Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

Pandemie, războaie, crize economice, riscul existențial presupus de schimbările climatice sau recrudescența ideologiilor politice totalitare: acestea sînt doar cîteva dintre cuvintele-cheie cu care sîntem bombardați informațional în ultima vreme. Devenim victimele unei veritabile tromboze informaționale, iar sentimentul că lucrurile merg din ce în ce mai rău și că înainte era mai bine (un „înainte” generic, desigur, nu contează că este vorba despre 50 ori 500 de ani) își găsește în felul acesta o justificare aparent puternică. Pare, la o adică, aproape o erezie să spui că ai fi de acord cu Leibniz și că am trăi în „cea mai bună dintre toate lumile posibile” sau, la limită, în cea mai bună perioadă din întreaga noastră istorie ca specie. Sigur că nu trăim într-o lume perfectă, aceasta este de netăgăduit, însă a folosi perfecțiunea pe post de standard pentru a judeca o stare de fapt actuală în opoziție cu una ideală în scopul de a minimiza progresul ultimelor secole este nedrept.

Într-o carte pe cît de hulită, pe atît de aclamată, un celebru psiholog de la Universitatea Harvard, Steven Pinker, argumenta că mersul istoriei a fost (și este) un amplu proces în care ne-am regăsit natura noastră mai bună, „angelică”: datele indică faptul că specia umană face uz din ce în ce mai rar de violență (atît la scară macro, între state, cît și micro, la nivelul unei societăți) și că este mai predispusă la cooperare și altruism. În felul acesta putem înțelege de ce războiul – fie că este cel din Ucraina, Siria sau Yemen – ne consumă o bună parte a energiilor emoționale și morale. De la o parte obișnuită a vieții noastre sociale, utilizarea armelor într-un cadru organizat și a violenței pe scară largă ne provoacă o reală repulsie morală. Într-un mod similar, șocul sistemic provocat de COVID-19 a venit la pachet cu activarea unor impulsuri cît se poate de altruiste, care ne-au ajutat să ne punem deoparte unele interese chiar și pe termen mediu sau lung în numele protejării celor mai vulnerabili membri ai societății. Pe scurt, trăim într-o lume mai bună pentru că lumea aceasta este rezultatul unui progres moral notabil pe care specia noastră l-a cunoscut: renegocierea relației noastre cu alteritatea prin includerea a ceea ce putem numi „periferia morală” în sfera noastră de interese și preocupări.

Progresul moral: o poveste despre periferii care devin centrale

A spune că îți pasă de cineva înseamnă, printre altele, a spune că persoana respectivă este în centrul preocupărilor tale. Așadar, a fi în centru este, prin definiție, ceva dezirabil, în vreme ce a fi periferic ori marginal implică faptul că interesele tale fie contează mai puțin, fie deloc. Pentru doi dintre cei mai importanți filosofi contemporani, Robert Nozick și Peter Singer, orice discuție despre progresul moral trebuie să plece de la această relație dintre centru și periferie. Istoria progresului moral, notează aceștia, este istoria unei sfere morale care se extinde, înglobînd în aceasta categorii întregi de oameni (și nu numai) care pînă în acel moment se aflau la periferia moralității.

Precondițiile biologice ale speciei noastre ne-au echipat, cel puțin parțial, cu uneltele necesare pentru a ne înhăma la acest proces. Altruismul cu care ne-a dotat evoluția însă a avut dintotdeauna o dimensiune preponderent parohială: sîntem dispuși să ne sacrificăm pentru cei apropiați de noi (în primul rînd genetic, apoi pentru cei din tribul nostru apropiat), însă tranziția către o poziție imparțială, în care încercăm să punem interesele tuturor pe același plan, nu a putut surveni în absența capacității noastre de a ne utiliza rațiunea. Utilizată însă greșit, rațiunea îi poate conduce uneori chiar și pe filosofi către niște concluzii pe care astăzi le considerăm profund problematice. Bunăoară, exemplar rămîne, cred eu, cazul lui Aristotel, cel pentru care periferia morală era populată de femei ori sclavi, ale căror interese erau subsumate bărbaților.

