Pentru un urbanism pledant

Sebastian BOȚIC
Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
O invitaţie la apărarea oraşului jpeg

- soluţii de ieşire din criză -

România nu este ţara care să ducă lipsă de ştiri. Orice eveniment este un „breaking news“. Totul este de actualitate şi totul e vital. Dar printre veştile uzuale, care privesc nesfîrşitele declaraţii injurioase pe marginea ultimelor anchete, procese şi arestări, recent s-au strecurat unele de o altă factură. Ele pot fi rezumate, printr-o generalizare relativ justificată, ca ştiri despre oraş. Aici intră, evident, deja celebrul Bulevard Uranus, în fapt un drum-expres, dar şi proiectul de lege iniţiat de patru senatori care, în ideea găsirii unei soluţii pentru relansarea economică a segmentului imobiliar, propun derogarea de la prevederile Legii nr. 50/1991, recte, pentru parcelele de un anumit gabarit, se recomandă eliminarea autorizaţiei de construire. 

Ambele subiecte merită o dezbatere, însă există o alteritate de fond ce le desparte, presupoziţiile lor fondatoare fiind radical diferite. Prima priveşte oportunitatea unui drum care să taie un ţesut vechi şi valoros, supoziţia prealabilă privind cum sînt luate şi care este legitimitatea acestor tipuri de decizii. Deci, vorbim de un principiu procedural. A doua, însă, face referire la posibilitatea de a edifica fără semnătura unui arhitect. Premisa aici este în ce măsură avem nevoie de un specialist care să ridice o casă şi dacă, la o adică, nu ne putem dispensa de el. Principiul este de fiinţare. 

Cum s-a ajuns ca o întreagă profesie – lucru mai mult decît evident pentru cine are răbdarea şi curajul să parcurgă secţiunea de „forum“ a ştirii apărute pe Internet – să fie pusă sub semnul întrebării? Un răspuns rapid ar survola falia ce s-a deschis între natura profesiei amintite şi cunoştinţele publicului despre ea. Bunăoară, de multe ori cînd publicul discută despre relaţia între arhitect şi oraş, el pierde din vedere faptul că există o categorie aparte de specialişti, intitulaţi urbanişti, care sînt de fapt destinatarii gîndurilor populaţiei. Mai mult, spre deosebire de unele ţări unde trunchiul educaţional este comun, la noi cele două profesii sînt perfect decupabile. Despre urbanişti vom scrie în continuare, căci ei sînt cei care, în ciuda legislaţiei încă lacunare, vor trebui să răspundă pentru oraşe. 

Cezura amintită este, la rîndul ei, amplificată de partea cealaltă, care a înţeles să se refugieze, mai mult decît o singură dată, într-o zonă de strîmtă specialitate. Dintr-un fel de elitism prost plasat, discuţia interdisciplinară şi-a atins limitele, în timp ce relaţia cu societatea civilă a început să se deterioreze. Se spunea mucalit, în urmă cu cîţiva ani, cînd pieţele globului erau într-un dezolant picaj, că, în acest colţ de lume, criza nu ne va afecta, pentru simplul motiv că sîntem în urma celorlalţi cu 50 de ani. Deşi deducţia a fost infirmată empiric, premisa pare să reziste; încă din 1965, Paul Davidoff, unul dintre urbaniştii marcanţi ai secolului trecut, anunţa în „Advocacy and Pluralism in Planning“, articol apărut în prestigioasa Journal of the American Institute of Planners, că „prospectul pentru viitorul urbanismului este cel al unei practici care invită deschis ca valorile politice şi sociale să fie examinate şi dezbătute, acceptarea acestei poziţii implică recuzarea prescripţiei după care urbanistul este un tehnician“. România începe de abia acum, printr-un arc de timp de 45 de ani, să înţeleagă ceea ce părintele curentului pe care îl numesc urbanism pledant descoperise. Din doctrina urbanismului pledant vom reţine, pentru articolul de faţă, doar principiul de activare comunitară. Simplu spus, consider ca necesar în siajul gîndurilor de mai sus să privim comunitatea ca parte integrantă a fiecărui proiect de urbanism, ceea ce implică o schimbare de paradigmă de la „planificare pentru“ la „planificare împreună cu“. Un scurt excurs: „planificarea“ de care amintesc desemnează aşa-numita „planificare spaţială“, unul dintre cele două trunchiuri ale urbanismului. Ea nu face, aşadar, referire la tipul de planificare pe care Ludwig van Mises sau F.A. Hayek îl repudiau. 

