Pentru normalitate, într-o lume strîmbă

Emma JURAVLE
Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Pentru normalitate, într o lume strîmbă jpeg

Lucrez de opt ani în recrutare şi plasare de personal. Am trecut printr-o agenţie de recrutare renumită, o firmă de software şi mai renumită, o multinaţională cotată la bursa din New York. 

Adevărata provocare profesională am întîlnit-o însă acum trei ani, cînd am început să recrutez şi să plasez personal cu dizabilităţi, în cadrul Fundaţiei Motivation România. 

Pot să le spun celor care încearcă să angajeze personal cu dizabilităţi că serviciile de care vor beneficia din partea fundaţiei vor fi la standardele unei agenţii de plasare de personal care se respectă. Asta ne-am propus să facem acum trei ani, cînd am început să oferim aceste servicii, şi cred că am reuşit, în toate cele patru centre regionale pe care le-am dezvoltat de atunci. 

Pentru că ne cunoaştem pe numele mic şi cu detalii despre tot ce îl „mînă în luptă“, dar şi despre ce îl ţine pe loc pe fiecare candidat. Pentru că, deşi sarcina noastră de a potrivi cerinţele angajatorului cu abilităţile candidatului este, adesea, mult mai grea decît în cazul unui candidat cu un parcurs şcolar şi profesional „normal“, reuşim. Ce ne împiedică să atingem performanţele unei agenţii obişnuite de recrutare, ca număr de plasamente şi număr de clienţi deserviţi? Nu doar criza! 

Locuri de muncă şi angajatori dispuşi să încerce mai sînt. Ne împiedică, totuşi, lipsa de imaginaţie a cîtorva care nu-şi pot închipui cum cineva care nu aude ar putea fi casier într-un supermarket. Sau cum un tînăr cu sindrom Down ar putea împacheta chifle. Aşa că, pe certificatul medical solicitat la angajare, apare cîte un nemilos „inapt“. 

Cînd încearcă, pe angajatori ar trebui să îi „stimuleze“ subvenţiile pentru care pot aplica, după ce angajează pe cineva cu handicap. Dacă reuşesc să adune toate hîrtiile necesare pentru obţinerea subvenţiei şi să-şi asume că îşi vor păstra angajatul pentru minim trei ani, s-ar putea să îşi piardă interesul în momentul în care vor afla că nu mai sînt bani de subvenţii în bugetul AJOFM-ului local. Situaţie devenită normalitate, cînd vine vorba de fonduri publice. 

Fonduri în care se adună şi sumele provenind din taxa pe care o plătesc lunar angajatorii, cu peste 50 de salariaţi care nu angajează minim 4% personal cu handicap. Însă banii aceştia ajung în buzunarul general al bugetului de stat, nu se întorc sub formă de măsuri de susţinere a găsirii de locuri de muncă persoanelor cu dizabilităţi. Mulţi nu-şi îndeplinesc nici obligaţia de a plăti această taxă, darămite pe cea de a angaja personal cu handicap, şi nici nu sînt amendaţi pentru această încălcare a legii. 

Locurile de muncă, atîtea cîte sînt, nu-s tocmai accesibile. Trotuarele sînt blocate de maşini. Clădirile vechi sînt inaccesibile; cele noi sînt prost accesibilizate. Cheltuielile cu accesibilizarea sînt deductibile, dar tot cheltuieli rămîn, aşa că se preferă angajarea cuiva care nu are nevoie de accesibilizare. Taxa menţionată ar putea susţine astfel de cheltuieli, dacă s-ar întoarce la angajatori sub formă de stimulente. Nu se întoarce pentru că nici măcar nu e colectată – cum arătam mai sus. Cerinţele posturilor nu-s nici ele accesibile. Trebuie să fi învăţat ceva, ca să faci faţă. Dar şcolile nu sînt accesibile. Cele la care se poate ajunge pot fi numărate pe degete, şi asta doar în oraşele mari. Nici autobuzele de la ţară spre şcolile de la oraş nu sînt accesibile. Nici sufletele celor pentru care un copil cu tetrapareză sau unul seropozitiv sînt prea „urîţi“ sau prea „periculoşi“ ca să poată sta în aceeaşi clasă cu „odorul“ personal. Iar şcolile speciale îi învaţă puţin şi neadaptat la capacităţile fiecăruia. Cînd creşte, copilul cu pricina va trebui să lucreze ceva, pentru a contribui şi el, pentru a da înapoi societăţii o parte din ce s-a investit în el, ca cetăţean. Calculaţi singuri ce. 

Dar noi nu ne lăsăm şi încă mai sărbătorim fiecare plasament ca pe o victorie, încăpăţînîndu-ne să credem în schimbarea lumii de jos în sus. Pentru revenirea la normalitate.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?