Combinația dintre propensiunea către altruism și capacitatea de a fi raționali ne-a ajutat să depășim însă această viziune îngustă despre sfera moralității și să includem în centrul preocupărilor noastre ceea ce pînă mai ieri era periferic. În felul acesta, societatea noastră a progresat moral prin extinderea domeniului eticii către acele categorii care erau văzute ca iremediabil marginale: bărbații săraci sau lipsiți de putere politică, persoanele de culoare, sclavii, femeile ori comunitatea LGBT. Argumentele raționale sînt cele care ne-au condus în poziția de a le recunoaște tuturor acestor indivizi periferici statutul de ființe autonome, dotate cu demnitate și capabile să-și exercite un set robust de drepturi liberale care le garantează capacitatea de a-și urmări fericirea așa cum găsesc de cuviință, fără ingerințe din partea celorlalți cît timp nu vătămează pe nimeni. Dacă privim problema din acest unghi, progresul moral nu se caracterizează doar prin lărgirea sferei moralității prin înglobarea periferiei, ci și printr-o schimbare radicală de optică: centrul nu mai are dreptul să se comporte paternalist la adresa periferiei, așa cum o făcea în trecut, ci trebuie să-i recunoască acesteia dreptul la autodeterminare, ceea ce conduce, de facto, la o micșorare a domeniului obligatoriu al eticii. Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

image

Descoperirea alterității nu are doar această dimensiune care vizează recunoașterea autonomiei morale a periferiei, ci și tratarea vulnerabilității drept semn că celălalt este un pacient moral, demn de interesul nostru colectiv sau de sacrificiul nostru individual. Relația noastră cu persoanele cu handicap a trecut tocmai printr-o asemenea radicală schimbare de paradigmă, în vreme ce o mai bună înțelegere a dimensiunii și impactului bolilor psihice va avea un efect similar în viitor. Apoi, poate cel mai surprinzător semn al progresului este includerea în sfera moralității a periferiei biologice. Din ce în ce mai mulți oameni sînt dispuși astăzi să-și schimbe radical viețile plecînd de la o noțiune care, pînă de curînd, ar fi părut un semn de sminteală: aceea că și animalele non-umane (chiar și cele care nu ne sînt companioni) contează moral. Dimensiunea eminamente instrumentală pe care au avut-o interacțiunile noastre cu animalele pînă de curînd (ca sursă de hrană, vestimentație ori tracțiune) începe să fie abandonată în seama unei abordări în care și suferința non-umană contează.

Frontiera finală 

Cel puțin ca joc intelectual, exercițiile care au drept scop antrenarea imaginației morale, adică această capacitate pe care o avem de a ne pune în situația altora, de a privi viața din perspectiva lor, sînt eminamente utile, chiar și atunci cînd par futile. De exemplu, din ce în ce mai mulți cercetători și cercetătoare din zona eticii roboticii și inteligenței artificiale ridică întrebări serioase privitoare la relația dintre oameni și androizi într-un viitor nu foarte îndepărtat. Ar fi oare corect din punct de vedere moral să dăm naștere unor entități inteligente pe care să le tratăm ca pe niște sclavi chiar dacă acestea nu ar avea capacitatea de a simți durere sau plăcere? Pare, nu-i așa, ceva mai apropiat de scenariul unui episod din Star Trek decît o dilemă cu implicații practice, însă jocul acesta filosofic ne va spune multe despre care sînt limitele sferei moralității (dacă ele există) și în ce măsură mai putem vorbi despre ceva care este eminamente periferic. Pînă în acel moment însă, prioritar pare să vedem cum ne putem negocia și extinde limitele actuale ale altruismului nostru și cum putem să jonglăm cu relația, în continuare spinoasă, dintre tribalismul inerent naturii noastre umane și cerința etică fundamentală a imparțialității. Geometric însă, lucrurile sînt clare: periferia morală nu a fost niciodată mai aproape de centru.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane de la ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.