Perioade emo din viaţa noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 294 din 2 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Eram în clasa a VIII-a cînd, după trei ani de "Enjoy the silence" şi "Personal Jesus", o colegă metallistă mi-a dat să ascult un album Metallica, cel din 1991. Mi-a spus doar atît: "E aşa de marfă de-ţi vine să-ţi tai venele!". L-am ascultat în dormitorul părinţilor mei, la o combină făcută probabil "pe vapor", căci se auzea oribil. După primele trei piese, încă eram sceptică, după următoarele trei, mi-am zis: de ce nu? Oricum mă săturasem de depechari, cu tunsorile lor regulamentare, o pletuţă "studiată", cu blugii lor impecabili, cu trandafiru-n dinţi, cu dansul lor boring, cu mişcări sacadate " dat din mîini în faţă, aplecat pe spate, dar mai ales cu superioritatea lor afişată şi cu lipsa totală de simţ al umorului. Ca să devii metallist aveai nevoie de: păr lung, ca să poţi să dai din cap pe muzică, una pereche blugi rupţi şi tociţi (nu-ţi trebuiau mai multe, căci ideea era să-i porţi pînă se jegoşesc şi se rup de tot), tricouri largi şi negre (ideal cu Metallica, dar alea erau scumpe), accesorii de tipul lanţuri şi ţinte (puteai să te lipseşti!), eventual o geantă din aia kaki, "din război", în care se ţinea masca de gaze, cu înscrisuri cu pixul sau cu carioca (pe astea ţi le făceai singur, în cinci minute), una pereche bocanci şi, desigur, atitudinea de metallist (o învăţai de la alţii). Aceasta din urmă se putea rezuma la: eşti un dur în exterior " "The Unforgiven", dar sufletul tău este unul sensibil şi iubitor de frumos, deteşti regulile sociale (însă le accepţi cumva, căci altfel ai fi punker), ai pune-o de-o revoluţie dacă ai avea cu cine " "…And Justice for All", eşti un tovarăş de nădejde pentru ceilalţi metallişti şi rockeri " "My Friend of Misery", mergi la concerte, te îmbeţi (asta după 16 ani) " "Nothing Else Matters". Analizînd toate aceste detalii, am devenit într-o noapte din depechară, metallistă. Astăzi, m-aş fi transformat probabil, la aceeaşi vîrstă, din hippioată în emo. Gaşca fetelor deprimate Majoritatea adolescentelor care făceau parte din găştile de rockeri, în anii ’90, aveau complexe cu duiumul, probleme acasă şi stări depresive frecvente. Purtau tricouri largi pentru a-şi ascunde formele imperfecte, de care nu erau mulţumite, şi sperau că-şi vor găsi în gaşcă, la vreo beţie, un băiat din aceia "cu ochi imposibil de albaştri" (formulare "de jurnal") care să le acorde atenţie. Fetele "bune", populare, cu self-esteem nu s-ar fi gîndit niciodată să devină rockeriţe şi, de altfel, erau dispreţuite profund de către acestea. Ele erau păpuşile Barbie care mergeau la discotecă cu băieţi banali, dar cu bani, în vreme ce rockeriţele îşi puneau întrebări legate de sensul existenţei lor, între două chete în Romană, pentru o sticlă de vodcă. Băieţii "din gaşcă" le scoteau la înaintare; pentru cei mai mulţi dintre ei rockul nu însemna mai mult decît "tovărăşie" şi beţie. Aceste fete emo de acum 10-15 ani plîngeau la "November Rain" a lui Guns, cochetau cu ideea de a se îndopa cu pastile după ce respectivii cu ochi albaştri le dădeau papucii, aveau în general un comportament labil şi anarhic, erau într-o permanentă "criză", mîzgăleau versuri triste, pe care le ştiau pe de rost, în caietele de română, fugeau de acasă. Pentru unele dintre ele, sinuciderea lui Kurt Cobain din 1994 a picat la fix ca să le demonstreze că au avut dreptate şi că "it’s better to burn out than to fade away" ("E mai bine să te mistui decît să te pierzi în umbră!"). Din acea perioadă, îmi amintesc trei cazuri de fete de 15-16 ani care au încercat să se sinucidă: una a luat aspirine pentru că rămăsese gravidă, alta a vrut să se arunce de pe un pod pentru că o părăsise nu-ştiu-cine, a treia s-a tăiat prost cu o lamă, la iubitul ei în baie, doar pentru a-i atrage atenţia că era nefericită. Nici una dintre ele nu a apărut, însă, la ştiri. "Omul e un vierme nemulţumit!" Un alt "fenomen", care a ajuns să mi se pară, în final, la fel de artificial ca fanii lui Michael Jackson, apăruţi peste noapte după primul său concert în România, din cauza puternicei mediatizări şi a indeciziei în privinţa gusturilor lor muzicale (în fond, trebuie să fii ceva, să aparţii unei găşti), a fost cel hippie sau neo-hippie. Băieţi şi fete, destul de normali în viaţa de zi cu zi, îşi îmbrăcau vineri ia "de week-end" şi îşi lăsau pletele în vînt, după ce îşi ţinuseră părul prins într-o coadă discretă toată săptămîna şi "evadau" la 2 Mai sau la Vama Veche. "Comuniunea cu natura" şi redescoperirea spiritualităţii erau reprezentate aici de viaţa şi aventurile amoroase "la cort", băutele pe plajă şi lălăielile la foc, cu acompaniament de chitară. Un hippie "adevărat" era prin definiţie trist şi măcinat de tumultuoase conflicte interioare. Nu era bine să-l întrebi ce mai face, că-ţi răspundea în dodii, versuri sau citate, te privea cu chipul său angelic şi cu ochii umezi: "Tu n-ai să înţelegi niciodată dramele umane şi nefericirea copiilor din Somalia! Pentru ei mă voi arunca