Pentru un început…

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Pentru un început… jpeg

Gunoiul, în diversele lui forme și reprezentări, a fost, pentru mine, locuitor dintotdeauna al Bucureștiului, una din realitățile nelipsite dimprejurul meu. Nu mai țin minte cum era pe vremea lui Ceaușescu, dar știu că-n anii ’90 gunoi era peste tot, te ciocneai de el, mai bine zis călcai în el mai la tot pasul. De la mucuri de țigară la ambalaje, dejecții umane, animale moarte… Totul era să nu (prea) te uiți în jos, ca să nu te oripiliezi de tot, și să mergi cumva cu ochii spre înălțimi, dezvoltînd un al n-lea simț – al evitării obstacolelor pe nevăzute.

Pentru că, pe vremea aceea, nici măcar destule coșuri de gunoi nu erau. Țin minte că era unul din dezideratele noastre, luptam pentru asta. Sistemele de salubritate nu funcționau cum trebuie și puteai vedea maldăre de gunoi adăstînd pe străzi. Concetățenii noștri (cel puțin cei ai Capitalei) se complăceau în această mocirlă, bălăcindu-se mai tare în ea: în sensul că, dacă tot e așa de murdar în jur, ce mai conta dacă aruncau și ei…

Încet-încet, s-au mai înmulțit coșurile și parcă nu ne-am mai înglodat în gunoaie la tot pasul. Sistemul de salubritate, în sensul ăsta, a început să mai funcționeze. În schimb, altele au venit peste noi: în anii, să zicem, 2005, pînă la criză – boom-ul economic și hiperconsumismul. Ca să compensăm pentru lipsurile ceaușiste, am început, cum ne am făcut un oarecare aparent cheag, să cheltuim, să acumulăm și să risipim. Era perioada cu cozi la supermarket uri și credite masive cu buletinul. Nu acceptam să ne lipsească nimic, mai bine să ne prisosească… Cu cît mai mult cumpăram, cu atît mai mult aruncam. Ce, noi nu puteam fi ca-n poveștile din Vest, în care se puneau la ușă dulapuri și casetofoane noi-nouțe pe care să le ia amărîții (precum noi, cei de altădată)?

Am învățat să risipim. De toate, inclusiv mîncare. Aruncam cu nemiluita. Ce mai conta? Ideea era că aveam și că puteam. În același timp, plasticul ne era rege: descoperisem sticlele de 2 litri de Cola și pungile de plastic, după ce, atîția ani, umblasem în geantă cu sacoșa comunistă… De unde să știm că, de fapt, nici plasticul ăsta nu-i bun, nici paharele și farfuriile făcute din el care ne-au ușurat petrecerile, nici pungile în care casierul de la Mega ne punea, grațios, produsele? Cînd nu ne mai trebuiau, le aruncam cum dădea Dumnezeu, bine că le puteam arunca…

Treptat, și tîrziu, am început să înțelegem că și plasticul ăsta e cu dus-întors, mai curînd doar cu-ntors, că gunoiul nu se aruncă la grămadă, așa cum credeam noi. Au început tentative mai mult sau mai puțin timide de reciclare. Și altele, de cel mai multe ori la fel de timide, de educare a noastră, a tuturor: țin minte cît m-am supărat cînd fiul meu a încercat să mă convingă să nu mai cumpăr pungi de plastic…

România înțeleg că reciclează puțin, situîndu-se pe locul doi din coadă în clasamentul european. Că legislația în domeniu nu e cea mai fericită, întreprinderile private nefiind încurajate. Că pet-urile noastre continuă să polueze apele, cu viețuitoarele lor cu tot. E clar că sîntem la început de drum și în privința gunoiului. De fapt, încă nici nu l-am început. Dosarul de față doar semnalează subiectul.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Sibiul câștigătorul Trofeului Destinația Anului 2024 va fi gazda premiilor competiției în 2025 Foto Primăria Sibiu
Face statul economii micșorând valoarea voucherelor de vacanță? „Impactul a fost uriaș. Toată România a înflorit”
Valoarea voucherelor de vacanță care se acordă angajaților din sectorul bugetar este de doar 800 de lei în 2025. Guvernanții spun că astfel cheltuielile se reduc, însă oamenii din turism îi contrazic. „Nu poți să gândești atât de limitat”.
Funeralii Corneliu Zelea Codreanu
De ce îi ura Carol al II-lea pe legionari. De cine s-a folosit pentru a-l aresta pe Corneliu Zelea Codreanu
Acum 87 de ani, pe 16 aprilie 1938, regele Carol al II lea și camarila sa încercau decapitarea Mișcării Legionare. Liderul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu mai mulți "locotenenți” au fost arestați și condamnați la închisoare.
shutterstock 2080213375 jpg
Uleiul de nucă te fereşte de boli cardiace. Ce beneficii are
Uleiul de nucă te fereşte de boli cardiace.
Maersk Laura first emethanol vessel jpg
Companiile aeriene și cele de transport de marfă, puternic afectate de războiul comercial
Războiul comercial declanșat de Statele Unite cu China a început să afecteze industria globală a transportului de marfă maritim dar și companiile aeriene, arată studiile de piață.
Irena Sendler - Sendlerowa Wikipedia
„Îngerul Varșoviei”. Povestea femeii care a salvat 2.500 de copii din ghetourile naziste, ascunzându-i în sicrie și coșuri de gunoi
În mijlocul ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Irena Sendler a salvat 2.500 de copii evrei din ghetoul Varșovia, riscându-și viața zi de zi. Povestea ei rămâne una dintre cele mai puternice lecții despre curaj, empatie și umanitate.
Brandul fast fashion chinez Shein FOTO SHUTTERSTOCK
Shein și Temu cresc prețurile ca răspuns la tarifele Trump
Platformele chineze de comerț electronic Shein și Temu și-au majorat prețurile în Statele Unite după ce i-au avertizat pe consumatori pe 25 aprilie că vor scumpi produsele ca răspuns la noile tarife americane.
Periile de păr îngrijite corect ne asigură curățenia scalpului și sănătatea părului Foto tvnova12 mk
Cum să îți menții peria de păr curată. Trucuri simple pentru o igienă impecabilă și o viață mai lungă a accesoriilor tale de styling
Descoperă cum să îți menții peria de păr curată și sănătoasă cu trucuri simple pentru o igienă impecabilă. Află cât de des trebuie curățată și schimbată peria, pentru a prelungi viața acesteia și a proteja sănătatea părului tău.
Câini pe Via Transilvanica  Sursa grup Via Transilvanica Facebook jpg
Câinii hoinari de pe Via Transilvanica stârnesc controverse: „Vin după o bucată de pâine, dar ne-am săturat”
Pe Via Transilvanica, animată odată cu sosirea primăverii, turiștii întâlnesc frecvent câini prietenoși. Unii îi consideră animale călăuzitoare și au oferit relatări emoționate despre ei, dar localnicii avertizează că acești câini au stăpâni și pierderea lor le provoacă suferință.
vasile motrescu Memorialul durerii
Mărturiile cutremurătoare ale unui luptător anti-comunist: „şi-au vândut sufletul dracilor din Rusia pe un kilogram de zahăr și un litru de ulei”
Partizanii anti-comuniști care rezistau în munți după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial duceau o viață dură și grea. Mânați de patriotism și de dorința de a nu se supune unui regim opresiv, aceștia îndurau cu stoicism frigul, foamea şi despărțirea de cei dragi.