Pisoii lui Purcărete

Cristian PEPINO
Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Pisoii lui Purcărete jpeg

Apropo de camere și de dormit: pe cînd mergeam la Doimai şi stăteam într-o casă închiriată numai de noi, s-au pripăşit pe-acolo nişte pisoi mici, tărcaţi şi roşcaţi, foarte simpatici, vreo şase la număr. Tuturor pisoilor le plăcea să doarmă în pat cu Silviu Purcărete. Numai că, într-o noapte, unul dintre pisoi, fascinat de zgomotul care ieşea din gura lui Silviu şi crezînd probabil că era acolo o gaură de şoricel, a băgat lăbuţa în orificiu. Bietul om s-a trezit brusc, şi pisoiul, speriat, s-a agăţat cu ghearele de limba lui. Silviu a ieşit în curte zbierînd, cu pisoiul agăţat de limbă, şi ne-a trezit pe toţi cei care dormeam în celelalte camere.

Cînd s-a mai liniştit, Silviu s-a gîndit la o metodă de-a împiedica pisoii să mai intre în camera lui. Şi pentru că nu putea să doarmă cu uşa închisă – camerele erau foarte mici şi te sufocai peste noapte –, ne-a trezit iar pe toţi şi ne-a cerut o saltea pneumatică şi o pompă de bicicletă. A umflat salteaua cu pompa şi a pus-o în dreptul uşii, făcînd astfel un fel de baricadă. După o vreme, bieții pisoi încercau să se caţere pe saltea ca să intre în cameră.

Pentru că făceau nişte zgomote de nesuportat cu ghearele pe saltea, Silviu, nervos, a înşfăcat toţi pisoii şi i-a băgat într-un rucsac. Apoi a pornit în toiul nopţii, prin întuneric, spre cîmp, ca să i lase undeva, cît mai departe. Cînd n-a mai văzut luminile puţine de pe stîl-pii din sat, a dat drumul pisoilor, care au dispărut în noapte. Mulţumit, Silviu a vrut să se întoarcă şi să doarmă şi el liniştit. Numai că se rătăcise. Nu se vedea nicăieri nici o lumină, nu mai avea nici un reper, şi a orbecăit aşa pînă-n zori, cînd a văzut, în sfîrşit, casele de la marginea satului. Iar cînd a ajuns acasă, a găsit, evident, toţi pisoii înşiraţi în patul lui și dormind profund, extenuaţi de călătorie. 

Monumente locale

Cîrciumi erau numai două pe vremea aceea la Doimai. La Musuret, numită aşa pentru că era ţinută de un turc cu acest nume, avea nişte preţuri extraordinar de mici. Îţi cîntăreai ce doreai să cumperi (cotlete, rinichi, ficat etc.) şi le plăteai la preţ de alimentară, cam cinci-şase lei o friptură, patru lei o inimă ș.a.m.d. Apoi le luai şi te duceai în curtea cîrciumii, unde ţi le puneai pe grătar.

Gratargiului îi dădeai cît doreai tu. Dacă-i dădeai un leu, te ţinea minte tot sezonul şi te saluta zilnic ca pe un mare boier. Spuneau unii că nu era de fapt gratargiu, că puteai să-ţi prepari fripturile şi singur, dar că omul a observat că, dacă stă lîngă foc îmbrăcat într-un halat alb, lumea îi mai dă nişte bani, aşa că îți întorcea el pe grătar fleicile şi micii dacă nu făceai singur treaba asta. O vodcă mică Săniuţa la Musuret costa un leu şi şaizeci de bani, aşa că, după o oră de figuraţie la grătar, falsul gratargiu se putea cinsti destul de bine.

Prin 1971, cred, s-a construit restaurantul Dobrogean sau Dobrogeanul: o clădire frumoasă, proiectată de un arhitect adevărat, nu o cotineaţă urîtă, cum s-au făcut atîtea după 1990. De fapt, avea o terasă foarte mare într-un stil cvasirustic, cu stîlpi şi grinzi de lemn şi acoperiş de şindrilă, şi cu o parte cu pereţi din bolovani în care era barul. Se gătea foarte bine pe-atunci la Dobrogean, aveau o specialitate pe care n-am mai întîlnit-o în altă parte – creier la grătar. Era foarte bun. Dar preţurile erau mult mai mari decît la Musuret, lucru de altfel normal.

La Musuret era, de fapt, o magherniţă urîtă cu o curte mare, unde din cînd în cînd, seara, băştinaşii abţiguiţi se băteau în spinare cu bucăţi de gard pe care le smulgeau din pămînt, sau se distrau paşnic ridicînd cîte o masă în dinţi fără să se ajute cu mîinile, ori mîncînd pahare de sticlă. Cu noi n-aveau treabă lipovenii, erau amabili, politicoşi, prietenoşi şi foarte generoşi. Oameni cu suflet minunat. Dacă plăteai vreo şase-şapte lei pe zi gazdei, primeai nişte castroane uriaşe cu ciorbă şi ligheane mari, pline vîrf cu hamsii prăjite. Mîncai cît doreai, nu ţinea nimeni socoteala. Şi gazdele noastre nu se supărau deloc dacă ne mai invitam uneori şi prietenii să mănînce cu noi, şi nici nu ne cereau pentru asta bani în plus. În general însă eram cu toţi bine-crescuţi şi nu abuzam de generozitatea lor.

(fragmente din cartea lui Cristian Pepino, Cartea de la Vama Veche, Editura Humanitas, 2015)

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.