Picasso în Palestina

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
Picasso în Palestina jpeg

Printre altele, globalizarea a făcut ca accesul oamenilor la artă să fie mai facil: nicicînd nu am avut parte de o circulaţie atît de intensă a bunurilor culturale ca acum. Muzeele îşi împrumută unele altora obiecte de patrimoniu, spectacolele de teatru fac turul lumii în turnee, filmele se difuzează aproape simultan în mai multe ţări, cărţile se publică, se traduc, se vînd mai peste tot. Însă globalizarea asta n-a cuprins chiar lumea întreagă. De fapt, numai Occidentul pare să fi intrat în acest joc, în această frenezie a schimburilor culturale. Săptămîna trecută s-a înregistrat un progres (mic) în acea parte a lumii despre care nu aflăm decît din „breaking news“.

„Picasso în Palestina“ – acesta era titlul ştirii citită undeva pe un portal (global!) de informaţii. Dacă ar fi căzut încă o bombă, probabil că nu ar fi avut acelaşi efect.

Bust de femeie, pictura lui Picasso datată 1943, o operă de artă deţinută de Van Abbemuseum din Eindhoven, va fi prezentată, pentru o lună, la Şcoala de Arte din Ramalah. În timp ce Autoritatea Palestiniană încearcă să instrumentalizeze mica-mare victorie anunţînd că „s-a făcut încă un pas pentru recunoaşterea internaţională a statului palestinian“, colecţionari, muzeografi şi curatori din lumea întreagă încearcă să afle, uimiţi, cum a fost posibil.

În ianuarie 2009, Charles Esche, directorul muzeului olandez, susţinea o conferinţă. În faţa sa se aflau scriitori, artişti angajaţi, curatori şi muzeografi din Israel, Turcia, Liban, Egipt şi Iordania, dar şi un anume Khaled Hourani, directorul International Academy of Art Palestine, o şcoală obscură despre care nimeni nu mai auzise pînă atunci. „Hai să ne gîndim la nişte idei radicale“, a spus Esche, poftindu-şi invitaţii să propună proiecte de schimb cultural între Occident şi ţările regiunii pe care noi, occidentalii, o numim generic „Orientul apropiat“. „Ce aţi face dacă aţi putea dispune, fără oprelişti, de colecţia noastră?“ – i-a întrebat Esche. (Colecţia Van Abbemuseum cuprinde 2000 de desene şi 700 de picturi: Lissitzky, Kandinsky, Chagall, Beuys, Picasso. Valoarea estimată: 150 de milioane de euro.) Evident, nici un muzeu din lume nu şi-ar pune la bătaie întreaga colecţie, totul era doar un test. Primul care a intrat în joc a fost Khaled Hourani: ar vrea să-l ducă pe Picasso în Palestina. Probabil că în sală toată lumea a izbucnit în rîs. Adevărul e că numai un visător ar fi putut exprima o asemenea dorinţă; şi numai un director foarte curajos (a se citi: iresponsabil) ar fi putut încuviinţa „mutarea“ piesei centrale a colecţiei într-una dintre cele mai fierbinţi zone de pe glob. Întîmplarea face că Hourani este un visător care s-a întîlnit, providenţial, cu un om curajos care şi-a asumat riscul, în ciuda tuturor greutăţilor. Nu numai despre complicaţii logistice a fost vorba (tabloul a călătorit într-o cutie protectoare care-i asigura temperatura şi umiditatea ideale), nu doar despre cheltuieli aiuritoare (vă daţi seama ce înseamnă să asiguri o operă de artă care merge la Rammalah?), nu doar despre birocraţie (ce titlu de călătorie are această „marfă“ care tranzitează Israelul pentru a ajunge într-un stat nerecunoscut şi fără un guvern ales?), ci şi despre interpretările politice date acestui gest insolit. Doi ani a durat pregătirea acestei expoziţii – doi ani în care ambii parteneri au crezut, în continuare, în ciuda tuturor eşecurilor de parcurs, că vor reuşi. Şi au reuşit. Pentru Esche, muzeele sînt „spaţii ale ecartului democratic“: mereu există reguli, mereu ceva imposibil de realizat.

Nu conservarea operei de artă ar trebui să fie principala grijă a instituţiilor de artă, ci găsirea unor formule de lucru accesibile. Important e efectul terapeutic al operei de artă, miza e în conflictul interior pe care îl stîrneşte. În toată povestea aceasta, marea reuşită a celor doi e că Picasso a circulat „cu acte în regulă“: după nenumărate beţe în roate, israelienii au permis tranzitarea acestui colet suspect. Nu mă aştept să facă şi coadă la Şcoala de Artă din Ramallah, acolo unde e expus. Dar cine ştie?

(Dilema veche, nr. 385, 30 iunie 2011)

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?