Pieton de Ştefan

Ramona COSTEA, Adriana GHEORGHIESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Pieton de Ştefan jpeg

Avem o nevoie ancestrală de a cuceri spaţiu. Găsim certitudini în zidire. Ne erijăm în demiurgi ca făuritori de spaţii cărora le suprapunem memorie ca să devină locuri. „După chipul şi asemănarea noastră“ sau, mai degrabă, după fel şi pricepere, construim cetăţi, edificăm concentric în jurul spiritului şi credinţelor, cucerind teritoriu fizic şi metafizic. Atunci cînd urbea îl depăşeşte, făuritorul de astăzi se angajează şi el în depăşire, crezînd că orizontul contrasensului e liber. Îşi construieşte cochilii-maşini ca să învingă distanţe şi drumuri. Însă, învingînd drumul, pierde călătoria. Homo urbis priveşte viaţa din geamul cochiliei sale umblătoare. Apoi, cuceritorul urbei de astăzi începe să înţeleagă care este adevăratul spaţiu de recuperat – spaţiul dinăuntrul cetăţii sale, pierdut între timp. Se lansează temerar în lupta recuperării.

Oraşul Iaşi trăieşte cultural, social şi civic într-o înlănţuire de vertebre cu amprente istorice – grădina Copoului, agitata Universitate, Biblioteca Centrală şi Piaţa Eminescu, strada-promenadă Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Ştefanul (denumire oficială: Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt). Între şi printre tei, călătorul descoperă un oraş prieten, un oraş cu timp şi timpi diferiţi aduşi împreună. Ştefanul sau Uliţa Mare, cea mai veche stradă a Iaşilor, și-a decantat profilul în timp: zidiri de fală, rectificări de parcurs, prelungiri, retrageri de front.

În cetatea spirituală a urbei de început, Ştefanul ducea călătorul către Curtea Domnească, nu mai devreme de a-l purta printre pietrele de hotar spiritual ale locului – Mitropolia, Biserica Catolică şi Mănăstirea Trei Ierarhi. Uliţa Mare, în fapt, a reprezentat construcţia cea mai fidelă a societăţii ieşene, a felului în care aceasta funcţionează şi trăieşte. Pe Uliţa Mare au intrat în scenă, de-a lungul timpului, negustori, boieri, mitropoliţi, cărturari, oameni de cultură, artişti, apoi mulţimea – „colectivul“ – cu locuinţele sale în suprapunere verticală.

Efervescentă manifestare de trăire urbană, Ştefanul s-a supus „toaletărilor“ spaţiale ale fiecărei epoci. În tot acest timp, călătorul şi locuitorul urbei şi l-a apropriat în fel și chip, astfel că spaţiul pietonalului a devenit un fel de aparat de măsurat existenţa şi trăirea publică ieşeană: uliţa comercială bordată de dughene pentru că aici e vadul, uliţa de promenadă pentru trăsurile boierilor, uliţa de protest şi revoluţie, de defilare şi întîmpinat regii României. Despre Uliţa Mare, în complexitatea vitalităţii ei de trăsuri, comercianţi şi pietoni, mai înţelegem astăzi doar din istorii şi fotografii vechi. Ba ne mai rămăseseră teii plantaţi în zorii anilor 1900.

Vremea copilăriei generaţiilor mari vorbeşte despre un Ştefan prin care circulă maşini, cu pietoni cuminţi pe trotuarele laterale. Însă din acest Ştefan „auto“, în ultimele două decenii, Iaşiul descoperă mugurii unui ax pietonal urban. La sfîrşit de săptămînă, aproape într-un spirit manifest de recuperare a spaţiului pierdut, asfaltul dă avînt doar rolelor, bicicletelor şi entuziasmului tînăr, sub aceeaşi protectoare umbră a teilor locului. Ştefanul a coagulat cu naturaleţe o comunitate foarte tînără, a adus laolaltă copiii nerăbdători ai urbei, într-un spaţiu în care homo urbis devine homo ludens, iar oraşul are forţa de a deveni. Ocrotite de istorii construite spre Nord şi Sud, generaţiile ieşene au crescut şi şi-au alimentat memoria din viaţa pe Ştefan la sfîrşit de săptămînă, acolo unde te întîlneşti fără să fi vorbit dinainte, într-un „drum“ firesc al lucrurilor.

Dar schimbarea e natura Ştefanului. Năzuinţa şi voinţa de reinventare a oraşului începe aici şi de aici. Decopertat acum de pielea asfaltică şi cu teii tăiaţi, Ştefanul şi-a pierdut comunitatea înstrăinată brusc de prezentul său reinventat. „Locante“ şi tîrguri ocazionale intră într-un joc al ademenirii. Accentul axiologic de astăzi îi aduce în capăt de perspectiva nelipsitul „Mall“, undeva într-o continuitate de viață în spaţiu, timp şi memorie.

Comunitatea ieşeană îşi reclamă Ştefanul. Tinerii pe role de ieri ar vrea să îşi înveţe copiii să meargă pe role astăzi. Prezentul le-a reamintit de rolul ancestral de cuceritor… al urbei. În 2016 (şi-)au recuperat verticalitatea. Şi-au recuperat teii. Iasuliubesteteii.ro ascunde o poveste. Cuceritorii de astăzi se asigură de supravieţuirea speciei de pieton de Ştefan: îi lasă în dar umbra teilor. 

Ramona Costea şi Adriana Gheorghiescu sînt arhitecte.

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.