Persoane, personaje, personalităţi

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Ce i mîna pe ei în luptă? jpeg

Titlul articolului înşiruie termeni derivaţi din aceeaşi rădăcină – măştile actorilor latini se numeau personae. Uşor de confundat, nu doar în scris, ci şi în cotidian.

E campanie electorală. Candidează cîteva sute de mii de persoane (peste 3000 de localităţi, minimum 10 aleşi de fiecare, în medie 5 candidaţi pentru fiecare loc). Cam unul din 80 de adulţi români e, luna asta, candidat. Fiecare e o persoană, cu identitate proprie, aspirînd la statutul de persoană publică (adică de uz public). Uneori, identitatea e incertă, în acest sezon se poartă quiproquo-ul: dacă partidul inamic are un candidat cu notorietate, punem unul cu acelaşi nume. Fiecare ar avea ceva de spus. Ar vrea să fie auzit. Şi-ar vrea chipul expus pe cît mai multe afişe.

De cealaltă parte, alegătorii. Ar trebui să fie informaţi. Unii, chiar împotriva voinţei lor. Cutiile poştale sînt zilnic excedate de fluturaşi cu nume, chipuri, promisiuni, sloganuri. Străzile – împînzite de bannere, panouri acoperite de straturi succesive de afişe, maşini cu portavoce care te somează să-l votezi pe X. Pe Internet e inflaţie de like-uri, Bangladesh-ul pune umărul la alegerea primarului Bucureştilor.

Televizorul. Televizorul e bîntuit de dadaisme, suprarealismul e la ordinea zilei. Parcă a dat molima în toţi realizatorii. Începe emisiunea de dezbatere electorală. Ca să fie acoperiţi, producătorii scriu „dezbatere electorală“ pe orice emisiune, inclusiv pe cea de reţete de bucătărie (dacă, Doamne, fereşte!, ne află CNA-ul că doamna care face baclavale candidează la Consiliul Local din Breaza, ne arde o amendă de n-o putem duce). Cheamă în studio un candidat la Primăria Clujului, unul la Preşedinţia judeţului Vaslui şi unul care se vrea consilier în sectorul 5 – fiecare din alt partid, se înţelege. Ce să dezbată? Păi, breaking news-urile din ultimele cinci minute. Un veterinar din Calafat e acuzat că şi-a violat bunica minoră. Candidaţii nu ştiu despre ce-i vorba, nu-i interesează, dar trebuie să ia atitudine. Fiecare are scris de la partid ce trebuie să zică (dacă nu, primeşte prin sms). Clujeanul dă vina pe licitaţiile netransparente organizate de vechea administraţie. Vasluianul o ţine pe-a lui, că trebuie făcut aeroport internaţional la Bîrlad. Bucureşteanul conchide că în două săptămîni sterilizează toţii cîinii vagabonzi. Moderatorul a uitat de veterinar, căci între timp a apărut ştirea că un poliţist beat a fost călcat pe trecerea de pietoni. Evident, alegătorul nu are încotro şi, în aşteptarea serialului coreean, schimbă pe Animal Planet.

Există explicaţii. Oamenii din televiziune vor explica în ce fel îi obligă restricţiile CNA la trucuri bizare. Dacă, din greşeală, apare pe ecran una dintre sutele de persoane candidate, sau cineva pomeneşte despre una dintre ele, şi pe ecran nu scrie că-i emisiune electorală, te ard. Dacă trec prin cadru o sută de persoane, te-au ars sigur. Soluţia: scriem „dezbatere electorală“ pe orice. Dacă scriem, dar facem altceva, nu există lege să ne sancţioneze.

Apoi, vine faza cu „echilibrul“. Dacă vrei să faci chiar o dezbatere între concurenţi, trebuie să-i chemi pe toţi (dar uneori sînt 18). Dacă unul nu vine, nu e bine. Chestia e că întotdeauna e unul care nu vine. Dacă e primarul în funcţie, el se consideră o personalitate, chiar dacă e doar un personaj derizoriu. Cum să stea el de vorbă cu nişte persoane de drept privat? În realitate, el ştie că n-ar avea decît de pierdut dacă ar fi o şansă de a fi comparat cu ceilalţi. Nu riscă. Îi lasă pe ceilalţi să se certe între ei, să-şi împartă voturile celor nemulţumiţi – legea alegerilor într-un singur tur e „deştept“ făcută. Atunci, ca să nu mai fie dezechilibre, nu mai facem deloc dezbateri între competitori. Las’ să se certe o persoană de la Cluj cu una de la Vaslui, că-i mai echidistant.

La sfîrşitul campaniei, rămînem cu aceleaşi personaje pe scenă. Unele şi-au schimbat măştile, s-au mai mutat de la un partid la altul, după cum a bătut vîntul în primăvara asta. Piesa e aceeaşi. Plictisitoare.

Mircea Kivu este sociolog.

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.