Pieton de Ştefan

Ramona COSTEA, Adriana GHEORGHIESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Pieton de Ştefan jpeg

Avem o nevoie ancestrală de a cuceri spaţiu. Găsim certitudini în zidire. Ne erijăm în demiurgi ca făuritori de spaţii cărora le suprapunem memorie ca să devină locuri. „După chipul şi asemănarea noastră“ sau, mai degrabă, după fel şi pricepere, construim cetăţi, edificăm concentric în jurul spiritului şi credinţelor, cucerind teritoriu fizic şi metafizic. Atunci cînd urbea îl depăşeşte, făuritorul de astăzi se angajează şi el în depăşire, crezînd că orizontul contrasensului e liber. Îşi construieşte cochilii-maşini ca să învingă distanţe şi drumuri. Însă, învingînd drumul, pierde călătoria. Homo urbis priveşte viaţa din geamul cochiliei sale umblătoare. Apoi, cuceritorul urbei de astăzi începe să înţeleagă care este adevăratul spaţiu de recuperat – spaţiul dinăuntrul cetăţii sale, pierdut între timp. Se lansează temerar în lupta recuperării.

Oraşul Iaşi trăieşte cultural, social şi civic într-o înlănţuire de vertebre cu amprente istorice – grădina Copoului, agitata Universitate, Biblioteca Centrală şi Piaţa Eminescu, strada-promenadă Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Ştefanul (denumire oficială: Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt). Între şi printre tei, călătorul descoperă un oraş prieten, un oraş cu timp şi timpi diferiţi aduşi împreună. Ştefanul sau Uliţa Mare, cea mai veche stradă a Iaşilor, și-a decantat profilul în timp: zidiri de fală, rectificări de parcurs, prelungiri, retrageri de front.

În cetatea spirituală a urbei de început, Ştefanul ducea călătorul către Curtea Domnească, nu mai devreme de a-l purta printre pietrele de hotar spiritual ale locului – Mitropolia, Biserica Catolică şi Mănăstirea Trei Ierarhi. Uliţa Mare, în fapt, a reprezentat construcţia cea mai fidelă a societăţii ieşene, a felului în care aceasta funcţionează şi trăieşte. Pe Uliţa Mare au intrat în scenă, de-a lungul timpului, negustori, boieri, mitropoliţi, cărturari, oameni de cultură, artişti, apoi mulţimea – „colectivul“ – cu locuinţele sale în suprapunere verticală.

Efervescentă manifestare de trăire urbană, Ştefanul s-a supus „toaletărilor“ spaţiale ale fiecărei epoci. În tot acest timp, călătorul şi locuitorul urbei şi l-a apropriat în fel și chip, astfel că spaţiul pietonalului a devenit un fel de aparat de măsurat existenţa şi trăirea publică ieşeană: uliţa comercială bordată de dughene pentru că aici e vadul, uliţa de promenadă pentru trăsurile boierilor, uliţa de protest şi revoluţie, de defilare şi întîmpinat regii României. Despre Uliţa Mare, în complexitatea vitalităţii ei de trăsuri, comercianţi şi pietoni, mai înţelegem astăzi doar din istorii şi fotografii vechi. Ba ne mai rămăseseră teii plantaţi în zorii anilor 1900.

Vremea copilăriei generaţiilor mari vorbeşte despre un Ştefan prin care circulă maşini, cu pietoni cuminţi pe trotuarele laterale. Însă din acest Ştefan „auto“, în ultimele două decenii, Iaşiul descoperă mugurii unui ax pietonal urban. La sfîrşit de săptămînă, aproape într-un spirit manifest de recuperare a spaţiului pierdut, asfaltul dă avînt doar rolelor, bicicletelor şi entuziasmului tînăr, sub aceeaşi protectoare umbră a teilor locului. Ştefanul a coagulat cu naturaleţe o comunitate foarte tînără, a adus laolaltă copiii nerăbdători ai urbei, într-un spaţiu în care homo urbis devine homo ludens, iar oraşul are forţa de a deveni. Ocrotite de istorii construite spre Nord şi Sud, generaţiile ieşene au crescut şi şi-au alimentat memoria din viaţa pe Ştefan la sfîrşit de săptămînă, acolo unde te întîlneşti fără să fi vorbit dinainte, într-un „drum“ firesc al lucrurilor.

Dar schimbarea e natura Ştefanului. Năzuinţa şi voinţa de reinventare a oraşului începe aici şi de aici. Decopertat acum de pielea asfaltică şi cu teii tăiaţi, Ştefanul şi-a pierdut comunitatea înstrăinată brusc de prezentul său reinventat. „Locante“ şi tîrguri ocazionale intră într-un joc al ademenirii. Accentul axiologic de astăzi îi aduce în capăt de perspectiva nelipsitul „Mall“, undeva într-o continuitate de viață în spaţiu, timp şi memorie.

Comunitatea ieşeană îşi reclamă Ştefanul. Tinerii pe role de ieri ar vrea să îşi înveţe copiii să meargă pe role astăzi. Prezentul le-a reamintit de rolul ancestral de cuceritor… al urbei. În 2016 (şi-)au recuperat verticalitatea. Şi-au recuperat teii. Iasuliubesteteii.ro ascunde o poveste. Cuceritorii de astăzi se asigură de supravieţuirea speciei de pieton de Ştefan: îi lasă în dar umbra teilor. 

Ramona Costea şi Adriana Gheorghiescu sînt arhitecte.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î