Revenind, planificarea pentru comunitate, unde urbanistul devine un avocat al ei – de aici şi numele curentului menţionat –, reprezintă cea mai bună ieşire din situaţia în care ne aflăm astăzi. Pe de o parte, populaţia va fi implicată în actul urbanistic – ceea ce presupune micşorarea prin descoperire reciprocă a distanţei ce ne separă, pe de alta vom institui un mecanism de control suplimentar care să asigure că greşelile trecute nu se vor repeta. Avem nevoie – aşa cum amintea Davidoff – să instituim o „democraţie urbană efectivă, una în care fiecare cetăţean să fie capabil să joace un rol activ în procesul decizional al politicilor publice“. 

Cine îşi doreşte să stimuleze coagularea unei comunităţi pentru a rezolva probleme urbane trebuie să înfrîngă două tare: lipsa unui cadru legal şi eradicarea unor racile rămase din catastrofa comunistă care fac imposibilă acest tip de aşezare ce conferă o identitate unei colectivităţi. Cum se poate obţine un spirit comunitar într-o societate mizantropă – unde aversiunea pentru celălalt pare a fi monedă curentă – este un subiect mult prea amplu pentru a fi atins en passsant, meritînd cel puţin a fi abordat separat. Dar discuţia în jurul cadrului legal este una mai uşoară şi mai optimistă. 

Prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 2701 din 30 decembrie 2010 pentru aprobarea „Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism“, primii paşi au fost făcuţi. Legea – publicată – prevede că informarea şi consultarea publicului se fac obligatoriu în toate fazele documentaţiilor de urbanism, de la faza pregătitoare, unde este anunţată intenţia de elaborare, pînă la aprobarea propunerii finale. De asemenea, autorităţile publice au obligaţia să desemneze o persoană din structura proprie responsabilă cu informarea şi consultarea publicului (art. 9, alin. 1) care să întocmească (idem, alin. 3) un raport ce fundamentează decizia autorităţilor privind aprobarea sau respingerea planului propus (art. 5, alin. 1). Mai important, orice documentaţii aprobate fără respectarea procedurii – care este minuţios descrisă în lege şi acoperă toate tipurile de planuri – sînt nule de drept. 

Ordinul nr. 2701 este primul act juridic, din cele emise în ultima vreme în domeniu, care pune accentul just. Pînă la el, măsura de combatere a erorilor în spaţiul urban a fost gîndită ca o luptă împotriva beneficiarilor şi a urbaniştilor ce-i reprezentau. Astfel, documentaţiile derogatorii de tipul Planului Urbanistic Zonal (PUZ), necesare în logica în care nu se reşapează întregul sistem, au fost supuse unor reglementări din ce în ce mai drastice. Rezultatul e descurajant: investiţiile au scăzut dramatic, generînd, printr-un efect de domino, o serie întreagă de alte probleme. Printr-o iraţionalitate colectivă, urbaniştii au primit blamul popular pentru deciziile nefericite pe care autoritatea publică le-a luat. 

Urbanismul pledant este chemat, deci, să răstoarne acest eşafodaj nefast. Atunci cînd o persoană care primeşte oprobriul societăţii este eliberată de o Curte de judecată, persoana văzută ca responsabilă de aceasta este judecătorul, nu avocatul apărării. Lucrurile trebuie privite identic în cazul urbanistului, care nu este decît un avocat al unui interes, fie public sau privat. Vina pentru situaţia în care ne aflăm trebuie căutată în sistemul care nu permite reprezentarea comunităţii. Mai aproape, nu e suficient ca ea să aibă voce, ci să fie capabilă să angajeze un specialist care să o reprezinte la toate nivelurile, inclusiv în forul decizional. Persoanele care doresc să facă o investiţie trebuie încurajate să o facă, însă păstrînd un control permanent asupra proiectului lor. Dar acest control nu mai poate fi unul (doar) formal, în baza unor reglementări urbanistice adesea şubrede în raţiunea lor, şi îndoielnice în efectele pe care le produc, ci unul obţinut prin negociere cu liderul comunitar şi echipa sa de urbanişti pledanţi. 

În concluzie, urbanismul pledant dispune de instrumente, deopotrivă operante şi legitime, pentru a soluţiona cîteva dintre problemele acute ale oraşelor româneşti, aparţinînd totodată, prin atenţia faţă de comunitate, unui proiect societal mai amplu.

Sebastian Boţic a absolvit Facultatea de Urbanism din cadrul UAUIM. Este doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi şi publică în revista Arhitectura.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.