pus pe aragaz, după cum „a găti“ înseamnă a termina procesul de preparare, prin coacere, frigere etc… Dar în perioada Crăciunului, cel mai mult și mai mult, mănînc.

Ce anume, pe lîngă cîrnați?

Specialitatea mea sînt cîrnații de casă și slănina, dar bucuros dau o mînă de ajutor la orice e nevoie – piftie, sarmale, prăjitura de Crăciun, care e un fel de turtă dulce făcută cu miere și anason și care, în combinație cu portocalele, umple casa de un miros unic, special, liniștitor – știi că e Crăciun numai dacă deschizi ușa de la bucătărie…

Le gătiți singur sau în parteneriat?

„Gătiți împreună cu soția!“ – am citit undeva sfatul ăsta și cred că e o tîmpenie, nu o să iasă nimic bun din asta. Fiecare are modul său de a găti un anumit fel, unde mai pui că aceeași mîncare poate fi gătită fie la cuptor, fie la aragaz, pe flacără. Romantismul e bun oriunde, în orice altă cameră, dar nu în bucătărie. A nu se confunda gătitul cu mîncatul. Asta cu gătitul aceluiași fel de mîncare împreună e o chestiune care nu duce la nimic bun, e un non-sfat.

Cum decurge gătitul de Crăciun? Care e ritualul?

Pregătirile sînt toate de la Ignat, de cînd se taie porcul, și pînă-n Ajun, cînd eu și tatăl meu facem cîrnații, fierbem picioarele și urechile pentru piftie, zdrobim usturoiul, tocăm carnea și toate cele de trebuință, iar soția mea învelește sarmalele, care și astea se fac cu dichis, ­mici, moldovenești, cît să le topești odată-n gură, și care se fierb cinci-șase ore în oală de ceramică, în cuptor, la 180 de grade, la foc mediu. Apoi, mai spre seară, după ce am venit de la mici cumpărături, fiindcă mereu se uită cîte ceva, soția pune la făcut prăjitura de Crăciun, iar eu beau un pahar de vin sau de coniac și ascultăm muzici care să ne relaxeze.

Aveți cîteva tradiții de Crăciun proprii, în afara felurilor de mîncare? Care?

Sînt bucureștean, decrețel, născut-crescut la bloc, cu sporadice și scurte vacanțe la țară, undeva la 30 de kilometri de Capitală, deci nu am o legătură cu satul, cu tradițiile, cu irozii, steaua și plugușorul – probabil de-asta îmi și plac acum atît de mult datinile și tot ce ține de popular, de neam, de vatră, ca o chemare lăuntrică, o pseudo-reîntoarcere la ceva ce am simțit în mine, dar nu am avut niciodată… Aș fi vrut să știu să colind, de pildă, dar nu știu s-o fac.

Statutul de „vedetă“, persoană publică, schimbă ceva? Implică un anumit comportament?

Să spui despre cineva că e „vedetă TV“ în România e aproape jignitor. Nu poți vorbi despre „vedete de televiziune“ într-o țară în care nu există autostrăzi. Într-o țară care nu are grijă de învățămînt și sănătate. În România nu sînt staruri de televiziune pentru că nu există nici economie (a se citi suficiente venituri din publicitate) și nici mecanisme care să le creeze și să le mențină. Cît despre statutul de persoană publică, e-adevărat că vine la pachet cu anumite reguli nescrise, inclusiv de comportament, dar care nu sînt nici o filozofie – sînt cei șapte ani de acasă. Cine îi are, bine, cine nu…

Cum credeți că au evoluat și vor evolua rolurile bărbatului și ale femeii și repartiția lor la generația dvs. și la următoarele față de cele ale părinților, bunicilor dvs.?

Nu cred că e vorba de ceva care ține de o generație, ci mai degrabă dacă îți place sau nu să bucătărești. De pildă, mama era cea care ne făcea mîncare, iar tatăl meu, în afară de cîrnați, caltaboși, piftie, punea murături care aveau un gust nemaipomenit, acrișor și acidulat numai cît să înțepe la limbă; asta nu înseamnă că avea un rol secundar în bucătărie. De asemenea, nu știu dacă fiului meu îi va plăcea să gătească și cît anume; are s-o facă în fiecare zi, la ocazii sau niciodată? Eu l-aș sfătui să învețe pentru că îi va folosi, atît ca să știe să se hrănească pe sine, cît și pe alții.

Faceți parte din categoria bărbaților care gătesc, și gătesc bine. Sînteți o excepție sau e o categorie tot mai cuprinzătoare?

Nu știu alții cum sînt, dar ce e limpede, ce vedem peste tot, fie în programele de televiziune, fie în reclamele din pliantele supermarket-urilor, e că bărbaților li s-a dat felia asta care, în trecut, era o treabă considerată femeiască. Jamie Oliver, Antonio Carluccio și Gennaro Contaldo, Anthony Bourdain, Gordon Ramsay sînt staruri în gastronomie și în televiziune și sînt bărbați. În afară de Nige­lla Lawson și Lorraine Pascale, nu-mi vine acum în minte nici un nume de femeie care să concureze cu faima tipilor de mai sus. Sînt 5 la 2…

Cum se poate ajunge de la gătit la o filozofie de viață?

Fără a avea pretenția că ce spun eu e o filozofie de viață, cred că a ști să faci mîncare, a hrăni pe cineva e o formă de iubire. Nici nu contează dacă ești bărbat sau femeie, tot așa cum e puțin important dacă pregătești un fel de mîncare complicat sau ceva frugal, important e să pui suflet, să fii preocupat de ce gătești, să dăruiești cu dragoste bucatele.

Mai mult de atît: nu doar gătiți, ci și scrieți despre ceea ce gătiți. Recent, ați publicat volumul Povești cu gust. Nu este o doar carte cu rețete, ci și de amintiri. Cum a fost experiența scrierii ei?

Experiența în sine, a scrisului, nu a fost ieșită din comun – erau vremuri în care colaboram la diverse ziare, ce i drept, scriam pe orice altă temă decît gastro. Ce m-a surprins însă au fost remarcile după lansare, care continuă încă, observații care mă treceau deja în rîndul chef-ilor. Ideea e că în Povești cu gust nu m-am luat la întrecere cu nimeni, nu am călcat pe teritoriul nimănui, nu am pretins că sînt altul decît cel care sînt. Singurul motiv pentru care am scris cartea asta – pe care eu o simt mai degrabă a fi o culegere de texte, proză scurtă, decît o carte de bucate, iar eu un meșter bucătar – este plăcerea. 

Mircea Radu este jurnalist de televiziune. A publicat, în 2016, Povești cu gust, la Editura Curtea Veche.

a consemnat Iaromira POPOVICI

Foto: C. Iamandescu

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.