acum în valurile mării, dar... nu dai şi tu o vodcă mică înainte?", îţi spunea că scrie poezii pe care nu le va publica niciodată şi că va porni de unul singur într-o lungă călătorie iniţiatică pentru a găsi locul perfect, The Beach sau noul Woodstock; dacă nu erai dornic să te împrieteneşti şi să dai vodca, îşi aprindea un chiştoc de ţigară şi tăcea resemnat " semn că acea conversaţie se încheiase şi că pentru el sosise timpul să mediteze. Aşadar, toţi acei băieţi şi fete cu flori în păr se întorceau duminică seara acasă şi redeveneau normali pentru încă o săptămînă în care mamele le spălau iile pline de nisip "de Vamă" cu cel mai bun înălbitor. În timpul regimului comunist, România a ratat mai multe "mode" care ţin de diferite muzici şi stiluri de viaţă (decadent-occidentale, desigur), iar generaţiile din 1990 încoace încearcă să recupereze ceea ce n-au experimentat părinţii lor, trăind intens şi anapoda, fără să priceapă mare lucru din ce li se întîmplă. Privită din afară, toată această tristă poveste emo nu pare decît o altă jucărie adolescentină, un alt mod de comunicare, în căutarea unei identităţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Papa Leon FOTO Profimedia
Papa Leon al XIV-lea va fi înscăunat într-o ceremonie solemnă în Piața Sfântul Petru. Liderii mondiali care și-au anunțat prezența
Papa Leon al XIV-lea, ales pe 8 mai drept succesor al Papei Francisc și primul papă originar din SUA, este înscăunat duminică în Piaţa Sfântul Petru ca lider spiritual al celor 1,4 miliarde de catolici din întreaga lume.
Cetatea Carcassonne (© cristoiublog.ro)
Cetatea catară, locul desprins dintr-un basm care a servit ca inspiraţie pentrul castelul „Frumoasei Adormite” de la Disney
Așezat în sudul Franței, pe malul râului Aube, orașul Carcassonne poartă cu sine o istorie impresionantă de peste două milenii. Inițial o fortăreață galo-romană, a fost transformată din secolul al XI-lea într-o cetate aproape de neînvins de către feudalii locali și regii Franței. Doar foamea și sete
George Simion şi Giorgia Meloni, foto Facebook George Simion jpg
„Fenomenul” George Simion, urmărit de la firul ierbii de o cercetătoare din Italia. Secretul din spatele ascensiunii liderului AUR
Politologul Sorina Soare este profesor și cercetător la Universitatea din Florența. Ca cercetător, studiile sale se axează pe diaspora, organizarea partidelor românești în străinătate și apariția și evoluția populismului.
visa waiver pexels jpg
Cum au compromis autoritățile șansa de a călători fără vize în SUA: „Ruinele minciunii și duplicității hrănesc populismul”
Politologul Radu Carp explică de ce România a fost scoasă din programul Visa Waiver, iar autoritățile române nu ar fi deloc nevinovate, așa cum încearcă să pozeze. Vina ar fi împărțită între actuala administrație de la București, administrația Trump și radicalii români populiști.
supermarket, foto shutterstock jpg
Ce produse nu ar cumpăra românii nici dacă ar fi la 1 leu? Energizantele, în topul listei
Prețul este cel mai important factor care-i determină pe români să cumpere un produs, conform studiilor. Cu toate acestea, o dezbatere pe o platformă online arată că această tendință se schimbă încet și sunt multe produse pe care românii nu le-ar cumpăra chiar dacă ar fi foarte ieftine.
Mancare de mazare cu pui  Sursa foto shutterstock 2197313045 jpg
Rețeta care te duce cu gândul la copilărie. Ce trebuie să pui în mâncarea de mazăre pentru un gust inconfundabil. VIDEO
Mâncarea de mazăre este un preparat clasic al bucătăriei românești, apreciat pentru savoarea sa și pentru simplitatea cu care poate fi pregătit. Fie că este servită ca fel principal sau ca garnitură, acest fel de mâncare evocă amintiri din copilărie și aduce un strop de tradiție în mesele zilnice.
Femeie in pat cu telefonul in mana FOTO Shutterstock
De la reflex la risc. Cum îți distrugi ziua în primele 5 secunde: greșeala banală de dimineață care îți sabotează creierul
Un simplu gest pe care îl faci imediat după ce te trezești îți afectează energia, concentrarea și starea mentală întreaga zi. Află ce să nu mai faci dimineața și cu ce să înlocuiești acest obicei nociv.
NYC Downtown Manhattan Skyline seen from Paulus Hook 2019 12 20 IMG 7347 FRD jpg
De la uliță la imperiu financiar: Cum a devenit Wall Street centrul economic al lumii
Wall Street este una dintre cele mai faimoase străzi din lume, casa bursei de valori din New York, locul unde visele pot deveni realitate, pentru cei care cunosc regulile jocului. Puțini știu, însă, că acest centru financiar mondial a fost inițial, o zonă mărginașă și un târg de sclavi.
Vidin  Bulgaria, Foto Daniel Guță ADEVĂRUL   (3) JPG
Motivele pentru care Bulgaria devine atractivă: „Imaginează-ți Serbia, dar cu un litoral frumos și integrare europeană”
Salariile mici în comparație cu cele din alte state ale Uniunii Europene nu îi descurajează pe mulți bulgari să prezinte cu mândrie avantajele vieții în țara lor. Bulgaria este descrisă ca un loc unde se poate trăi decent, chiar și fără salarii occidentale, iar câteva lucruri aparte o fac atractivă.