Picasso în Palestina

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
Picasso în Palestina jpeg

Printre altele, globalizarea a făcut ca accesul oamenilor la artă să fie mai facil: nicicînd nu am avut parte de o circulaţie atît de intensă a bunurilor culturale ca acum. Muzeele îşi împrumută unele altora obiecte de patrimoniu, spectacolele de teatru fac turul lumii în turnee, filmele se difuzează aproape simultan în mai multe ţări, cărţile se publică, se traduc, se vînd mai peste tot. Însă globalizarea asta n-a cuprins chiar lumea întreagă. De fapt, numai Occidentul pare să fi intrat în acest joc, în această frenezie a schimburilor culturale. Săptămîna trecută s-a înregistrat un progres (mic) în acea parte a lumii despre care nu aflăm decît din „breaking news“.

„Picasso în Palestina“ – acesta era titlul ştirii citită undeva pe un portal (global!) de informaţii. Dacă ar fi căzut încă o bombă, probabil că nu ar fi avut acelaşi efect.

Bust de femeie, pictura lui Picasso datată 1943, o operă de artă deţinută de Van Abbemuseum din Eindhoven, va fi prezentată, pentru o lună, la Şcoala de Arte din Ramalah. În timp ce Autoritatea Palestiniană încearcă să instrumentalizeze mica-mare victorie anunţînd că „s-a făcut încă un pas pentru recunoaşterea internaţională a statului palestinian“, colecţionari, muzeografi şi curatori din lumea întreagă încearcă să afle, uimiţi, cum a fost posibil.

În ianuarie 2009, Charles Esche, directorul muzeului olandez, susţinea o conferinţă. În faţa sa se aflau scriitori, artişti angajaţi, curatori şi muzeografi din Israel, Turcia, Liban, Egipt şi Iordania, dar şi un anume Khaled Hourani, directorul International Academy of Art Palestine, o şcoală obscură despre care nimeni nu mai auzise pînă atunci. „Hai să ne gîndim la nişte idei radicale“, a spus Esche, poftindu-şi invitaţii să propună proiecte de schimb cultural între Occident şi ţările regiunii pe care noi, occidentalii, o numim generic „Orientul apropiat“. „Ce aţi face dacă aţi putea dispune, fără oprelişti, de colecţia noastră?“ – i-a întrebat Esche. (Colecţia Van Abbemuseum cuprinde 2000 de desene şi 700 de picturi: Lissitzky, Kandinsky, Chagall, Beuys, Picasso. Valoarea estimată: 150 de milioane de euro.) Evident, nici un muzeu din lume nu şi-ar pune la bătaie întreaga colecţie, totul era doar un test. Primul care a intrat în joc a fost Khaled Hourani: ar vrea să-l ducă pe Picasso în Palestina. Probabil că în sală toată lumea a izbucnit în rîs. Adevărul e că numai un visător ar fi putut exprima o asemenea dorinţă; şi numai un director foarte curajos (a se citi: iresponsabil) ar fi putut încuviinţa „mutarea“ piesei centrale a colecţiei într-una dintre cele mai fierbinţi zone de pe glob. Întîmplarea face că Hourani este un visător care s-a întîlnit, providenţial, cu un om curajos care şi-a asumat riscul, în ciuda tuturor greutăţilor. Nu numai despre complicaţii logistice a fost vorba (tabloul a călătorit într-o cutie protectoare care-i asigura temperatura şi umiditatea ideale), nu doar despre cheltuieli aiuritoare (vă daţi seama ce înseamnă să asiguri o operă de artă care merge la Rammalah?), nu doar despre birocraţie (ce titlu de călătorie are această „marfă“ care tranzitează Israelul pentru a ajunge într-un stat nerecunoscut şi fără un guvern ales?), ci şi despre interpretările politice date acestui gest insolit. Doi ani a durat pregătirea acestei expoziţii – doi ani în care ambii parteneri au crezut, în continuare, în ciuda tuturor eşecurilor de parcurs, că vor reuşi. Şi au reuşit. Pentru Esche, muzeele sînt „spaţii ale ecartului democratic“: mereu există reguli, mereu ceva imposibil de realizat.

Nu conservarea operei de artă ar trebui să fie principala grijă a instituţiilor de artă, ci găsirea unor formule de lucru accesibile. Important e efectul terapeutic al operei de artă, miza e în conflictul interior pe care îl stîrneşte. În toată povestea aceasta, marea reuşită a celor doi e că Picasso a circulat „cu acte în regulă“: după nenumărate beţe în roate, israelienii au permis tranzitarea acestui colet suspect. Nu mă aştept să facă şi coadă la Şcoala de Artă din Ramallah, acolo unde e expus. Dar cine ştie?

(Dilema veche, nr. 385, 30 iunie 2011)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

girl 5717067 1280 jpg
Un nou rival pentru WhatsApp, creat de co-fondatorul Twitter. Funcționează chiar și offline
Cofondatorul Twitter, Jack Dorsey, a lansat o nouă aplicație de mesagerie care funcționează fără conexiune WiFi sau semnal de telefonie mobilă.
The Rolling Stones FOTO Shutterstock
12 iulie: Ziua în care a debutat trupa The Rolling Stones
La data de 12 iulie 1962 a debutat trupa The Rolling Stones la Londra. În aceeași zi, în 1956 s-a născut solistul trupei Compact, Paul Ciuci, iar în 2020 a murit actrița americană Kelly Preston.
seychelles 4916045 1280 jpg
Animalul rar, asociat cu o adevărată operă de artă. Cum arată și unde trăiește specia care a uimit o lume întreagă
În inima pădurilor tropicale din America Centrală și de Sud trăiește o molie care atrage privirile prin culorile sale vii și desenul aproape pictural de pe aripi și torace.
Departamentul american de Stat FOTO caribbeannewsnow.com
Peste 1.300 de concedieri în curs în Departamentul de Stat al SUA, „într-o perioadă de mare instabilitate mondială”
Diplomaţia americană a început vineri concedierea a peste 1.300 de angajaţi, primul val de concedieri după ce Curtea Supremă a SUA a deblocat o ordonanţă executivă.
dragos anastasiu vicepremier foto fb jpg
Reacțiile piețelor internaționale la noile măsuri fiscale ale României. Anastasiu: urmează reforma companiilor de stat și reducerea cheltuielilor
Reformele bugetare asumate de Guvernul Bolojan în regim de urgență încep să producă efecte concrete pe piețele internaționale: titlurile de stat emise recent au atras cerere peste așteptări, iar dobânzile au scăzut comparativ cu lunile anterioare.
horoscop 13 19 iunie webp
Horoscop sâmbătă, 12 iulie. O zodie s-ar putea confrunta zilele acestea cu un adevăr greu de dus
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de sâmbătă, 12 iulie.
Sigla PSD FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Tot mai multe voci din PSD cer schimbarea conducerii. „Au fost greșeli, unele grave în campania electorală”
Tot mai mulți membri PSD susțin că partidul are nevoie de o reformare și critică actuala conducere a formațiunii. Fostul ministru al Apărării, Gabriel Leș, a transmis că „Partidul Social Democrat are nevoie de o resetare profundă”.
 Radu Andrei Tudor, prezentatorul Newstime, emisiune ce rulează de luni până vineri, la Kanal D2, de la ora 20.00, se descurcă de minune ca tătic
Ce lecție de viață a învățat ca tată, Radu Andrei Tudor, vedeta Kanal D2, de la fiul său: „Sunt mai bine de 2 ani de când...”
Radu Andrei Tudor, prezentatorul Newstime, emisiune ce rulează de luni până vineri, la Kanal D2, de la ora 20.00, se descurcă de minune ca tătic.
ciolos gif
Ce spun colegii taximetristului care a rămas fără atestat după ce l-a refuzat pe Dacian Cioloş. „Așa e regulamentul”
Colegii taximetristului sar în apărarea acestuia după ce a fost amendat și a rămas fără atestat după ce a refuzat să preia un client, care, potrivit unor surse, ar fi fost fostul premier Dacian Cioloș.